Elena Latan

[latan.elena]

A fost una dintre cele mai mari balerine ale tuturor timpurilor, graţie si elegantă


Anna Pavlova

Lebăda misterioasa – balerina de origine rusă – Anna Pavlova (1881-1931)



“Dumnezeu dă talentul, munca transformă talentul în geniu ''

Antoon van Welie ( 1866-1956) – Portret de balerina


„Dansul este darul meu și viața mea… Dumnezeu mi-a dat acest dar pentru a aduce încântare pentru alții. Sunt obsedată de nevoia de a dansa. Este cea mai pură expresie a fiecărei emoții, pământene și spirituale, fericirea. „~ Anna Pavlova




John Lavery (1856-1941 Anna P.


O dată, la o petrecerea a primit un arbust de trandafir cu flori: „Asta e, atunci când copăcelul va muri și eu voi muri. Așa e. Știu. ” Cuvintele ei erau profetice. Atunci când ea s-a îmbolnăvit, florile au fost acoperite cu pete ruginii și au murit în câteva zile.




John Lavery (1856-1941) Anna P.


Atunci când Anna Pavlov l-a întâlnit cu Victor Dandré, la Paris, ei, făceau parte din „cercuri diferite”. El – un nativ al familiei aristocratice vechi, de origine ruso-franceze s-a îndrăgostit de ea, o sprijinea financiar pentru ai procura costume elegante pentru spectacol,care a devenit impresarul ei, iar împreună au înființat o trupă de balet. Ei s-au căsătorit în secret, la Paris. Dar ea a spus: „Dacă îndrăznești vreodată să spunem că suntem căsătoriți. – Totul să terminat între noi. Vezi tu: „Eu sunt acum Pavlova „!. Viață – nu este un basm, unde visele devin realitate. Este opusul. Din când în când Anna spunea:

„Un soț potrivit pentru soția sa – este ca o muzică potrivită pentru dans”

''Dreptul la fericire este fundamental ''

„Moartea lebedei“, care a intrat în istorie sub denumirea de „Dansul Pavlovei“, nu e despre o balerină care reuşeşte să întruchipeze o lebădă muribundă; ci e un dans despre fragilitatea vieţii, despre lupta de la sfârşit şi despre moarte; iar lebăda e doar o metaforă.





SURSA:https://viataoperadearta.wordpress.com/category/muzica/page/6/

[latan.elena]

EDOUARD BISSON ART




~ ziua în care corola s-a deschis

vai, spiritul meu rătăcea la întâmplare
şi mă aflam la capătul puterilor
coşul meu era gol şi floarea mea a rămas părăsită.
Dar uneori iară şi iară o tristeţe mă copleşea
Mă trezeam tresărind din visul meu
şi simţeam urma suavă a unei arome
în vântul de miazăzi.


Această abia simţită dulceaţă îmi făcea inima
bolnavă de dor, mi se părea că recunosc
răsuflarea verii
năzuind spre desăvârşire.
Nu ştiam atunci că era atât de aproape,
că era a mea şi că această perfectă suavitate
se răspândise în adâncul propriei mele inimi.


( Poemul XX, Rabindranath Tagore, volumul Jertfa lirică)




Wilhelm Amberg Art

Tema da Pintura: E por falar em Saud

[latan.elena]

WILHELM AUGUST AMBERG



~ când am deschis în sfârşit din nou ochii

şi m-am trezit din aţipirea mea,
te-am văzut stând drept în faţa mea

înundându-mi somnul cu un surât…
eu care aveam atâta teamă ca poteca să nu fie greu de străbătut
şi că pentru a te atinge să nu fiu nevoit
să duc o luptă aspră!

( Tagore, extras din poemul XLVIII )





EDWARD JOHNSON KILLINGWORTH

Tema da Pintura: E por falar em Saudad

[latan.elena]

Te iubesc, dragul meu. Iarta iubirea mea.

Ca o pasare ratacita din cale am cazut in mrejele ei.
Cand inima mea a fost sagetata, si-a risipit valul si a ramas goala.
Invaluie-o cu mila, iubite, si iarta iubirea mea.

De nu ma poti iubi, dragul meu, iarta-mi suferinta.
Nu privi cu dispret la mine de departe.
Furisa-ma-voi iar in ungherul meu si voi sta acolo-n intuneric.
Cu amandoua mainile imi voi acoperi rusinea inselarii.
Intoarce-ti fata de la mine, dragul meu, iarta-mi suferinta.

De ma iubesti, iubitule, iarta-mi bucuria.
Cand inima mea e purtata de valul fericirii, nu zambi la ofranda mea primejdioasa.
Si cand stau pe tronul meu si cu tirania iubirii mele iti sunt stapana, cand ca o zeita iti ofer ocrotire, indura-mi mandria, dragul meu, si iarta-mi bucuria.



Rabindranath Tagore

[latan.elena]

Cititorule, cine eşti tu oare
care-mi citeşti poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ţi pot trimite nicio singură floare
din belşugul acestei primăveri
niciun singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpuraţi de lumini…
deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară! Din propria ta grădină în floare culege-ţi doar miresmate aduceri aminte de flori pieritoare cu o sută de ani mai’nainte.şi-n bucuria inimii tale să simţi
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat şi vocea ei veselă
şi-a rostogolit-o şi peste o sută de ani.


Tagore









„Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.”



Rabindranath Tagore

[latan.elena]

”Prima floare înflorită pe Terra a fost o invitaţie la un cântec încă nenăscut.” Rabindranath Tagore








Nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.
Oricât l-ai scutura şi l-ai lovi
nu-i în puterile tale
să-l faci să dea petale.
Atingerea-ţi murdară-l pângări.
Ii smulgi petalele, şi i le spulberi
fărâme le striveşti în pulberi.
Ah! nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească
cel care poate să-l deschidă
o face-atât de simplu!
I-aruncă o privire pe sub gene
şi mustul vieţii se porneşte-n vene.
La suflul ăsta floarea-şi scoate
aripile la vânt, vâslind din toate.
Culori s-aprind ca dorul inimii curate
şi o mireasă îşi destaină
dulcea-i taină.
Cel care poate să-l deschidă
o face atât de simplu.

Rabindranath Tagore

[latan.elena]

Daruiţi credinţă,speranţă şi iubire.



''Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
In noaptea gândurilor mele vino.
Speranta mea tu n-o lăsa …sa moară.''

M.Eminescu

[latan.elena]

Pentru mama


Virgil Carianopol


Tare necăjită ai fost mamă,

Iarna, vara, orice timp trecând,

Cât era de frig sau de căldură

Tot desculţă te-am văzut umblând.



N-ai purtat o haină mai ca lumea,

O scurteică veche doar aveai,

Dar şi pe aceea totdeauna

Doar la sărbători o îmbrăcai.


Ochii tăi ardeau ca două stele.

Le mai văd luminile şi azi.

Boabe mari de lacrime, ca jarul,

Le striveai cu mâna pe obraz.


Tot aşa ai fost de când ţin minte,

Pe picioare-ai mers la drum mereu.

Nici în car nu te suiai, de teamă

Boilor să nu le fie greu.


Ce păcat că n-ai trăit, măicuţă,

C-ai plecat fără de timp în lut.

Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma

Şi ce haină azi ai fi avut! …

[latan.elena]

„Ceea ce aveţi de făcut este să trăiţi în bucurie, iar acest lucru este posibil umplându-vă mintea cu gânduri de iubire, compasiune şi iertare.”

Brian Tracy

[latan.elena]

Dar din Dar ! Sunt incantata sa descopar,iar si iar, frumusetea fascinanta a Sufletului omenesc !












Marginea lumii mele va fi mereu sufletul tău…



“Te voi purta în mine ca pe o cruce de lumină, dragul meu. Și mă voi bucura că ne-am întâmplat atât de frumos…”

Azi, am deschis fereastra sufletului meu, iar dimineața care a intrat prin ea a fost un fel de revelație. Către mine. Eram și înăuntrul meu și în afara mea. Mi-am tras mai aproape cănița de cafea și am zâmbit. Te-am desenat din gândurile mele alături. Ca să îți demonstrez că, de fapt, nimic nu ne poate ține departe unul de de altul în afară de noi înșine. Ți-am pus pe chip soarele și în zâmbet toată fericirea. Să o ai la drum greu prin viața fără de mine, dragul meu. Eu… eu voi deschide mereu ferestre cu dimineți către tine. Și te voi aștepta.

Ai intrat în viața mea atât de neașteptat încât dacă ar fi să te asemuiesc cu ceva lumesc nu aș putea. Nu aș găsi echivalentul.
Când ai ieșit, am încercat acele sentimente omenești de slăbiciune: disperarea și revolta! Revolta interioară. Nu pentru ceea ce ai ales, ci pentru că nu înțelegeam de ce ai ales așa. Nu înțelegeam atitudinea. Apoi, când lumina a intrat suficient de mult și de clar pe fereastra sufletului meu, am înțeles că nu trebuie de fapt să înțeleg nimic din acțiunile tale. Sau atitudinea ta. Sau neiubirea ta. Nu a fost nimic de înțeles nimic nici când iubirea și-a făcut cuib în sufletul meu. Pentru tine. Ea doar a apărut, a crescut așa, mare ca o mirare nefirească și a rămas. Necondiționat.Iubirea mea pentru tine nu a fost o alegere. A fost o întâmplare minunată! A fost pentru că a fost. Chiar dacă este! Nu te privește pe tine sau pe mine. Ea, oricum am alege noi, există. Și se întâmplă. Și va viețui, în continuare, independent de ce vom face noi ca oameni orgolioși, încăpățânați și plini de frustrări interioare. Poate, în toată viața asta a noastră zbuciumată și încercată, această iubire ne va fi singura stea polară și lumină din noi care ne va proteja și ne va învăța să fim mai buni. Iubirea mea pentru tine nu cunoaște rațiuni, deoarece nu din ele s-a născut. Te voi iubi oriunde vei fi, orice vei face și cu oricine vei fi! Nu te-am iubit niciodată parțial și cu jumătăți de măsură. Te voi iubi și dacă tu vei iubi altă femeie. Nu te-am iubit niciodată pentru că tu mă iubeai. Te-am iubit și basta! Și la fel de basta te iubesc și acum. Iubirea asta, scumpule, are sentimente și trăiri proprii. Te va iubi doar pentru că undeva exiști TU!

Aș vrea să fiu destul de înțeleaptă să deschid ochii și să cad pe spate când un el și un alt el îmi fac complimente, îmi duc coșul cu cumpărături și parchează mașina la scară. Nu îmi pasă însă. Nu vreau să deschid ochii. Nu mă interesează să mă îndrăgostesc. Înțelegi? Eu trăiesc o iubire! Poate cea mai matură, cea mai frumoasă și cea mai mare! Nu consider că îmi limitez lumea. Consider doar că marginea lumii mele va fi mereu sufletul tău!Nu te judec, nu caut nici un vinovat și nu sunt supărată, dragul meu. Te voi purta în mine ca pe o cruce de lumină și mă voi bucura că ne-am întâmplat atât de frumos. Ca un big bang într-un univers cu oameni!






Ramona Sandrina


Unii cântă, alţii dansează step, iar eu scriu. Asta iubesc să fac. Textele mele sunt pentru toţi, dar asta nu înseamnă că toţi se vor regăsi în ele. La urma urmei, ele sunt ceva mai mult decât personal. Sunt carne din carnea gândurilor mele. Sânge din sângele sufletului meu. Spicuiri. Flash-uri. Emoţii, Fluturi. Zboruri. Căderi. Le-am adunat în cuvinte şi le-am dăruit.



SURSA: http://webcultura.ro/marginea-lumii-...-sufletul-tau/