Absurdul si Gratia
A ieşi din somn, a reveni din uitare,
înseamnă a-l descoperi pe „Cel care Este” în noi dintotdeauna
şi nu cere decât să cunoască şi să iubească prin noi.
Jean-Yves Leloup – L’absurd et la Grâce
Mai mult:aici
SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2011_1.htm
"Mlaştina în care trăim n-are decât rolul de a ne face să vedem nuferii."
Victor Martin
„Să fie oare floarea de nufăr recunoştinţă faţă de mlaştina care a hrănit-o? Ori o victorie împotriva ei?"
Vasile Ghica
''De câte ori se naște un gând frumos,sufletul cântă. Știi cum se aude cântecul sufletului? Auzi întâi ritmul plăcut al inimii, apoi totul se umple de lumină…Oamenii sunt puternici mai ales atunci când sunt iubiți. Răutatea se naște din durere…''
Hrisostom Filipescu
Albastrul pescăruș
Nichita Stanescu
Pe cerul limpede si poate lung
Albastru pescarus ma cheama,
Simt o durere ca nu pot sa-l ajung,
Desi tot sufletul ma-ndeamna.
As vrea sa zbor,cand fluturii se nasc
Luminii dandu-i forme de culoare,
Robia lantului in care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.
As vrea sa simt lumina dimprejur
Sa zbor nemarginit spre cer,
A vietii pasari de azur
Sa urce-naltul cat mai sper.
E vis acesta ? ... nu pot spune ...
Nu m-am trezit si poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amara ma orbesc.
Te-ai ratacit ! De ratacirea e un scop in sine
Mi-au dat raspunsul pasari ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind in ei lumini ce coborau.
Cand obosit m-aplec peste ruine,
Acelasi inceput imi pare greu,
Tu pescarus al zilelor senine
De ce nu-mi poti zbura mereu ?
L-am intrebat, si nu vrea sa-mi raspunda,
Din nou am sa astept sa plece norii,
Si-l voi urma sau poate-l voi visa din umbra,
Pe-albastrul pescarus ce va aduce zorii.
”Viața este acolo unde te regăsești, momentul în care simți că îți aparține clipa și că în ea se regăsește o viață întreagă.”
Chris Simion
''Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.''
''Capul tău este cum e Carmelul şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…''
Cantarea cantarilor
http://www.hetel.ro/index.php/2012/08/6013/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.02.2017 la 10:55.
„Aş fi vrut să opresc anumite momente, să le dau adevăr. […] Mi se părea, adică, tocmai că clipele pe care le trăiam uneori – totdeauna? – nu aveau realitate, riscau să treacă fără urmă, să se «răstoarne în uitare», tocmai pentru că erau prea asemenea clipelor din literatură, când subiectul nu simte, nu trăieşte, nu face decât să reacţioneze ca în cărţi. Şi atunci – dar parcă nu înţelegeam că şi dorinţa asta tot livrescă era – aş fi vrut să le opresc, să le dau formula scrisă «în care să rămână». (Mircea Ivănescu)
willem haenraets - Page 4
'' Dacă vorbești în timp ce ai în camera în care respiri, dacă vorbești tu și nu-l asculți pe cel mai deștept, pierzi timpul. Te sărăcești. Așa vă explic, ca să știți, de ce am firma de tăcuta. Uneori mi s-a spus că din sfială, din timiditate. Nu era adevărat. Dar să stai în odaie cu un om extraordinar, m-aș fi privat de o învățătura bună. Contați pe mine ca om care știe să vorbească, dar știe mai mult să asculte, poate dintr-un egoism: de ce să nu sorb eu de pe buzele unui om deștept și sensibil tot ce a putut el sa acumuleze și eu n-am avut cum?”.
Constanța Buzea
Iubesc oamenii
“Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că îmi place aceasta îndeletnicire.”
“Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun cu sine și dacă nu sunt toți la fel de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ.”
“Oamenii sunt înclinați în anumite situații să-și reînvie trecutul pentru a face comparații în detrimentul prezentului. Putem, oare, să ne amintim de vremurile de odinioară fără a le arunca peste goliciune haina mincinoasă a fantaziei? Îmi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam de multe ori într-o bojdeucă din mahalalele Iașilor, pentru a citi versuri, a fuma țigări și a clădi castele care nu s-au ridicat niciodată, nici măcar în Spania.”
“Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că îmi place aceasta îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzica și, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.”
“Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influență colorantă. Întâi am făcut muzică și după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoțit cu credință, până azi.”
George Bacovia
SURSA: http://webcultura.ro/iubesc-oamenii/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.02.2017 la 19:52.
Virgil Carianopol
În faţa mării
poetului Tiberiu Utan
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniştit,
Închis din patru părţi de timpul,
Din care nu e de ieşit.
Mă zbat adânc, fără cruţare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aş lovi de tare
Degeaba ţărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulţumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Şi fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieşi din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima şi gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În ţărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Şi mie timpul mi-a pus maluri
Şi nu pot sa mai ies din el...
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.02.2017 la 20:05.
Momentan sunt 137 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 137 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje