Elena Latan

[latan.elena]

''De pe stânca inimii mele a ajuns pe stânca oceanului...

Pe unde au mai ajuns Puține cuvinte, multă iubire și Puține lacrimi, multă bucurie? - ''

Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

Iubirea nu e doar un sentiment, iubirea este adevărul suprema din inima creaţiei

Rabindranat Tagore










„...Nu mai e timp să trăim povestea altora, să ne frământăm pentru ipotetice treburi din viitor, pentru greșelile celor din jur sau să rămânem pironiți într-un trecut pe care nu-l mai putem schimba. Nu își au rost nopțile transformate în zi atunci când toate culorile se transformă parcă în gri. Pietrele vieții le mai dăm jos, obstacolele le mai ocolim, ne mai odihnim, ne mai ștergem fruntea, mai tragem aer în piept, facem o cruce mare și mergem mai departe. Toate trec și într-un final, oricum ar fi, va fi bine”!

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu


Cu toţii suntem vase prin care Dumnezeu lucrează. Plângerea cu cei ce plâng şi bucuria cu cei ce se bucură este una din misiunea fiecărui suflet care doreşte să crească în Iubire.

„Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei, 34-40)

[latan.elena]

Adâncul inimii rămâne închis pentru conştiinţa obişnuită,
cu excepţia unor fulgerări în situaţiile limită create de iubire, de frumos şi de moarte
şi a intuiţiilor uimitoare ale copilăriei, ale adolescenţei şi ale geniului.

(Olivier Clément – Trupul morţii şi al slavei














Un om nu poate evolua cu adevãrat decât
dacã nu evitã întâlnirea cu
ceea ce îi este contrar.

(K.G.Durckheim - La Voie intérieure)

[latan.elena]

Factorul decisiv care oferã în orice situatie
un calm interior durabil,
o sursã de pace pentru ceilalti,
este acela de a-ti accepta propriile greseli si slãbiciuni,
de a fi capabil sã cobori de pe piedestalul pe care te-ai asezat.

(K. G. Durckheim)

[latan.elena]

Sandor Kasza


DESPRE PERCEPȚII

CUNOAȘTEREA - este abilitatea minți și a ființei - de a percepe în mod instinctual informațiile parvenite din mediu (folosindu-se de cele 5 simțuri ale sale) și - de a o asimila în mod mecanic, prin procesul de ”educație” (formare și programare).

ÎNȚELEGEREA - este abilitatea conștientă a Spiritului, de a raționa și desluși sensul informației la nivel energetic, prin auto-dezvoltarea percepțiilor, experiențelor, abilităților și a capacității simțurilor sale extrasenzoriale de a interpreta.

RAȚIUNEA - este facultatea minții de a a-și trezi și coordona în mod conștient conștiința, pentru a deveni liantul și puntea de legătură, între Spirit (corpul energetic) și funcțiile cerebrale ale creierului (ca parte a corpului material) - având funcția de centru de comandă și control (cu rolul de a decodifica, compara, translata, clasifica și stoca informațiile recepționate din mediu și a recodifica informațiile emise prin unde cerebrale în Eter și spre corpul nostru).

ÎNDOCTRINAREA - este efectul programării mentale subconștiente cu informați și vibrații, care formează percepții, convingeri și crezuri limitative, în baza cărora ființa gândește, simte și acționează.
sk

[latan.elena]

..Nu lăsa nici mândria intelectuală și nici ideile preconcepute să-ți închidă și să-ți blocheze calea! Și nici tu nu te închide în fața adevărului,căci el nu vine pe căi convenționale sau dogmatice! Tu intri în nou și trebuie să fii pregătit pentru noile căi și metode!

...Când un copil intră într-o clasă superioară,el trebuie să învețe să se dezvolte și să accepte toate noile materii pe care trebuie să le învețe în această clasă! Așa se întâmplă și cu trecerea în noua era!

...Tu trebuie să fii gata să te dezvolți într-o nouă direcție,să încerci noi experimente,să pășești în necunoscut!

...Chiar trebuie să fii gata să faci greșeli și să înveți din greșeli,știind că dacă faci astfel,vei crește în înțelepciune,cunoaștere și înțelegere!

...Nu-ți face griji! Nu vei fi trecut direct din clasa întâi în clasa a șasea,ci totul ți se va revela pas cu pas,iar trecerea ta va fi treptată!

(Eileen Caddy-Deschiderea porților lăuntrice)



​

[latan.elena]

Iubirea este cheia principala pe care o porti in inima mereu,
Adevarata Iubire nu face diferente, este cea mai mare foarta creatoare care izvoraste din Dumnezeu si curge prin noi.
Iubirea neconditionata a tot ce a fost, este si va fi este esenta lucrurilor si calea cea mai sigura spre Lumina.

Patrundeti în adâncul fiintei voastre pentru a descoperi acolo sursa fericirii eterne, a blândetii si iubirii – principiul fundamental care sta la baza întregii creatii. Recunoasteti-L din nou pe Acela care ramâne de-a pururi neschimbat, putând fi recunoscut pretutindeni, în gradinile pline de flori, în padurile umbroase, în muntii semeti si în întregul univers, mergând pâna la soarele central cel mai îndepartat.

Decide singur ce alegi in viata ta, nu lasa pe altii sa o faca in locul tau!
Fiecare gand, fapta sau sentiment iti va aduce mereu o schimbare in viata ta si va avea o mare importanta pentru sufletul tau cat si pentru cei din jurul tau. Altfel spus tot ce transmiti, simti si gandesti te defineste in fiecare clipa...

"Iubeste-L pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele tau ca pe tine însuti!"

1. :58
   
   
   Balade musicla au Pays de la Fantaise féerique pour un peu d'évasion...
   
   

[latan.elena]

1. 
   
   
   
   
   
   
   

[latan.elena]

Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,
C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereţi...
Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită,
Căci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogita
Şi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bureţi.
Stă sufletul fără iubire, pustiu, ca mărul fără roade,
Paraganit într-o livadă şi plin de lacome omizi,
Ce-l năpădesc în primăvară şi toată frunza încet o roade
Şi toată floarea, otrăvită, se scutură curând şi cade,
Lăsându-i crengile uscate ca nişte sterpe palamizi.
Stă sufletul fără iubire cum stă o vatră ruinată,
Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc,
La care nimeni nu duce aluatul proaspăt în covată
Să-l rumenească pe-ndelete dogoarea jarului, uscată,
Şi să-l prefacă-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.
... Tii minte basmul vechi? Pe-atuncea cine putea sa-l inteleaga?
Avea unchiasul biet o fata, dar baba rea o izgoni...
Si luindu-si lumea-n cap, copila pleca, plangand ca o pribeaga,
Dar la raspantia de drumuri ea n-a mai stat ca sa-si aleaga,
Ci drept, cu inima barbata, spre Sfanta Vineri o porni.
Dar abatandu-se din cale, slei fantana parasita
Si curati cu ravna marul de-atatia ani paraginit,
Lipi cuptorul spart cu huma, aprinse foc, dospi o pita
Asa, de dragul harniciei, din gand curat, fara ispita,
Dar i s-a tras de-aici norocul, caci Sfanta visul i-a-mplinit.
... Sta sufletul cum sta in basme fantana, marul si cuptorul.
Sta-n drumul catre Sfanta Vineri un suflet pururi patimas...
Trec fete mandre, cu podoabe, dar una nu-i pricepe dorul,
De buna voie sa s-abata, sa-i primeneasca iar izvorul,
Sa-l curete si sa-l aprinda, ca-n basme fata de unchias!

Vasile Voiculescu