În numele iubirii
Zece dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura română.
Un veac de iubire românească rezumat în doar câteva cuvinte.
“Te vei convinge că din mii de ființe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; și dacă m-ai ucide, te-aș iubi și în minutele agoniei.”Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889),
Corespondență Mihai Eminescu – Veronica Micle
“Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspirație, şi viața cu tine, singura mea speranță.”Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889),
Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle
“Aș vrea ca să concentrez într-un minut viața omenirei întregi şi acel minut să ți-l jertfesc ție – atâta de mult te iubesc!”
Alexandru Macedonski (14 martie 1854 – 24 noiembrie 1920),
Nuvele
“Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns.”Iulia Hasdeu (14 noiembrie 1869 – 29 septembrie 1888),
Sic Cogito
“Eu am fost în furtună pe mare, – deasupra valurilor plutea mirajul care mă chema. În vifor corabia s-a sfărâmat și aveam senzația că mă cufund şi eu cu ea. Am scăpat ca prin minune și mi-am atins țărmul. Astăzi sunt în port, unde te-am găsit pe tine. Un singur lucru nu mai pot: să merg fără tine.” “Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.” “Cea mai frumoasă declarație de dragoste: «Simt că te pot părăsi. Te iubesc atât de mult, încât s-a împlinit ceva în mine – şi acum te pot părăsi». E inutil să întorci capul. S-ar putea să vezi nedumerire.”
Constantin Noica (12 iulie 1909 – 4 decembrie 1987),
Jurnal filozofic
“Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Și risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri și niciunei renunțări, ci miile de sărutări să însenineze viața cu atâtea zâmbete, cu câte tristeți ea a întunecat-o.”
Emil Cioran (8 aprilie 1911 – 20 iunie 1995),
Cartea amăgirilor
“Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri.” “Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.”
Marcaje