Elena Latan

[latan.elena]

Să fim prieteni poate părea simplu: afinităţi de caracter, interese comune... Dar, uneori, o relaţie care părea solidă, se frânge de piatra de poticnire care este afirmarea de sine, de trădarea psihologică ce, chiar şi inconştient, este pusă în aplicare faţă de celălalt.

«Să fim prieteni», scrie Albisetti, «înseamnă să-l acceptăm pe celălalt cu unicitatea şi nerepetabilitatea sa, cu autonomia sa, cu diversitatea sa». Acest lucru implică o conştiinţă a propriei originalităţi care se traduce printr-un schimb rodnic de experienţe.

Cine crede că poate găsi în prietenie o soluţie la disconfortul său interior sau la propriile dificultăţi, va fi dezamăgit. «Să fim prieteni», mai spune Albisetti, «nu este o stare emoţională, ci o adevărată alegere de viaţă. Alegerea de a-şi baza existenţa pe deschiderea reală, autentică faţă de ceilalţi».


http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2014_1.htm








PREMISA



Prietenia: un subiect dificil şi nu prea popular în aceste vremuri; un cuvânt despre care s-a vorbit mult, care a fost depreciat, exploatat, uzat, folosit necorespunzător.

Şi totuşi, pentru mine este un termen nobil, cel mai nobil, înţeles în dimensiunea sa autentică, originală, primordială.
De fapt, nu am numit prieten vreo persoană pe care nu o cunosc şi pe care nu o iubesc în mod profund.

Şi nici nu o voi numi vreodată.
Cu atât mai puţin nu am confundat prietenul cu un cunoscut, cu o persoană simpatică, cu una atrăgătoare, cu o persoană pe care o stimez, cu un tovarăş sau cu un frate.
Şi nici nu o voi confunda vreodată.
Scriu tocmai acum despre prietenie întrucât ea este pentru mine, în dimensiunea sa matură şi responsabilă, izvor de bucurie şi de sens.
Ea nu înseamnă privare, fugă, obişnuinţă, ceva cotidian, normalitate, comoditate sau interes.
Este o capacitate.
Este spaţiul în care viaţa poate fi sorbită din cele mai tainice, mai profunde şi mai misterioase origini.
Este un spaţiu miraculos.
Este un spaţiu pentru viaţa veşnică.
Concepută astfel, prietenia este o necontenită călătorie interioară, fascinantă, chiar dacă e dureroasă.
Pentru a atinge dimensiunea prieteniei la care mă refer, trebuie să ne curăţăm inima de mecanismele corupte ale personalităţii care denaturează, ne fac iresponsabili, fac imposibil raportul cu adevărul, deci cu noi înşine, cu ceilalţi, cu lumea, cu Dumnezeu.
Să fii prieten cu adevărat înseamnă să te trezeşti mereu la o nouă viaţă.

VALERIO ALBISETTI



MAI MULT:http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...i_Prieteni.htm

[latan.elena]

Vasile Hurmuzache


'' Marele fluviu Dor izvorăşte din inima Luceafărului , coboară pe aripile unei ciocârlii prin Defileul Albastru, intâlneşte - undeva intre cer şi pământ - stinghere, sufletele noastre şi le ia in atotcuprinzătoarea-i albie. Face meandre pri pădurile neliniştii, apoi curge abia auzit prin Câmpiile Intâmplării. In clipa in care o zâna ii fură mireasma unui nufăr, mare le fluviu oglindeşte in ochii ei Steaua Speranţei, iar el aleargă tumultuos să-şi culeagă izvoarele din inalţii Munţi ai Adevărului. Ajuns acolo, se imparte in două braţe : Dragostea şi prietenia.. Dragostea străbate spumegând cascadele sărutului iar Prietenia curge lin printre colinele surâsului, inchizând intre undele lor de lumină nepieritoare mirifica Deltă a Fericirii.
Apoi,, când timpul şi nenorocul o tâlhăresc de , Fericirea se refugiază din nou in nesfârşita matcă a Dorului, lăcrimând pe aripile unei ciocârlii ce se inalţă prin Defileul Albastru către inima Lucefărului...''

Hyperion by GuilleBot on DeviantArt

[latan.elena]

„Iubirea adevărată ne obligă s-o regăsim în toate lucrurile frumoase.” – Giosue Carducci

[latan.elena]

Dragostea e sufletul însuşi.

E de aceeaşi natură.
Dragostea e o scânteie divină, ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare.
E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge.
Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.



Victor Hugo










Ce lucru minunat să fii iubit!
Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti!
Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt.
În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar.
Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.



Victor Hugo

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu




Să nu uit. Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Încălzește-te și gustă din dulceața rugăciunii. Vorbe rotunde și calde, de drag. Zâmbește, mâine va fi mai bine ! Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace.

Iubiți mult și fiți ambasadorii iubirii acolo unde sunteți! Un om poate iubi de cel puțin atâtea ori cât spune că nu mai poate iubi. Decât să închizi gura celuilalt cu un cuvânt, mai bine să o închizi cu un sărut… Sau cu un zâmbet dulce. Cald. Iubirea unește, iartă, vindecă.

Îți doresc Iubire! Îngere, ne vedem la răsărit…


#PuțineCuvinteMultăIubire

[latan.elena]

Decepţie, revoltă, pesimism etc. Aceste reacţii negative vin din aceea că nu găsim în această viaţă elementele de puritate şi de veşnicie pe care Dumnezeu ne cere să le aducem într-însa.
Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ca noi să-l aducem pe el în lume.

(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)

[latan.elena]

Sufletul tău are un chip ciudat fiindcă e un gol făcut anume să se potrivească cu o protuberanţă din infinita suprafaţă a substanţei Divine, sau o cheie făcută să descuie una din uşile casei cu mai multe încăperi. Căci nu umanitatea în abstract e aceea care trebuie mântuită, ci tu – tu, cititorul individual.

(C.S.Lewis)

[latan.elena]

KHALIL GIBRAN despre viata


'' Fericirea vieţii tale este ca o pasăre pe care o iubeşti. Tu o hrăneşti cu grăuntele inimii tale şi îi dai să bea din lumina ochilor tăi.''




'' Trăim pentru a descoperi noi şi noi frumuseţi, viaţa e o continuă descoperire.''




'' Vreau să fiu viu şi să trăiesc viaţa ce-o simt mişcând în mine, să cunosc fiece clipă până la capăt.''



'' Într-adevăr, viaţa este cea care dăruieşte viaţă, în timp ce tu, care te socoteşti darnic, nu eşti decât un martor.''







'' Calitatea vieţii tale este determinată nu atât de ceea ce viaţa îţi aduce, cât de atitudinea pe care o aduci tu la viaţă; nu atât de ceea ce ţi se întâmplă, cât de felul în care mintea ta interpretează ceea ce ţi se întâmplă.''



'' Reflectarea soarelui într-o picătură de rouă nu e mai puţin frumoasă decât soarele însuşi, iar reflectarea vieţii în sufletul tău nu este mai puţin preţioasă decât viaţa însăşi.''







'' Dorinţa este jumătate din viaţă, indiferenţa este jumătate din moarte.''


'' Trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de aşteptare.''



''Cel care n-a simţit tristeţea cotropitoare şi gustul amar al disperării şi nu s-a lăsat purtat, în vis, spre leagănul iubirii, acela n-a trăit cu adevărat, iar viaţa lui rămâne o pagină goală, deşartă în cartea firii.''







'' Dacă cineva îţi va spune că sufletul se duce odată cu trupul şi că ce moare nu se mai întoarce niciodată, atunci să-i spui aşa: floarea se ofileşte, dar rămâne sămânţa tainică precum veşnicia vieţii.''



''Suntem infinit de mici şi infinit de mari; viaţa uneşte cele două extreme.''



'' Orice om are o menire în viaţă... un har unic sau un talent special pe care îl poate dărui celorlalţi. Atunci când acest talent unic fuzionează cu serviciul adus celorlalţi, noi experimentăm o stare de extaz spiritual, care este scopul suprem, mai presus de orice.''



'' Dacă cineva îţi va spune că sufletul se duce odată cu trupul şi că ce moare nu se mai întoarce niciodată, atunci să-i spui aşa: floarea se ofileşte, dar rămâne sămânţa tainică precum veşnicia vieţii.''

[latan.elena]

Khalil Gibran








Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic .''


















'' Vorbeste-ne despre Prietenie.”

Si el zise:

,,Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemeni flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre -ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti cel mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ceea ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca il cautati spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuriile impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.”






































http://www.gibransprophetmovie.com/

[latan.elena]

„Omul poartă răspunderea unei lumi ce nu e opera cuiva din afară, ci a lui însuşi, şi în care se înscriu deopotrivă înfrângerile ca şi victoriile sale.”


„Lumea simpatizează mai degrabă cu nenorocirea decât cu fericirea.”

Simone de Beauvoir