Elena Latan

[latan.elena]

'' Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură. Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă.''

'' O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.''

'' Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.''

''Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură. Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă.''

'' Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi.''

'' Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.''

'' Împărtăşindu-ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.''



Richard Bach în Îndrumar pentru Mesia - Învăţături pentru suflete avansate

[latan.elena]

''Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic. ''

Dostoievski


''Nu ştiu dacă fantasticul este din nimic, sau din ceva, dar, ca să fii fantastic, trebuie să fii trans-senzorial, în afară de concret şi de real.''

Petre Ţuţea






''Aş spune că realul este ceea ce durează puţină vreme, e împrejurarea. Fantasticul este ceea ce durează mereu. Prin urmare, dacă interpretăm lucrurile din punct de vedere al timpului, irealul, fantasticul sunt mult mai reale.''

Jorge Luis Borges


'' Există ceva mai fantastic decât tot ce ne putem închipui: există ceea ce nu ne putem închipui.''

Fabio Privitera

[latan.elena]

'' O pasare canta nu pentru ca are un raspuns, ci pentru ca are un cantec.''

'' Am invatat ca, ori de cate ori decid ceva cu inima deschisa, iau de obicei decizia potrivita.''

'' Viata nu se masoara dupa numarul de respiratii, ci dupa numarul momentelor care-ti taie respiratia. ''

Maya Angelou

[latan.elena]

[latan.elena]

CALEA ÎNŢELEPŢILOR


Motto : Calea cea mai lungă începe tot cu un simplu pas.
(aforism oriental)


Cu mulţi ani în urmă traia în sudul Indiei, într-o peşteră de pe multele Arunasala, un mare înţelept, a cărui faimă depăşise cu mult hotarele ţării. El se numea Ramana, iar poporul îi dăduse şi numele de Maharishi (mare înţelept).Ramana trăia în mare simplitate şi totuşi, se considera cel mai fericit om din lume.

Lumea credea cu tărie că Ramana cunoaşte marele secret – secretul căii care duce la fericire, aici pe Pământ, în această viaţă. Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat chiar să-l ameninţe cu moartea, pentru a-i smulge secretul căii spre fericire. Cu cât insistau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, căci Ramana Maharishi tăcea şi fericirea lui era din zi în zi mai mare. Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus cu simplitate :

-Domnule, la fel ca Dumneavoastră, aş vrea şi eu să fiu fericit. Vă rog spuneţi-mi şi mie care este calea spre fericire. Ramana Maharishi, văzând puritatea copilului, i-a zis :

– Ţie îţi voi arăta calea ce duce la fericire. Vino cu mine si fii foarte atent.
Calea aceasta nu este uşoară. De cele mai multe ori, orice cale fără greutăţi nu duce nicăieri.

Calea fericirii e o cale îngustă şi abruptă şi de aceea trebuie, de la iînceput, să mergi pe ea pas cu pas, încet şi cu mare atenţie. Ea este arătată de Dumnezeu numai celor aleşi. Copile, marele secret al căii spre fericire nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci, cu mare concentrare şi convingere, de-a lungul întregii tale vieţi.

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţa ta şi, pentru aceasta, trebuie să-L iubeşti şi să-I fii recunoscător pentru tot ce ai şi pentru toate evenimentele care ţi se întâmplă; să fii mulţumit cu ceea ce ai şi cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOŢIUNE.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi, în fiecare zi. Când te trezeşti şi înainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se numeşte RESPECT DE SINE.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui ca eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti capabil de iubire şi devotament, iubeşte fără teamă tot ceea ce a creat Dumnezeu în jurul tău ; dacă tu gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi depăşi, atunci propune-ţi obiective în viaţă şi luptă pentru realizarea lor, până când le vei obţine. Acest pas se numeşte MOTIVARE.


Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei obţine pe a ta. Să nu păstrezi în inima ta ranchiuna împotriva nimănui, căci acest sentiment nefast nu te va lăsa să fii fericit. Trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu iartă şi uită. Acest pas se numeşte ONESTITATE.

Al cincilea pas este să nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu îţi aparţine; aminteşte-ţi că, potrivit legilor implacabile ale naturii, dacă o faci, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeşte CINSTE.

Al şaselea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiinţele Pământului au dreptul să fie respectate şi iubite. Acest pas se numeşte NON – VIOLENŢĂ.
Ultimul pas este să observi cu atenţie ce este în jurul tău; să descoperi mereu în fiecare lucru, eveniment, fiinţă, partea lui bună şi nu lipsurile. Ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb. Iubeşte adevărul, chiar dacă el te dezavantajează. Acest pas se numeşte DISCERNĂMÂNT.

Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are şi un preţ:
Trebuie să renunţi pentru totdeauna la deşertăciunile acestei lumi.
Este foarte greu, dar şi răsplata e foarte mare.


Swami Venkatesananda


SURSA: http://lotusulalb2.ro/calea-inteleptilor/

Inteleptul si cele trei porti - Opinii.md

Calea Inteleptului


“Un Intelept nu are nevoie de baghete, potiuni magice sau incantatii pentru a face magie. Un Intelept poate face constient ceea ce oamenii pot face numai in visele lor. Si asta datorita felului sau de a privi lucrurile. Aceasta este singura diferenta dintre un adevarat Intelept si un magician sau un simplu om. Pentru ca Inteleptul cunoaste Adevarul. El nu se lasa prins in iluziile vietii ca omul obisnuit. Un Intelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gand. Alchimia nu este transformarea plumbului in aur. Aceea e o metafora. Este transformarea spiritului in aur, metalul nepieritor.


MAI MULT: https://astrodeva.wordpress.com/2014...-inteleptului/

[latan.elena]

''Într-un sens foarte real avem două minţi; una care gândeşte şi una care simte.'' Daniel Goleman










''Până-ntr-o zi, când s-a făcut lumină,
Şi-am înţeles ...''

[latan.elena]

Rabindranath Tagore - Tu m-ai făcut nesfârşită



GITANJALI - Ofranda Lirică


Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.






ŢIE ÎŢI ESTE DAT, DOAMNE



Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.

Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă.


Ofranda lirica




Poezii de Rabindranath Tagore - cele mai frumoase poezii

[latan.elena]

Sohrab Sepehri


ADRESA


"Unde este casa prietenului meu?"
a întrebat călăreţul în zori şi cerul s-a oprit.
Un trecător a luat ramura luminii de pe buzele lui
împărţind-o în întunecimea nisipurilor.
Arătînd cu degetul către un plop a spus:
"Chiar 'nainte de-a ajunge la copac
e o alee spre-o grădină mai verde decît somnul lui Dumnezeu
şi în ea iubirea-i la fel de albastră ca şi aripile păsării prieteniei.
Mergi către sfîrşitul aleii ce se opreşte în spatele adolescenţei.
Apoi întoarce-te către floarea singurătăţii,
doi paşi mici înaintea florii
stai în faşa fîntînii eternului mit al ţărînii
şi vei simţi o frică transparentă.
În curentul de sinceritate ce străbate aerul vei auzi un scîrţîit:
vei vedea un copil care a urcat într-un pin
să înhaţe pasărea din cuibul luminii.
Întreabă-l
unde este casa prietenului tău."

mondo-poesia: iunie 2012

[latan.elena]

RUMI


AŢI FOST NĂSCUŢI DINTR-O RAZĂ

Aţi fost născuţi dintr-o rază
a măreţiei lui Dumnezeu
şi sunteţi binecuvîntaţi de stele norocoase.
De ce suferiţi din cauza unor lucruri
care nu există ?
Veniţi, întorceţi-vă la rădăcina rădăcinii
Sinelui vostru.






Cu siguranţă,
În religia iubirii
Nu există
Credincioşi şi necredincioşi.
Iubirea îi cuprinde pe toţi.







ORBIT DE VOCEA DORINŢEI...

Orbit de vocea dorinţei,
Nu eşti conştient că Preaiubitul
Trăieşte în adîncul inimii tale.
Opreşte gălăgia
Şi vei auzi vocea Lui
În tăcere.




RASSOULI

[latan.elena]

Val Răzeşu

In ceasurile de singurătate amară, fiecare auzim cum alunecă viața pe långă noi, ca un tren Expres pe lângă o minusculă haltă părăsită. Şi adeseori aruncăm întrega povară a vinovăției pe umerii destinului.
Nu cred că există undeva în Univers un Cineva-Ceva care poseda dosarele noastre personale şi prin intermediul unor forțe oculte ori a unui superordinator ultrasofisticat ne comandă paşii existenței ,, la stânga, marş, ls dreapta marş!", după bunul său plac.Nu cred nici că destinul poate fi programat precum orele la coafor.
Cred, însă, că în infinitatea de drumuri care brăzdeaźă timpul şi spațiul - şi din care numai pe un număr infim se piate ajunge la Punctul Magic - fiecare din noi intră in funcție de valorile pe care, conştient ori nu, le-a asumat şi le reprezintă. Cărările extrem de puține şi de înguste, cu sens unic, ce duc spre Cetatea Eternă sunt atât de bine camuflate în imensul labirint al nenumăratelor bulevarde de lux ce duc spre pustiu încât fac imposibil accesul impostorilor. Şi mai există o barieră în calea neaveniților: ei nu sunt capabili să-şi ardă viața cu flacăŕă înaltă şi pură spre a lumina în calea sufletului prin aproape imposibilul de descifrat labirint al propriilor lor făpturi şi rătăcesc printre anotimpurile înțelegerii ca nîşte năluci de cocori care şi-au pierdut busola...
Toți învinşii vieții se plâng că nu au avut Noroc. Ei nu pot să înțeleagă că Norocul poartă asuns sub tichia de mărgăritar pumnalul, mereu la pândă, pregătit să îl împlânte pe neaşteptate în sufletul care ar îndrăzni să nesocotească frontiera dintre vis şi realitate.
In ceea ce mă priveşte, pretind că la Marea Şcoală a Vieții am fost unul dintre elevii sârguincioşi, chiar dacă uneori m-a prins copiind sau cu temele nefăcute. Vin din planeta trecutului, ( prezentul nu intră în calcul- cu fiecare clipă devine trecut), escortat de o numeroasă suită de întrebări ce încearcă să-mi călăuzească paşii către Golgota. Adeseori Tăcerea dă câte un răspuns atât de înspăimântător încât înghețul intră în mine până în prăsele. Iar în răspunsurile cere se răzvrătesc să iasă de sub lupa îndoieli, până şi Adevărul poate deveni nălucă... iar Frumusețea, o rană deschisă...

8 Ianuarie 2016

Val Răzeşu