Elena Latan

[latan.elena]

Balada pentru noi - poezie armeana de NAHABED KUCEAK

Pe lumea asta tu esti un inel,
Iar eu, deasupra-i, piatra pretioasa,
Esti iarba care creste la parau
Iar eu, deasupra-i, roua ce se lasa.

Esti marul intr-o ramura de pom,
Iar eu, deasupra-i, mica frunza, verde.
Ma tem de toamna, mar: de-ai fi cules,
Si frunza-mi mica s-ar usca, s-ar pierde.

Esti floarea care pe campie creste,
Iar eu sunt raza care o-ncalzeste.
Esti cerul azuriu care-mi zambeste,
Iar eu, nebunul care te iubeste.

Esti trandafirul care mandru creste,
Eu, gradinarul care-l ingrijeste.
Esti fulg de nea ce coboara din cer,
Eu sunt copilul ce se bucura de el.


Esti si vei fi mereu iubirea mea,
Sunt si voi fi mereu in mintea ta.
Tu esti femeia ce dragoste-mi va darui,
Iar eu barbatul ce te va iubi.

[latan.elena]

„Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile.” – Voltaire

[latan.elena]

„Din păcate, aflate sub presiune, emoţiile nu mor. Ele tac. Dar continuă să influenţeze omul din interior.” – Sigmund Freud











Nicolae Latunov ART

[latan.elena]

Imi plac ingerii.


De aceea iubesc ingerii. Ei mi-au calauzit mereu pasii, niciodata nu m-au lasat sa ma prabusesc chiar si cand am trecut prin momente dure in viata mea. Mereu ei m-au ridicat, mereu ingerii vin in visele mele.




Imi plac ingerii. De mica, imi placea sa ma urc in pod la bunica mea unde erau numai lucruri vechi, pline de praf si imi placea sa ma uit intr-o oglinda veche, rotunda. Imi atarnam margele colorate la gat si ma imbracam cu fuste colorate, apoi ieseam pe camp si culegeam mure, negre ca ochii mei. Batea vantul si imi umfla fustele crete si eram fericita, cu pumnii plini de mure si de flori.







Cantau ingerii peste campuri, uneori mi se parea ca cineva ma tine de mana. Este ciudat, dar niciodata nu ma simteam singura. Mereu parca era cineva care ma ocrotea. De aceea iubesc ingerii. Pentru ca de mica ei mi-au calauzit pasii, niciodata nu m-au lasat sa ma prabusesc chiar si cand am trecut prin momente dure in viata mea, mereu ei m-au ridicat, mereu ingerii vin in visele mele.






Iubesc ingerii. Iubesc ingerii pentru ca imi poarta pasii in locuri ascunse de lume, prin gradini cu vise colorate ca baloanele. Ii iubesc pentru ca rugandu-ma la ingeri am invatat sa fiu mai buna, sa ajut oamenii care au cu adevarat nevoie si tot ei ingerii, ma duc uneori langa oamenii care au cu adevarat nevoie de mine.
Imi place sa scriu. M-as inchide intr-o camera si as scrie pana as arunca cheia, uneori m-as desprinde de lume si m-as ineca intr-un dans cu ingeri.






SURSA: Dansand cu Ingerii - Garbo

[latan.elena]

"Tu poți înfăptui ceea ce eu nu pot. Eu pot înfăptui ceea ce tu nu poți. Împreună, putem face lucruri minunate." - Maica Tereza







Oricât de multe cuvinte sfinte citeşti, oricâtor de multe le dai glas, ce bine îţi pot face dacă nu acţionezi conform lor?

Buddha

[latan.elena]

În numele iubirii



Zece dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura română.

Un veac de iubire românească rezumat în doar câteva cuvinte.

“Te vei convinge că din mii de ființe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; și dacă m-ai ucide, te-aș iubi și în minutele agoniei.”

Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889),
Corespondență Mihai Eminescu – Veronica Micle

“Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspirație, şi viața cu tine, singura mea speranță.”

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889),
Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle

“Aș vrea ca să concentrez într-un minut viața omenirei întregi şi acel minut să ți-l jertfesc ție – atâta de mult te iubesc!”

Alexandru Macedonski (14 martie 1854 – 24 noiembrie 1920),
Nuvele

“Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns.”

Iulia Hasdeu (14 noiembrie 1869 – 29 septembrie 1888),
Sic Cogito

“Eu am fost în furtună pe mare, – deasupra valurilor plutea mirajul care mă chema. În vifor corabia s-a sfărâmat și aveam senzația că mă cufund şi eu cu ea. Am scăpat ca prin minune și mi-am atins țărmul. Astăzi sunt în port, unde te-am găsit pe tine. Un singur lucru nu mai pot: să merg fără tine.”

Octavian Goga (1 aprilie 1881 – 7 mai 1938),
o poveste de dragoste pe care o puteți citi aici.

“Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”

Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885 – 1 septembrie 1944),
o poveste de dragoste pe care o puteți citi aici.

“Cea mai frumoasă declarație de dragoste: «Simt că te pot părăsi. Te iubesc atât de mult, încât s-a împlinit ceva în mine – şi acum te pot părăsi». E inutil să întorci capul. S-ar putea să vezi nedumerire.”

Constantin Noica (12 iulie 1909 – 4 decembrie 1987),
Jurnal filozofic

“Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Și risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri și niciunei renunțări, ci miile de sărutări să însenineze viața cu atâtea zâmbete, cu câte tristeți ea a întunecat-o.”

Emil Cioran (8 aprilie 1911 – 20 iunie 1995),
Cartea amăgirilor

“Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri.”

Marin Preda (5 august 1922 – 16 mai 1980),
o poveste de dragoste pe care o puteți citit aici.

“Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.”

Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983),
Cantec de dor




SURSA: http://webcultura.ro/in-numele-iubirii-2/

[latan.elena]

„Muzica răscolește toate sentimentele; și, ca și după o furtună, sufletul, liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil.” (Vasile Conta)







„Când lucrezi tu ești un flaut prin care trece șoapta orelor, transformându-se în muzică.” (Khalil Gibran)











„Ador arta... Când sunt singur cu notele mele muzicale, inima îmi tresară și ochii îmi lăcrimează și emoțiile și bucuriile pe care le trăiesc sunt prea mult de îndurat.” (Giuseppe Verdi)

[latan.elena]

Oriunde mergi, iubirea lui Dumnezeu merge cu tine. Ea se mişca cu picioarele tale, grăieşte cu vocea ta şi vede cu ochii tăi.
Datorită ţie, iubirea îşi face apariţia în lume. Fără tine, ea ar fi invizibilă.
Iubirea care se exprima prin tine este Sfânta Prezenţă, vehiculul uman aprins de Lumina Divină, întruparea însăşi a iubirii lui Dumnezeu.
Tu îi auzi chemarea şi îi răspunzi, urmând această simplă învăţătură: “Tot ceea ce nu este plin de iubire trebuie să fie iertat; şi ceea ce este iertat devine binecuvântarea răbdătoare a iubirii, aşternută peste o lume imperfectă (N.B. imperfectă, din punctul nostru de vedere).

Paul Ferrini - Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi

[latan.elena]

,,Să exiști este un fapt, să trăiești este o artă."

Frederic Lenoir

[latan.elena]

George Enescu şi Carmen Sylva: „Nep

EXPERIENŢAVENERAŢIEI ŞI SENTIMENTUL DE UIMIRE

Sarcina noastră nu este să explicăm lumea, ci să dăm semnificaţie. Acelaşi lucru este valabil în ce priveşte misterele vieţii şi ale conştiinţei. Tot ce poate fi explicat îşi pierde odată cu aceasta infinitatea şi devine circumscris, limitat, finit -ajungând să fie un "lucru"! A fi lucru [thingness] este opusul lui a fi viu [aliveness], opusul a tot ce este conştient şi a cărui natură, în libertatea ei interioară şi mişcarea ei autonomă, constă tocmai din caracterul ei imprevizibil.

"Realitatea nu este o condiţie fixă, ci o mărime capabilă de diferite grade de intensificare", după cum spunea Martin Buber. Prin urmare: "Este paradoxul glorios al existenţei noastre că întreaga comprehensibilitate a lumii nu este decât scăunelul pe care stă incomprehensibilitatea ei."

Oamenii care încearcă să explice totul în lume ucid totul. Viaţa spirituală nu poate exista fără recunoaşterea şi veneraţia în faţa misterului ultim. Un mister poate fi trăit şi totuşi să rămână inexplicabil. Nu este un mister fiindcă ar fi ceva ascuns şi imposibil de cunoscut, ci fiindcă este prea măreţ pentru a fi exprimat în cuvinte. Nu găsim oare ceva similar în marile lucrări de artă, care şi ele pot fi trăite dar nu explicate, deşi stau în faţa ochilor noştri în toată claritatea şi distincţia lor?


Atitudinea de veneraţie şi sentimentul de uimire apar din recunoaşterea misterului adânc care ne înconjoară pretutindeni şi acest sentiment se adânceşte pe măsură ce cunoaşterea noastră sporeşte. Cei mai mari savanţi se găsesc cel mai aproape de cei mai mari mistici. Einstein a fost cel care a spus: "Emoţia cea mai frumoasă şi mai profundă pe care o putem trăi este senzaţia mistică. Aceasta este sursa oricărei ştiinţe adevărate. Cel căruia această emoţie îi este străină, care nu se mai poate mira şi rămâne adâncit în veneraţie, este ca şi mort."

Sentimentul de veneraţie şi de uimire care ne cuprinde în momentele de pătrundere intuitivă sporeşte în putere şi adân*cime pe măsură ce cunoaşterea noastră se extinde. El ne face umili datorită realizării faptului că cunoaşterea noastră este doar "scăunelul pe care stă comprehensibilitatea lumii". Cu cât ştim mai puţin, cu atât suntem mai siguri de explicaţiile noastre; cu cât ştim mai mult, cu atât ne dăm mai bine seama de limi*tările noastre.




Lama Anagarika Govinda - MEDITATIE CREATOARE si constiintã multidimensionalã

Mai multe pagini aici



SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2013.htm