Numai Iubirea mişcă fiinţele.
Dumnezeu, aşadar, pentru a putea ieşi din Sine, a trebuit, în prealabil,
să arunce înaintea paşilor Lui o cale de Dorinţă,
să răspândească înaintea Lui un parfum de Frumuseţe.
Atunci m-a făcut să apar, abur luminos, deasupra abisului – dintre Pământ şi Cer –
pentru a veni în mine să locuiască printre voi.
(Pierre Teilhard de Chardin - Eternul Feminin)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm
Când te-e secat de lacrimi viata care doare,
Gândeste-te la roua din geana unei flori.
Si când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare,
Gândeste la trezirea unui copil în zori.
Priveste cedrul mândru! Atâtea brate are!
Dar nu ca să cersească, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumărate au nuferii si crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii si-al luminii.
Plângea un strop de rouă:
"Sunt despărtit de Mare!"
Zâmbi atuncea Marea:
"Noi suntem totul.
Oare Supremul zeu nu-i unda?
Desi suntem departe,
Un punct ce nu se vede
abia ne mai desparte."
(din Rubaiyatele lui OMAR KHAYYAM )
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.02.2017 la 18:37.
Comoara ascunsă...
O legendă foarte populară din India povesteşte că la început oamenii erau zei. Dar au abuzat atât de mult de puterea lor divină încât zeul suprem a hotărât să le ia această putere şi s-o ascundă undeva unde ei să n-o poată găsi. El i-a convocat pe ceilalţi zei pentru a le cere un sfat cu privire la ascunzătoarea de adoptat. Unii spuseră să îngroape această comoară în adâncurile pământului, alţii să o arunce în fundul oceanului. Dar cunoscându-l pe om, propensiunea şi abilitatea lui de a scotoci peste tot, ei nu erau deloc siguri că el nu va putea s-o găsească într-o zi. În faţa perplexităţii consilierilor săi, Brahman spuse: „Iată ce vom face cu divinitatea omului: o vom ascunde în adâncul cel mai adânc al omului, pentru că este singurul loc în care nu se va gândi niciodată să caute.”
Şi de atunci, omul călătoreşte, plonjează, sapă, explorează în căutarea a ceva ce se află în el…
Cezar Baltag
Celei care se îndepărtează cu o floare a uitării în mâini
Eşti sau nu eşti? Al cui e chipul oare
care în raza văzului apare mi-apare?
Lumina se întoarce la izvoare.
Te văd aievea sau mi se năzare?
Sunt unic martor care să-ţi ateste
ivirile în prag fără de veste
Statura ta în umbra serii este
părere, tragedie sau poveste
Sărută-mă. Mi-e gura o pecete
a unui vis ce n-o să se repete.
Coboară un cocor din zări încete.
Să nu mai sorbi iubirea mea din Lethe.
Aş vrea îngândurat să te descânt,
să leg fiinţa ta de un cuvânt
ca să ne regăsim atuncea când
vom mai veni vreodată pe pământ
Ultima oară când ne-am întrupat
ţi-am povestit un basm de neschimbat.
Era al nostru cel adevărat.
De ce-ai plecat din el? De ce-ai uitat?
Privirea pierde tot ce mâna strânge.
Până la tine glasul nu-mi ajunge.
Fantomele încep să te alunge.
Nu lacrimi în cuvinte am, ci sânge.
Nedumerirea Domnului…
Într-o noapte plină de fericirea razelor luminoase ale lunii – el îşi vorbi aşa:
”Venit-a timpul şi pentru mine
să plec din astă lume în căutarea Celuia din Slavă,
lăsându-mi fără de stăpân casa mea.
Vai! cine putut-a să mă ademenească atâta vreme în împărăţia pământească
cu aceste iluzii mincinoase?"
Dumnezeu îi şopti: „Eu” dar omul nu pricepu nimic
şi din nou vorbi:
”Unde eşti tu oare – acela care te-ai jucat cu mine de-a lungul atâtor veacuri?”
Lângă el întinsă în toată liniştea patului
dormea femeia lui cu pruncu-i ghemuit la sânu-i.
Vocea din nou îi strigă: „Dumnezeu este aici” – dar omul nu pricepu nimic.
Din vis copilul începu a plânge – zbătându-se la sânul obosit al mamei.
Dumnezeu îi porunci: - „Opreşte-te, nebune, nu-ţi părăsi fericirea adăpostului tău”
dar omul tot nu auzi.
Un suspin înecă tristeţea Domnului:
”De ce oare slujitorii mei se cred mai aproape de mine
atunci când se depărtează întru căutarea mea?”
Rabindranath Tagore – Poeme de dragoste
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm
” Viata e o chestiune de nervi, de fibre, de celule alcatuite incet, in care gandul se ascunde si pasiunea are visele ei.
Poate iti inchipui ca esti la adapost si crezi ca esti puternic. Dar o nuanta de culoare intalnita intamplator intr-o camera, sau cerul de dimineata, un parfum anume pe care l-ai adorat candva si care-ti aduce amintiri suave cu el, un vers dintr-un poem uitat peste care ai dat din nou, un ritm dintr-o bucata muzicala pe care ai incetat sa o mai interpretezi…de lucruri ca acestea depind vietile noastre.”
Robert Browning
„Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.”– Ralph Waldo Emerson
Primavara- cuvinte cu valoare de epitet:
Adormita, amagitoare, aspra,
biruitoare, blanda, blonda, bogata, buna,
calda, capricioasa, catifelata, cainoasa, confuza, crancena, cruda,
dalba, dezmierdatoare, diafana, domoala, dulce,
eterna, exploziva,
frageda. frenetica, frumoasa, furtunoasa,
grabnica, grabita, grea,
hidoasa,
impodobita, inmiresmata, incantatoare, inflorita, innorata, intarziata,
luminoasa, lunga, luxurianta,
mare, materna, mareata, mandra, mincinoasa, miraculoasa,
navalnica, necredincioasa, nehotarata, nemaipomenita, noroasa, noroioasa, noua,
parfumata, ploioasa, precoce, pretimpurie, pura, pustie,
rece,
schimbatoare, senina, sfanta, sterila, stralucitoare, stravezie, suava, superba,
tarzie, timpurie, trista,
umeda,
vesela, vesnica,
zabavnica, zglobie, zbuciumata
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.02.2017 la 13:27.
Val Răzeşu
MIRII UNUI SĂRUT NEÎNTÂMPLAT
Ce mult ai mai întârziat...
Au plâns în mine trandafirii
La nunta lor, că au fost mirii
Unui sărut neîntâmplat.
Străini cu înflorirea-n sânge,
Beți de uimire şi mister,
Am strâns în ochi atâta cer
Că a putut lumina plânge
Cu soarele în ciocârlii
În necuprinsul unor zori,
Şi-am fost parfumul dintre flori
Zburînd cu aripi de copii.
A nins şi-a viscolit în veac
Tot aşteptându-te-n destin
Imperial, cu flori de crin
Care mă îndemnau să tac.
Dar tu pluteai ca un descântec.
În dorul meu, de uns cu mir
Sub ghimpi de aur; te respir
Din tot ce e în lume Cântec.
Aruncă-n cer cu stele seara,
Luna surâde în mirări
De clipe, în îmbrățişări
Fiorii ce-ți cuprind vioara.
Se face zi în noaptea firii,
Sub pleoape fulgeră lăstunii
Şi, Doamne, ce frumoşi nebunii
Ce îşi visează trandafirii...
25 februarie 2017
VAL RĂZEŞU
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.02.2017 la 11:50.
Arta vizuala-Josephine Wall
„Această capacitate a frumosului de a ne alina suferinţa, este un motiv pentru care frumuseţea poate fi considerată ca un substitut al religiei. De ce să dăm prioritate religiei? De ce să spunem că religia este un substitut al frumosului? Mai bine zis de ce să le descriem ca rivale? Sacrul şi frumosul stau laolaltă ca două uşi ce dau spre o singură încăpere în care ne regăsim căminul.”
Roger Scruton - De ce contează frumuseţea
Art of the imagination - Josephine Wall A
Momentan sunt 80 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 80 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje