Hrisostom Filipescu
Tu ai dreptul să mă vorbești de rău, eu am dreptul să te vorbesc de bine. Tu ai dreptul să mă urăști, eu am dreptul să te iubesc. Tu ai dreptul să te răzbuni, eu am dreptul să te iert...
Ai da o fugă acolo unde inima mea vrea să te ducă?
#PuțineLacrimiMultăBucurie
"Sunt unele lucruri, în iubire, care nu se pot spune decât în taină.”
Mihail Drumes
''Singurătatea muşcă uneori chiar din inimă.''
'' Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare,când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,să-şi lumineze mâinile şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,când vulturii coboară în noi şi ne temem.''
Octavian Paler
Din Grecia antica si pana in Siberia, trecand prin Asia Mica, de la popoarele slave la cele germanice, un ansamblu impunator de mituri, traditii si poeme celebreaza lebada, pasare imaculata, care prin albul, torta si gratia sa constituie o vie epifanie a luminii. Cel mai adesea, lebada incarneaza lumina masculina, solara si fecundatoare.
Lebăda (constelație) - Wikipedia
Constelaţia Lebăda. Vizibilitatea nocturnă a constelaţiei.Se stie ca Apollo, zeul muzicii, al poeziei si al prezicerilor, s-a nascut la Delos, intr-o zi de sapte. Niste lebede sfinte au dat in acea zi de sapte ori ocol insulei, iar Zeus i-a daruit tinerei divinitati, o data cu lira sa, si un car la care erau inhamate lebede albe. Acestea l-au dus mai intai in tara lor, pe tarmul oceanului, dincolo de patria vinturilor dinspre miazanoapte, la hiperboreenii ce traiesc sub un cer pururi senin.
Continuand analiza cantecului de lebada, este tulburatoare regasirea, prin intermediul psihanalizei, a mitului simbolic lumina-cuvant-semen, prezent in gandirea cosmogonica a dogonilor. G. Durand scrie ca Jung, facand o apropiere intre radicalul sven si termenul sanscrit svan, care inseamna a fremata, ajunge chiar la concluzia potrivit careia cantecul lebedei (schwan), pasare singuratica, nu este decat manifestarea mitica a izomorfismului etimologic dintre lumina si cuvant.
In Extremul Orient, lebada este si simbolul elegantei, al nobletei si al curajului. De aceea, potrivit spuselor lui Lizi, mongolii i-au dat imparatului Mu din dinastia Zhu sa bea sange de lebada. Ea este si simbolul muzicii si al cantecului.
In textele celtice, majoritatea fapturilor de pe lumea cealalta care, dintr-un motiv sau altul, patrund in zona terestra, iau infatisarea lebedei si calatoresc cate doua, legate printr-un lant de aur sau de argint. In multe opere de arta celtice, apar cate doua lebede, fiecare de cate o parte a barcii solare pe care o conduc si o insotesc in calatoria ei pe oceanul ceresc. Venind dinspre miazanoapte sau inapoindu-se de acolo, ele simbolizeaza starile superioare sau angelice ale fiintei umane pe cale sa se elibereze si sa se intoarca spre Principiul suprem. Lebada face parte si din simbolistica alchimiei. A fost intotdeauna privita de alchimisti drept o emblema a mercurului. Are si culoarea si mobilitatea acestuia, precum si volatilitatea prin capacitatea de zbor datorata aripilor sale. Lebada exprima un centru mistic si unirea contrariilor (apa-focul), unde se regaseste valoarea sa arhetipala de androgin.
Cantecul lebedei
Se spune ca inainte de moarte in loc sa tipe, lebada..canta. Platon confirma aceasta credinta a vechilor greci. In pragul sfarsitului, lebedele cantau fericite, pentru ca se duceau la Apollom.
Credinta aceasta a ajuns pana la noi si gasim, de pilda in Alecsandri versul: “La moarte ma voi duce ca lebada, cantand..”
Alecsandri, Platon
MAI MULT:http://anca-mot.blogspot.ro/2011/04/lebada.html
„În viață, frumusețea dispare. În artă, nu.” Leonardo da Vinci
„Să ai o inimă care să nu devină niciodată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească.” Charles Dickens
Elvira Amrhein Art
De Anima
„Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.”
(Mihai Eminescu)
Virtual Museum, best of contemporary
Ivailo Petrov
'' Daca nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Si te inalt in lumina. Si tacerea ta inchide in ea campiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau de tine. Si inventez imnuri pentru a-ti celebra imperiul. Si ochii ti se inchid, pleoape ale lumii. Si te tin, obosit, in bratele mele, ca pe un oras. Nu esti decat o treapta in drumul meu spre eternitate. „
„Dragostea nu-ti este data ca un cadou, la fel cum linistea si calmul nu sunt produs al privelistii, ci al ascensiunii reusite, al muntelui dominat, al instalarii tale in cer.
La fel-dragostea. Iluzia este ca o intalnesti, cand, de fapt se invata. Si se inseala cel care rataceste prin viata, pentru a fi cucerit, cunoscand prin scurte fioruri gustul tumultului inimii si visand sa intalneasca marea febra ce-l va incinge pentru totdeauna, desi ea nu este decat o desarta victorie a inimii sale. De asemenea, nu te odihnesti in dragoste, daca ea nu se transforma din zi in zi. Dar tu vrei sa te asezi in gondola ta si sa devii cantec de gondolier pentru totdeauna. Si te inseli. Caci nu are semnificatie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar daca te opresti, nu vei gasi decat plictiseala caci privelistea nu mai are nimic sa-ti spuna.”
Fragmente din „Citadela” – Antoine de Saint-Exupery
Ivailo Petrov, 1965 | Tutt'Art@ | Pittura
Anna Dittmann, Constellation
'' La fel ca orice necunoscut si nou, poeziile au fost vazute ca o pierdere de vreme, ca si ceva inutil, complet lipsit de valoare, o pierdere de timp. Dar pe parcursul timpului, poezia a devenit un aspect de baza in ce priveste drescrierea sentimentelor. Poezia are un farmec aparte. Ea ofera frumusete cuvintelor, iar rimele parca fac din cuvinte o melodie incantatoare, pe care ti-ai dori sa o auzi tot timpul. De poezii nu te poti plictisi; odata ce vraja lor a pus stapanire pe tine, nu mai ai cum sa scapi, iti vei dori sa citesti tot mai multe poezii, sa te lasi cuprins de magia lor, de “melodia vorbelor” sale.
Cu toate ca poeziile sunt un domeniu fascinant al artei, nu poate fi inteleasa de oricine, ci doar de cei care au primit harul de a o aprecia la adevarat ei valoare.
Dragostea poate face miracole la fel de mari, sau chiar mai mari decat poezia. Dragostea este poezia suprema. Dragostea este poezia vietii, a sentimentelor. Dar cine nu simte dragostea, nu are cum sa inteleaga acest lucru. Totusi, fara dragoste, omul este lipsit de importanta si de apreciere sincera fata de ceea ce are.
De exemplu, cum poate admira cineva un rasarit de soare fara a simti dragoste? Cum poate vedea frumusetea lucrurilor, frumusetea cuvintelor, a sunetelor, a cantecelor pasarilor, cum poate sa vada natura ca o dovada a dragostei? Fara iubire, cum i-am putea aprecia pe ceilalti? Cum am putea vedea binele din ei fara dragoste, cum am putea gasi acea trasatura care ii face unici, care pune “stampila de identificare”?
Niciun sentiment nu are valoare si culoare daca nu este urmat de iubire. Fara iubire, viata isi pierde rostul, fara iubire nu ar exista arta, nu ar exista frumosul. Pentru a crea ceva bun, constructiv si frumos ai nevoie de iubire. Dar asa cum nu toti inteleg farmecul poeziei, nu toti pot intelege nici magia dragostei.
Dar aceasta poate fi cultivata. In concluzie, daca nu ai simtit inca dragoste, nu te simti cuprins in totalitate de ea, daca iti doresti cu adevarat, dragostea te va gasi, nici nu va trebui sa o cauti.''
Honore de Balzac
Anna Dittmann's Ethereal Portraits
Momentan sunt 394 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 394 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje