MIHAI EMINESCU
Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.03.2017 la 01:59.
"Notre Dame de Paris" s-a cantat prima oara la Paris la 16 septembrie 1998. Se bazeaza pe romanul cu acelasi nume scris de Victor Hugo. Muzica este compusa de Riccardo Cocciante, iar versurile ii apartin lui Luc Plamondon .
Acest spectacol, conform Guiness Book of Records, a avut cel mai de succes prim an de la lansare din istorie.
Spectacolul se afla intr-un playlist creat din cele 51 de cantece postate pe Youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=L24va...x=0&playnext=1
SURSA:http://www.diseara.ro/ro/conversatii...-de-paris-1440
''Îngerii nu au nici o filozofie doar dragostea.''
Puterea iubirii
''Şi cum voi face? Voi iubi toţi oamenii, pentru că fiecare are calităţi care merită admirate, chiar dacă uneori ele sunt ascunse. Cu iubire voi sfărâma zidul de suspiciune şi ura pe care l-au construit în jurul inimii lor şi în loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea să intre în sufletul lor.''
MAI MULT:https://astrodeva.wordpress.com/2013...terea-iubirii/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.03.2017 la 11:55.
Îmbătrânim, frumoasă doamnă
Angelina Nadejde
Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Eu sprijin anii mei de tine
Ca de un munte de lumină.
Tu-i porţi... iar umerii tăi mici,
Atât de firavi, de novici,
Ca doi călugari puşi să-ndure
Canonul lor în rugăciune,
Îmi ţin tristeţile de-o viaţă
Şi zile fără de speranţă
Când rătăcind cărări prin ploi
Tu mă chemai să fim iar doi.
Luai în spate din poveri
Şi le-ngropai în primăveri.
Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Dar cu atâta drag îţi duc
Al neputinţei tăvalug
Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare
Plăpândul trup precum o floare...
Ţi l-aş purta spre infinit,
Numai să ştii cât te-am iubit.
Îngenuncheat pân' la pâmânt
E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,
Tivit cu slăbiciuni șuvoi,
De multe ori şi cu nevoi,
Ai cicatrici şi urme-adânci
Lăsate de dureri şi prunci.
Dar şi aşa, vei fi mereu,
Mireasa sufletului meu.
Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Singurătăţi în cuib de cuci
Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,
Să odihnim în ea trăiri
Din lada plină cu-amintiri.
Dar sufletelor noastre-acum
Le cresc lăstari pe scurtul drum.
Sunt înfloriți ca-n primăvară
Iar peste tot ne împresoară
Parfumul clipelor în doi
Din vraja vieţii ca un roi.
Şi te iubesc iubită doamnă,
Magnolie-nflorită-n toamnă!
„Probabil că sufletul are şi el nevoie de timp spre a se obişnui cu suferinţa: atât de dornic e de bucurie, încât atunci când n-o are, trebuie neapărat s-o născocească. Iar dacă prezentul este trist, se întoarce în trecut. Strălucirea zilelor fericite stăruie încă o bună bucată de vreme după ce au pierit.”
Romain Rolland – Viaţa lui Beethoven
Paintings of Daniel F. Gerhartz
„Am închis uşile camerei ca să nu intre greşeala. Atunci adevărul m-a întrebat: Eu pe unde voi intra ?” – Rabindranath Tagore
RUMI
Un Om al lui Dumnezeu este beat fără să fii băut vin, Un Om al lui Dumnezeu este sătul fără să fii mâncat carne.
Un Om al lui Dumnezeu este aiurit şi dezorientat, Un Om al lui Dumnezeu nu are nevoie de hrană sau de somn.
Un Om al lui Dumnezeu este o comoară printre ruine.
Un Om al lui Dumnezeu nu este aer şi pământ, Un Om al lui Dumnezeu nu este foc şi apă.
Un Om al lui Dumnezeu este o mare neţărmuită, Un Om al lui Dumnezeu picură perle de ploaie fără un nor.
Un Om al lui Dumnezeu are sute de Luni şi de ceruri, Un Om al lui Dumnezeu are sute de Sori.
Un Om al lui Dumnezeu este înţelept prin adevăr, Un Om al lui Dumnezeu nu învaţă din cărţi.
Un Om al lui Dumnezeu este dincolo de necredinţă şi religie, Pentru un Om al lui Dumnezeu binele şi răul sunt unul aceleaşi.
Un Om al lui Dumnezeu a fugit de a nu fii.
Un Om al lui Dumnezeu caută gloria.
Un Om al lui Dumnezeu este ascuns.
Pe un Om al lui Dumnezeu de îl vei căuta îl vei găsi.
„Lasă ca viața ta dinamică să fie parfumul ființei tale – parfumul ăsta e pace și bucurie, libertate, ușurință, spontaneitate, înțelepciune.
Acestea nu sunt lucruri pe care le faci, floarea nu face nimic ca să-și producă parfumul. Când înțelegerea este acolo și e fermă în inimă, toate aceste calități sunt prezente în mod spontan.
Nu aștepta ca mintea să treacă printr-o operație – tu doar continuă să-ți amintești și să fii Sinele tău. Privește-ți viața ca pe un mare noroc.”
Mooji
„Pe măsură ce lăsăm Lumina din noi să strălucească, inconştient, noi le îngăduim şi altora să facă acelaşi lucru.
Marianne Williamson
Oceanul poate să existe fără valuri, dar valurile nu pot exista fără ocean. Valurile sunt doar suprafața, și valurile sunt accidentale – ele iau ființă prin acțiunea vântului. Iau ființă din afară, sunt create de un accident. Dacă nu bate vântul, oceanul va fi tăcut, fără unduire. Așa că valurile sunt accidente create din afară, la suprafață; oceanul e ceva total diferit. Și la fel stau lucrurile cu toate ființele. Copacul e și el un val, omul e și el un val, piatra e și ea un val. Iar în spatele pietrei și al copacului și al omului se ascunde același ocean. Acel ocean e numit de Upanishade, Brahman.
Brahman, sufletul suprem, sufletul absolut, e pur și simplu oceanul.
Așa că uită-te la un om, dar nu te agăța de suprafață, coboară imediat în adânc și vezi-l pe Divniul ascuns acolo.
Poți să faci asta. … Ori de câte ori ai timp, așază-te cu prietenul tău, cu iubitul tău, cu soția ta, cu soțul tău, sau cu oricine … , așază-te și uită-te în ochii celuilalt fără să gândești, și încearcă să penetrezi ochii fără să gândești.
Privește, doar, tot mai adânc în ochii celuilalt. Curând vei deveni conștient de faptul că valurile au fost traversate și că ți s-a deschis un ocean.
Uită-te adânc în ochii celuilalt, pentru că ochii sunt poarta. Și dacă nu gândești, dacă doar te uiți fix în ochii celuilalt, curând valurile vor dispărea și ți se va dezvălui oceanul. Fă asta mai întâi cu un om, pentru că ești mai apropiat de acel tip de val. Apoi treci la animale – valuri puțin mai îndepărtate; apoi treci la copaci – valuri și mai îndepărtate; apoi treci la pietre.
Dacă îl privești adânc în ochi, vei simți că omul a dispărut, persoana a dispărut.
În spate e ascuns un fenomen oceanic, iar această persoană era doar o unduire a unei adâncimi, un val a ceva necunoscut, tainic. Încearcă acest lucru; va fi ceva care merită să fie cunoscut…
Osho
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.03.2017 la 09:36.
Momentan sunt 255 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 255 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje