Daniel F. Gerhartz, 1965 ~ Figurative pai
''Sunt doua feluri de oameni care iti cuceresc sufletul: unii sa faca ce vor cu el, altii sa faca altar''
20 Beautiful Oil Paintings by Daniel F Ger
Daniel F. Gerhartz, 1965 ~ Figurative pai
''Sunt doua feluri de oameni care iti cuceresc sufletul: unii sa faca ce vor cu el, altii sa faca altar''
20 Beautiful Oil Paintings by Daniel F Ger
'' Noi suntem cei care
din dorinta de a arde
Am renuntat la Apa Vietii
si am plecat sa cautam focul.''
RUMI
Rassouli – unique reflections of the sp
''Dumnezeu vine la tine sub multe forme. Fiecare lucru care ţi se întâmplă în viaţă este o parte din experienţa ta legată de Dumnezeu. ''
Paul Ferrini
Iubirea apare numai în aceia care se cunosc pe sine. Iubirea e lumina care umple inimile meditative.
Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
Iubirea îţi acordă libertatea de care ai nevoie şi te ajută să fii tu însuţi. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face să te simţi ca un suflet în două trupuri; pe de altă parte, îţi conferă individualitate, unicitate. Te ajută să renunţi la egoul tău mărunt, dar să îţi cunoşti Sinele Suprem. Atunci cand iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea. De aceea, deschideţi-vă din ce în ce mai mult faţă de iubire şi veţi deveni din ce in ce mai fericiţi. Nu va trebui să vă intereseze daca iubirea vă este returnată sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanţă. Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urmă este returnată sau nu sau dacă celalalt îi răspunde cu aceeaşi monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci vă aparţine în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiţi: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac.
Iubirea este o scară. Ea începe cu o persoana şi se termină cu totalitatea. Iubirea este începutul, Dumnezeu este sfârşitul.
Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.
Acela care iubeşte, acela care a cunoscut secretul iubirii – să nu stăpâneşti si să nu fii stăpânit – este renăscut. A devenit viu în adevaratul sens al cuvantului. El va avea cele mai frumoase experienţe de viaţa, cel mai înalt extaz al existenţei.
SURSA:https://adriancotuna.wordpress.com/tag/secretul-iubirii/
Iubire fără sfârşit
Îmi pare că te-am iubit în forme nenumărate, şi-n timpuri fără de număr,
Viaţă după viaţă, eră după eră dintotdeauna.
Inima mea, fermecată, a făcut şi refăcut colierul de cântece
Pe care îl primeşti în dar, şi-l porţi în jurul gâtului în multele tale forme,
Viaţă după viaţă, eră după eră întotdeauna.
De câte ori aud străvehi legende de iubire, e-aceeaşi străveche durere
Şi străvechea ei poveste de a fi împreună sau separat..
Privind stăruitor în trecut, în cele din urmă mi te iveşti
Înveşmântată în lumina unei stele polare ce străpunge întunericul timpului:
Tu devii imaginea a ceea ce este amintit etern.
Tu şi eu am plutit aici pe curentul ce aduce dinspre izvor,
la inima timpului, dragostea unuia pentru celălalt.
Noi ne-am jucat odată cu milioanele de îndrăgostiţi, împărtăşind
Aceeaşi dulceaţă sfioasă a întâlnirii, aceleaşi lacrimi grele ale rămasului bun -
Iubire străveche, dar în forme etern reînnoite.
Astăzi sunt toate la picioarele tale, în tine şi-a găsit sfîrşit
Iubirea tuturor oamenilor , din trecut şi pentru totdeauna:
Bucurie universală, tristeţe universală, viaţă universală,
Amintirile tuturor iubirilor contopindu-se în această iubire a noastră -
Şi cântecele tuturor poeţilor din trecut şi pentru totdeauna.
(Rabindranath Tagore)
Visul are avantajul ca nu știm niciodată dacă este adevăr sau minciună.
Pentru el, ea părea atât de frumoasă, atât de seducătoare, atât de diferită de oamenii obișnuiți, încât nu putea să înțeleagă de ce nimeni nu părea să audă sunetul pașilor ei pe caldarâm, de ce inima nimănui nu fusese pustiită de furtunile stârnite de suspinele ei, de ce nimeni nu înnebunise de mișcarea pletelor ei, de zborul mâinilor ei, de aurul din râsul ei. Nu-i scăpase nici măcar un gest de-al ei, dar nu îndrăznise să se apropie de ea de teamă că ar putea distruge vraja.
Cel mai dureros mod de a-ți fi dor de cineva e să stai chiar lângă el știind ca nu-l poți avea.
Gabriel Garcia Marquez
Dragobete, pe 24 februarie, celebrăm iubirea în cel mai frumos stil românesc
Anton Pann
Până când nu te iubeam,
Unde mă culcam, dormeam.
Acum de când te iubesc,
Nu poci să mă odihnesc.
Răpui, mă sfârşesc de dor,
Fără nici un ajutor.
Arz, mă frig în mare foc
N-am astâmpăr la un loc,
Suflet nu mi-a mai rămas ,
Ohtând mii de ori pe ceas.
Cu totul m-am prăpădit,
Minţile mi s-au smintit.
Ies din casă să mă duc,
Nu ştiu încotro s-apuc.
Viu iar, mă întorc şi şez,
Stau în loc şi suspinez.
Inima mea, vai de ea,
De la tin` nu mă mai ia.
Definiţia liniilor paralele
Octavian Paler
Tu mergi lângă întrebările mele,
eu merg lângă liniştea ta.
Tu mergi lângă zorii dragostei mele,
eu merg lângă amurgul părului tău.
Nu după maniera în care un om vorbeşte despre Dumnezeu,
ci după maniera în care el vorbeşte despre lucrurile pământeşti
se poate cel mai bine discerne
dacă sufletul lui a stat în focul iubirii lui Dumnezeu.
Nici cea mai mică deghizare nu este posibilă.
Există false imitaţii ale iubirii de Dumnezeu,
dar nu ale transformării pe care ea le operează în suflet,
pentru că nu avem nici o idee despre această transformare
altfel decât trecând noi înşine pe acolo.
Simone Weil
Descoperirea lui Dumnezeu
Doi prieteni mergeau alături, pe un fir de vale. Unul din ei zise, arătând către munte:
- Vezi peştera aceea de sus? Acolo vieţuieşte un om care de multă vreme s-a ascuns de lumea aceasta. nu doreşte nimic şi nu caută altceva, decât să-l afle pe Dumnezeu pe faţa pământului.
- Pe Dumnezeu nu îl va descoperi decât numai dacă va renunţa la peştera sa, la sihăstrie, la singurătate, spre a se întoarce în lumea aceasta, împărtăşindu-i bucuriile şi restriştile, dănţuind cu dănţuitorii la nunţi şi bocind cu bocitorii la capul morţilor.
Cel dintâi îi dădu dreptate, dar nu se stăpâni, cu toate acestea, să spună:
- Împărtăşesc întrutotul cele ce zici, dar cred că pustnicul este un om bun. Nu este cu putinţă, oare, ca omul să facă bine cu pustnicia lui, mai mult decât binele pe care îl face ca să fie văzut şi ştiut?
KAHLIL GIBRAN – Pribeagul
Momentan sunt 124 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 123 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje