"Răbdarea, numai ea, face să înduri mai lesne tot ce nu poţi schimba.”
Horatiu
"Răbdarea, numai ea, face să înduri mai lesne tot ce nu poţi schimba.”
Horatiu
“Atunci cand sunt fericiti , oamenii nu mai baga de seama daca in jurul lor stapaneste vara sau iarna.”
Anton Cehov
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.01.2017 la 12:12.
SUB BRAD, UN BUN RĂMAS
Val Răzeşu
Numai tu, iubito, ştii ce am aşteptat aseară
şi-ai trimis, prin frig năprasnic, din cuvinte nerostite,
lacrimile înserării, stelele şoptind ,, Iubite,
nu mă căuta aiurea, sunt în tine, primavară."
Să nu spui că e delir ori magie de Crăciun,
steaua mea mai sus de ceruri şi de moarte mai presus.
Te iubesc, tu eşti lumina de pe fruntea lui Iisus,
care mi te-a scris în soartă, în poemul cel mai bun.
Tu mă faci să cred din nou că pe ceruri zboară renii
şi îi mână în poveste cel mai straşnic vizitiu,
chiar de nu sunt Făt Frumos, să văd chipul Cosânzenii
şi cu fulgi de nea, mirare în privire să te scriu.
Ştii că te sărut cu gândul? Hai, roşeşte-n poezie...
Te-am aflat Crăciunul meu, Paştele şi Învierea.
Numai Dumnezeu mă vede Cântec sărutând Tăcerea
şi notează-n Cartea Vieții, două locuri să reție.
Ai şi nume... L-aş şopti să răsune veşnicia,
să tresară înoptarea cu luceferi cum porți tu
sub sprâncene, şi le-aş spune zilelor eterne ,, Nu
ştie soarele surâde, cum surâzi tu bucuria."
Mă alungă întristarea, ştii că mă vânează ceața...
Anul ăsta am văzut că e Moşul prea bătrân
să mai vină şi la anul. Pune-mi amintirea-n sân
şi sub brad un ,, bun rămas", să-mi şoptească dimineața...
26 decembrie 2016
VAL RĂZEŞU
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.01.2017 la 21:00.
“Cuvintele sunt foarte asemănătoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe”. Nichita Stanescu
“Cuvintele sunt desigur cel mai puternic drog folosit de umanitate”
Rudyard Kipling
“Cuvintele pot fi ca razele X- daca le folosesti cum trebuie, vor trece prin orice. Citesti ceva si esti patruns.
Aldous Huxley
“Asta fac cuvintele aruncate aiurea. Ii fac pe oameni sa te iubeasca mai putin”
Arundhati Roy
“Cuvintele sunt un pretext. Este legatura interioara ca trage o persoana catre alta.”
Rumi
“Pentru ca chiar si cel mai mic cuvant poate fi cel care te raneste sau cel care te salveaza.”
Natsuki Takaya
“Cuvintele sunt vocea inimii.”
Confucius
“Sunt lucruri care nu se spun si, daca am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scadea.”
Marin Preda
“Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.”
Nichita Stănescu
“Jurămintele sunt doar cuvinte, iar cuvintele doar vânt.”
Samuel Butler
“Prin cuvinte, mintea prinde aripi.”
Aristophanes
“Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc.”
Jean-Baptiste Poquelin (Moliere)
“Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii.”
Confucius
“Sagetile strabat corpul, cuvintele rele sufletul.”
Baltasar Gracian
“Cumpaneste in gand cuvantul si in fapta gandul.”
William Shakespeare
“Un cuvant convinge de multe ori mai lesne decat banul.”
Democritus
“Cuvintele sunt imaginea sufletului.”
Goethe
“Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare.”
Camil Petrescu
“Venim cu cuvânt şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în cuvinte.”
V. Banaru
“Traim si respiram cuvinte”
Cassandra Clare
“Care din noi nu a simtit macar odata ca personajul despre care citim intr-o carte printata este mai real decat persoana care sta in fata noastra.”
Cornelia Funke
“Un sarut este un truc dragut facut de natura sa opreasca cuvintele cand acestea nu mai sunt necesare.”
Ingrid Bergman
“Un cuvant este mort cand este rostit spun unii. Eu spun ca d-abia atunci incepe sa traiasca.”
Emily Dickinson
Timpul nu are nici răsărit, nici apus. -Maitreyi Devi
Inceputul acesta solemn mă irită puţin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Şi o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam). Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare şi demente. Purtam cu mine spaima şi superstiţiile unei întregi literaturi, pe care, dacă nu o citisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescenţă şi în cei dintâi ani ai tinereţii. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu care credeam că mă pot dispensa de civilizaţie, o pot dezrădăcina din mine), fiece gest solemn, fiece cuvânt responsabil, fiecare făgăduinţă.
Maitreyi continuă, totuşi, cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pământului. Îşi sprijini bine în iarbă pumnii purtând inelul şi făgădui.
– Mă leg pe tine, pământule, că voi fi a lui Allan, şi a nimeni altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui – ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa noastră ca bucuria ierbilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dintâi zi a musonului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu maică mi l-ai adus aproape.
O ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înţelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantaţii. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atât mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. A vorbit tot ea întâi. (Rămăsesem cu o mână pe genunchi şi cu cealaltă palmă apăsată pe pământ, parcă mă legasem şi eu, printr-o magie a gestului.) […]
Mircea Eliade – Maitreyi (fragment)
Dragostea dintre Mircea Eliade și Ma
Eu am soarele şi înlăuntrul meu şi în afara mea, fără nici o deosebire; zi şi noapte sunt în continua lui adoraţie. -Maitreyi Devi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.01.2017 la 12:17.
Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima .
Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara? Eu da. In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.
Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o.
Ati simtit cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor? Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da.
Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca da,poate ca nu.
Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.
Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig….de dor.
Octavian Paler
Oriunde există un Centru al lumii.
Odată aflat în acest centru, esti la tine acasă,
esti cu adevărat în adevăratul sine si în centrul cosmosului.
Exilul te ajută să întelegi că lumea nu îti este niciodată străină, de îndată ce ai în ea un centru.
Mircea Eliade - ÎNCERCAREA LABIRINTULUI
„Există un loc în noi unde nu este boală, durere, singurătate, supărare, depresie, frică sau îmbătrânire, ci numai pace, dragoste şi bucurie.
În acest loc al nelimitării este posibil să împlinim toate lucrurile.
Acesta este eternul sine lăuntric.
Adevărată bucurie a vieţii vine când puteţi trăi în acest loc tot timpul.”
Sri Vasudeva
Sunetul Fiintei esentiale răsună necontenit.
Problema este de a sti dacă noi, ca instrumente, îi suntem acordati
pentru ca el să răsune în noi
si pentru ca noi să-l auzim.
K.G. Durckheim
'' Sentimentul de a fi ales există, bunăoară, în orice relaţie de iubire. Iubirea este, prin definiţie, un cadou nemeritat; să fii iubit fără merit e chiar dovada adevăratei iubiri... Când are omul, pentru întâia oară, iluzia că este ales? Probabil că sugar, când primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit - şi o cere cu atât mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că în viaţă totul se plăteşte. Adesea însă e prea târziu.''
'' Străbatem prezentul cu ochii legaţi; putem, mai mult sau mai puţin, să presimţim şi să ghicim ce ne aşteaptă în clipa următoare. Şi totuşi, abia mai târziu, când dezlegăm ochii şi examinăm trecutul, ne dăm seama de ceea ce am trăit şi începem să-i desluşim tâlcul.''
Milan Kundera
Momentan sunt 543 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 543 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje