Elena Latan

[latan.elena]

Cand ingerul scrie povestea ta



„Seară albastră cu lună plină. Cristale de zahăr pe obrajii sufletului. Nu te mai certa, trăieşte! Intră şi ieşi din tine, şi fă loc lui Doamne. Nu ucide jurăminte. Cine te face să plângi şi te întoarce la începuturi? Eşti ceea ce căutai. Poţi zbura. Ia aripile pe spate şi sus! Nu rămâne la podea! Crede în astăzi şi nu rămâne la ziua de ieri, mai ales că o parte din tine te învaţă să mai speri.
Cele mai frumoase clipe sunt cele pline de lacrimi şi iubire când îngerul nu doarme, ci scrie povestea ta, povestea mea. Câte emoţii îi dau, iar şi iar! Dar e cel mai fericit înger, are ce povesti. Sfatul îngerilor când toţi se scutură de pulbere de stele. Nimeni nu poate şti unde duce drumul şi timpul. Nimeni nu poate arăta cum dragostea creşte, să o măsoare la metru sau să o cântărească la kilogram. Se simt şi se trăiesc. Atrag lucruri bune şi frumoase pentru că mă gândesc la ele. Cineva spunea că Doamne face sfinţi şi oameni cu materialul clientului. Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. Niciun cuvânt în plus. Câştigător, învins, victorie nu există; toţi suntem în braţele Tatălui Ceresc şi ne depărtăm din cauza propriilor reguli uitând că nu trebuie să rămânem cu sufletele îngheţate.






A te ruga înseamnă a tăcea, a părăsi gândurile şi a lăsa pe Dumnezeu să vorbească în adâncul inimii. Isihia înseamnă „revenirea în sine”. Liniştea inimii este atelierul sau laboratorul rugăciunii. A te ruga înseamnă să încerci să vezi o fărâmă de bine şi în cel mai mare rău. „Fii în pace în inima ta şi cerul şi pământul vor fi în pace cu tine. Scara Împărăţiei lui Dumnezeu este în tine, ascunsă în sufletul tău. Adânceşte-te în tine însuţi, departe de păcat, şi vei găsi scara pe care vei putea să te înalţi”, ne învaţă Sfântul Isaac Sirul.Ieri e istorie, mâine e mister, azi e un dar. Un dar de împărţit cu restul. Aşadar, în viaţă, mai bine optimist şi să mă înşel, decât pesimist şi să am dreptate! Cel mai minunat tavan este cerul, iar cel mai moale covor este iarba.


Vorbeşte Doamne, robul Tău ascultă !…”


Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

„Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”


Mahatma Gandhi

[latan.elena]

Amintirea este parfumul sufletului



Viaţa noastră înseamnă dragoste şi a nu mai iubi înseamnă a nu mai trăi.

Mintea caută, inima găseşte.





Vrei să vezi fericirea în dragoste? N-o vei afla. Fericirea se află în linişte, în prietenie. Dragostea este o furtună, o luptă.

Există o singură fericire în viaţă: să iubeşti şi să fii iubit.

Adevaratele pasiuni sunt cele pe care le ascunzi.






Amintirea este parfumul sufletului.

Adevăratele dureri sunt cele pe care le duci în tăcere şi de care nu vrei să fii nici compătimit, nici mângâiat.

Tristeţea nu este nesănătoasă. Ea ne împiedică să ne plafonăm.






Omului căruia i-ai spus totul, nu te poţi hotărî să-i spui nimicuri!… şi astfel se aşterne tăcerea!


George Sand



SURSA: http://webcultura.ro/amintirea-este-...ul-sufletului/

[latan.elena]

Micul Prinţ: Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.''






''Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.''



Antoine de Saint-Exupery

[latan.elena]

Dacă dragostea ta nu are speranţa să fie împărtăşită, trebuie s-o păstrezi în tăcere.
Ea poate să mocnească în tine, dacă e linişte. Căci ea creează o direcţie în lume şi orice direcţie care-ţi permite să te apropii, să te îndepărtezi, să intri, să ieşi, să găseşti, să pierzi, te înalţă.
Căci tu eşti cel ce trebuie să trăiască. Dar nu există viaţă dacă nici un zeu n-a creat pentru tine linii de forţă.
Dacă dragostea ta nu este împărtăşită şi devine implorare zadarnică pentru o răsplată a fidelităţii tale, şi dacă nu ai forţa de a păstra tăcere, atunci, dacă exista vreun medic, mergi la el să te vindece.
Căci nu trebuie să confunzi dragostea cu sclavia inimii. Dragostea care se roagă e frumoasă, dar cea care imploră este a unei slugi. Dacă dragostea ta se loveşte de absolutul lucrurilor, ca de pildă exilul sau zidul de netrecut al unei mănăstiri, mulţumeşte Domnului dacă aceea pe care o iubeşti te iubeşte şi ea, deşi este, în aparenţă, surdă şi oarbă.
Căci există, pentru tine, o lumină aprinsă în lume. Puţin contează că nu te poţi folosi de ea. Căci cel ce moare în deşert, deşi moare, este bogat cu casa sa îndepărtată.
Dacă voi clădi suflete mari şi îl voi alege pe cel mai perfect dintre ele pentru a-l închide în zidurile tăcerii, vei spune că nimeni nu va primi nimic de la el. Şi totuşi, el înnobilează întreg imperiul. Oricine trece în depărtare se prosternează.
Şi astfel iau naştere semnele şi miracolele. Dacă există dragoste pentru tine, deşi inutilă, şi dragoste din partea ta în schimb, vei păşi în lumină. Căci doar ruga căreia tăcerea îi este răspuns este grandioasă, atunci când divinitatea există.
Iar dacă dragostea ta e împărtăşită şi braţe se deschid pentru tine, roagă-te ca această dragoste să fie salvată de la putreziciune, căci mă tem pentru inimile prea fericite.

Saint Exupery în „Citadela”

[latan.elena]

Val Răzeşu



Floare de cireş

VAL RAZESU


Te-am ales cireş în floare,
În petale să mă scald
Desenând raze de soare
Cu surâsul cel mai cald.

Mă privesc muguri pereche
Şi roşesc când îndrăznesc
Să-mi şoptească la ureche
Că pe mine mă-nfloresc.

Ce ciudat.. la rădăcină
Şi din iarba dimprejur
Strigă lacrimi de lumină
Să privesc albastru pur

Cum te întrupezi făptură
Dintr-un dor nepământean
Să mă înfloreşti pe gură
Cum mă-nalți din ram în ram.

Din petalele cuminți
Îmi şopteşti.. ce nu-i de spus,
Eşti a mea şi te alinți
A pereche, tot mai sus.

Ce frumos eşti vinovată
Floare de cireş, ştii bine,
Scrii, în vers îmbrățişată,
Poeziile din mine..

[latan.elena]

Filosofia care este atît de importantã în fiecare dintre noi
nu e o chestiune tehnicã,
ci este sentimentul mai mult sau mai putin constient
al sensului sincer si adânc al vietii.
Este doar partial dobânditã din cãrti;
reprezintã modul nostru individual de a vedea
si de a simti
întreaga solicitare a cosmosului.

Wiliam James - Vointa de a crede



SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2011_1.htm

[latan.elena]

” Fiecare vrea să fie extraordinar. Este o cerință a EGO-ului să fie cineva care este special, unic și incomparabil. Acesta este paradoxul ; cu cât încerci mai mult să fii excepțional, cu atât mai mult te prezinți mai banal, deoarece fiecare se află după extraordinar. Este o dorință atât de obișnuită. Acea dorință de a fi obișnuit este în fapt extraordinarul, pentru că rareori cineva își dorește să fie un nimeni oarecare. Rareori cineva dorește să fie doar un spațiu gol. Încă aceasta este cu adevărat extraordinar, pentru că nimeni nu dorește așa ceva. Astfel, atunci când devii obișnuit, de fapt devii extraordinar.” OSHO







Steve HanksArt

[latan.elena]

''Durerea unui singur ins face cât durerea lumii întregi, iar Dragostea pentru o singură femeie trage în balanţă mai mult decât Calea Lactee cu toate stelele ei.''









''Când găseşti un diamant care nu-i al nimănui, e al tău. Când găseşti o insulă care nu-i a nimănui, e a ta. Când ai cel dintâi o idee, o brevetezi: e a ta! Aşa că eu sunt stăpânul stelelor, pentru că nimeni înaintea mea nu s-a gândit vreodată să le stăpânească.''


Antoine de Saint-Exupery

[latan.elena]

"Fii ca un copac. Copacul dă umbra chiar şi celui ce îi taie crengile."

Chaitanya Mahaprabhu