Elena Latan

[latan.elena]

„Viata de zi cu zi este atat de putin importanta si se aseamana atat! Viata interioara este greu de descris; parca ti-ar fi rusine un pic. Este atat de dificil sa vorbesti despre ea!... Dar, crede-ma, aceasta este singurul lucru care conteaza pentru mine.” – Antoine de Saint-Exupery

[latan.elena]

Splendorile Lumii / Splendors of the World



„Întotdeauna am vrut să dansez, chiar din copilărie. Nu-mi puteam imagina un alt viitor, nu mă puteam vedea în alt rol decât acela de dansatoare pe o scenă mare în faţa unui public numeros. Am vrut să întruchipez pentru ei perfecţiunea mişcării, cu sufletul la gură şi cu inima sărind din piept, pentru aplauzele ac... Vezi mai mult

[latan.elena]

“Ce se intampla cand oamenii isi deschid inimile? Devin mai buni.”

“Poti sa fii cat de retras vrei , insa intr-una din aceste zile cineva te va gasi.”

“Poate ca amintirile oamenilor sunt combustibilul pe care il ard pentru a ramane in viata.”





“Fiecare dintre noi pierde ceva care este pretios pentru sine. Oportunitati pierdute, posibilitati pierdute, sentimente pe care nu le mai putem niciodata recupera. Asta este parte din ceea ce inseamna sa fii in viata.”

“Daca poti iubi pe cineva din toata inima ta, chiar si o singura persoana, atunci exista salvare in viata. Chiar daca nu poti fi impreuna cu persoana respectiva.”

“In toata aceasta lume mare exista o singura persoana pe care te poti baza si aceea esti tu.”

“Indiferent de ceea ce-si doresc, indiferent de cat de departe merg, oamenii nu poti fi niciodata altceva decat ei insisi. Asta este tot.”

Haruki Murakami

[latan.elena]

Alfabetul dragostei dupa Mihai Eminescu



Amor


Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntalneste drag cu drag
Cum inima ta cere
Dispar si ceruri si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atarna de-un cuvant
Soptit pe jumatate.

Brat

Ah! bratul tau rotund e alb - se lasa
Cu gratie pe umerii-mi - privesc
In ochii tai, in fata ta - in gura juna,
S-ascult uimit la vorba ta nebuna!
Nebuna, ca nu are sir si minte,
Ci gratie s-amor copilaros,
La gura ta, care zambind imi minte
Spre-a coperi misterul cel duios,
Ce-mi spune nu - cand da ochiu-ti fierbinte
Din genele-i imi spune voluptos ¬
Ah, tot amorul meu, copil in raze,
E concentrat in fiinta-ti luminoasa!

Civilizatie

Masurariul civilizatiunii unui popor in ziua de azi e: o limba sonora si apta de a exprima prin sunete notiuni, prin sir si accent logic cugete, prin accent etic sentimente.




Dulceata


Adormind aseara cu gandul la tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa iti scriu toata ziua fara sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce, orice lucru, chiar si acelea care nu au a face deloc cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu de impartit cu teii, cu florile si frunzele de tei? Poate unde esti asa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora.

Durere

Toate sunt marginite, durerea nu...

Expresie

Era frumos, d-o frumusete demonica. Asupra fetei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senina si rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra fruntii se zburlea cu o genialitate salbateca parul sau negru-stralucit, ce cadea pe niste umeri compacti si bine facuti. Ochii sai mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niste mari sprancene stufoase si imbinate, iar buzele strans lipite, vinete, erau de-o asprime rara. Ai fi crezut ca e un poet ateu, unul din acei ingeri cazuti, un Satan, nu cum si-l inchipuiesc pictorii: zbarcit, hidos, uracios, ci un Satan frumos, de-o frumusete stralucita, un Satan mandru de cadere, pe-a carui frunte Dumnezeu a scris geniul, si iadul indaratnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit in cer, a sorbit din lumina cea mai santa, si-a imbatat ochii cu idealele cele mai sublime, si-a muiat sufletul in visurile cele mai dragi, pentru ca in urma, cazut pe pamant, sa nu-i ramana decat deceptiunea si tristetea, gravata in jurul buzelor, ca nu mai e in cer. Repedea umflare a narilor si vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inima din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subtire, fina, si mana sa alba cu degete lungi si aristocrate semana cu toate astea a avea o putere de fier. Toata expresiunea in sine era d-o putere generoasa, desi infernala.


Femeie

Eu nu sunt facut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e facuta pentru mine, si oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocita. Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede numai raul, numai defectele, numai partea umbrei. Satul de viata fara a fi trait vreodata, neavand un interes adevarat pentru nimic in lume, nici pentru mine insumi, sira spinarii morale e rupta la mine, sunt moraliceste desalat. Si Dta ma iubesti inca, si Dta nu vezi ca sunt imposibil, ca-ti arunci simtirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ti fi recunoscator macar?

Floare

Atat de frageda te-asameni
Cu floarea alba de cires
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi!
Abia atingi covorul moale
Matasa suna sub picior
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc
Se-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de patimi si noroc.
O, vis ferice de iubire!
Mireasa blanda din povesti!
Nu mai zambi, a ta zambire,
Mi-arata cat de dulce esti!







SURSA:http://www.kudika.ro/articol/special...-eminescu.html

[latan.elena]

Greseala


Nenorocirea este cel mai bun dascal; isi are metoda ei proprie, dar gres nu da.

Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Guvernare

Arta de a guverna in Romania este sinonima cu arta de a amagi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.

Horia


Horia pe-un munte falnic sta calare:
O coroana sura muntilor se pare,
Iar Carpatii tepeni ingropati in nori
Isi vuiau prin tunet gandurile lor.
- Eu am, zise-un tunet, suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul sau
Fruntea-mi este alba ca de ani o mie,
Dara a lui nume mai mult o sa tie.
- Nalti suntem noi muntii, zise-un vechi Carpat,
Dar el e mai mare, ca ni-i imparat.
Hyperion

Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;
Tu vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Ei numai doar dureaza-n vant
Deserte idealuri -
Cand valuri afla un mormant,
Rasar in urma valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.
Iubire

Nu voi iubi niciodata alta femeie si tu ramai in mintea mea si in sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vietii mele, singura mea aspiratie, si viata cu tine, singura mea speranta.






Juna

Frumoasa si juna, oh, draga-mi mai esti!
Eu caut si caut in- achi-ti ceresti
Si-n veci nu ma satur si-n veci as cata,
Iubita, dorita, o gura - asa!
Tu tremuri, tu cauti, tu murmuri, tu razi,
Cu glasul tau dulce tu raiu-mi deschizi,
Cu parul tau moale tu viata mi-o legi
¬O stii si te faci ca nu o intelegi!
Sireata si dulce - copil vinovat ¬
De ce nu ma-mbii cu al tau sarutat,
De ce-astepti sa-l fur de'pe ochii-ti profunzi,
Si-n blondele plete tu capul ti-ascunzi
Cu mana ti-acoperi tu ochii tai dragi,
Prin degete cauti, nu rade ci taci;
Pedeapsa ce meriti, columba a mea,
O gura-i - oh da-mi-o - mi-ai dat-o - asa!


Kamadeva

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-mi vindec,
L-am chemat in somn pe Kama –
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar in tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele semet.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea in piept,
Si de-atunci in orice noapte
Pling pe patul meu destept...
Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
Fiul cerului albastru
S-al iluziei deserte.

[latan.elena]

Luceafarul


Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
Privea in zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Il vede azi, il vede mani,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamani,
Ii cade draga fata.
Cum ea pe coate-si razima
Visand ale ei tample
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.
Si cat de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cand ea o sa-i apara.








Mutenie


Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina
Si marea lina
Icoana-i sant;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata,
Cu mintea beata
Eu plang si cant.
Nastere

Plangand tu ai venit pe-acest pamant;
Amici, ce te-asteptau, te-au salutat zambind;
Dar sa traiesti astfel, incat cand te vei stinge
Sa parasesti zambind amicii, ce te-or plange.

Nefericire

Nu exista oameni mai neinduplecati si mai duri decat cei preocupati intr-una de nefericirea lor.

Nemurire

Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cat te iubesc de tare;








Oglinda


Eu nu ma supar deloc de modul cum se reflecta persoana mea in ochii d-tale, caci de la asa oglinda nici nu ma pot astepta la alt reflex.

Pacat

Da, ma voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege."
Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

Popor

Natura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, neconstiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarirea legilor si obiceielor straine.

Romania

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mardri aste le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricoloare,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Rusine

Popor romanesc, mari invataturi iti da tie aceasta intamplare! Daca fii tai ar fi fost uniti totdeauna atunci si pamantul tau stramosesc ramanea unul si nedespartit. Dar veacuri de dezbinare neintrerupta te-au dus la slabiciune, te-au dus sa-ti vezi rusinea cu ochii!

Saracie

Omul are atata libertate si egalitate pe cata avere are. Iar cel sarac este intotdeauna sclav.

Tei

Si daca se intampla pe tine sa te vaz,
Desigur ca la noapte un tei am sa visez.
Si daca se intampla sa intalnesc un tei,
Desigur toata noaptea visez la ochii tai.






Tristete

E trist ca nimeni sa te stie,
Dar si mai trist sa-ti zici mereu
Ca te-a patruns nimicnicie
Desi ai fost ca Dumnezeu.
Unde sunteti, iubiri desarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce ma-ngani cu fata ta?
In vita lumii acestie,
Ce-i fara capat si-nceput,
In toata neagra vecinicie
O clipa numai te-am avut.
De-atunci te chem din intuneric
Si amintirea ta dezmierd
Pan-ce rasai… un vis himeric,
Abia rasai… si iar te pierd.


Uitare

Da-ma uitarii precum te-am mai rugat, caci numai uitarea face viata suportabila.

Umbra

Dulce si draga Veronica, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine sa nu fi aruncat o umbra in viata ta senina, in sufletul tau plin de veselie precat e plin de un gingas si nesfarsit amor. Iubeste-ma si iarta-mi pacatele, caci tu esti Dumnezeul la care ma inchin.

Univers

Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.




Vis

Dragostea este un vis si o parere, o haina stralucita asezata peste durere.

Voluptate

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pan-in fund baui voluptatea mortii
Nenduratoare.

Yehova

Eu nu cred nici in Yehova,
Nici in Buddha-Sakya-Muni,
Nici in viata, nici in moarte,
Nici in stingere ca unii.

Zeu

Tu esti o ziua, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu esti o floare,
Eu sunt un templu, tu esti un zeu -
Iubitul meu.

[latan.elena]

Ploaie în luna lui Marte



Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoși: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
și noi ne iubeam prin mansarde.
N-aș mai fi vrut să se sfârșească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Nichita Stănescu

[latan.elena]

ANTITEZE

RADU GYR


N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ți legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colț de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Și dacă-nvii cu cântecul de azi
e c-ai murit cu lacrima de-aseară.

[latan.elena]

Marin Sorescu - Am zarit lumina


Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.








Marin Sorescu - Aşteptare


Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.

Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.

O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie.





Poezii de Marin Sorescu - cele mai frumoase poezii - Versuri si Creatii

[latan.elena]

Aproape, departe


Alice Năstase Buciuta


Ne scriem unii altora cuvinte de dragoste, dar ne petrecem serile in carcerele singuratatii noastre. Ne turnam ceai fierbinte in cani de portelan imaginar si incercam sa aducem caldura in vieti prin care suiera vantul. Seara de seara as vrea sa imi gasesc puterea sa ademenesc primavara printre noi. Dar aici, in miezul de frig al deznadejdii in care ma aflu, doar aburii respiratiei mele speriate mai indraznesc sa deseneze contururi de flori.

Recunosc, mi-e dor sfasietor de cei de departe, care se incalzesc la lumina cuvintelor noastre. Mi-e drag si romantic sa ii astept acasa, imaginandu-mi ca, odata si-odata, vor clopoti la usa asteptarilor mele lungi-prelungi. Mi-e bine sa adorm implorand vise tandre si parca mi-e mai cald daca alunec in somn cu mana inclestata de mana subtire a unei prietene- aflate, si ea, tot departe. Dar dorul si dragul din vis nu-mi pot fi de ajuns. Sunt un om viu, si nimic din ceea ce tine de arderea vietii nu-mi este strain. Eu vreau sa ma mistui in flacara existentei traite adanc, intelese pana la sange.






Mi-e dor cumplit de voi, himere ale nesfarsitelor drumuri ce n-ajung la mine… Dar va somez sa va preschimbati in fiinte vii, prevazute cu brate care sa ma tina strans atunci cand suspin de tristetea din vis. Iubesc ecoul chemarilor dulci, venite de departe, dar as da oricand poezia reverberata a zarilor pe o soapta fierbinte, pe care sa o simt din lobul imbujorat al urechii pana-n varful luminos al inimii. Stiu sigur ca, oricat de poetica mi-ar fi intristarea, ii vreau banal de aproape pe cei de departe, si vreau sa uit gustul salciu al lacrimii care-mi insiropeaza fiece vorba. Daca pretul fericirii mele ar fi tacerea eterna, as amuti zambind. Asteptandu-mi alesul, chemandu-va pe voi sa traiti langa mine. Pentru totdeauna.

Dar eu beau ceai dintr-o ceasca goala. Dau noroc cu canile voastre de aer, ridicate intr-un toast disperat. Pun pe foc cuvinte care sa incalzeasca putin carcera in care am fost azvarlita. Pentru vina de-a fi cerut prea putin, pentru pacatul de-a fi iubit prea mult. Pentru trufia de-a nu fi inteles la timp unde se termina visul si incepe viata. Unde e desenata linia subtire, invizibila, absurda, dintre aproape si atat de departe…


SURSA:http://alice.revistatango.ro/aproape-departe-183