Elena Latan

[latan.elena]

The Art of Nature Photography - Janet Pancho Gupta

[latan.elena]

FEMEIA VAZUTA DE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC


Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!


Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.
Există un instinct în noi.

Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.


“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.


Parintele Arsenie Papacioc


https://astrodeva.wordpress.com/2013/04/13/femeia-vazuta-de-parintele-arsenie-papacioc/

[latan.elena]

.
...Astăzi este o nouă zi și depinde numai de tine ce faci din ea! Primele tale gânduri pot colora întreaga zi! Ele pot fi fericite,pozitive sau negative,mizerabile!
...Nu fi niciodată influențat de condițiile exterioare,de vreme,de exemplu! Poate ploua cu găleata,dar dacă inima ta este plină cu iubire și recunoștință,întreaga ta atitudine va fi una însorită și cerul va fi senin!
...Vezi tu uriașa responsabilitate ce stă pe umerii tăi?
...Viața este ceea ce faci tu din ea,deci nu acuza niciodată pe cineva pentru starea în care te afli,ci recunoaște că este propria ta lucrare! Schimbă-ți atitudinea și apoi îți poți schimba întreaga concepție!
...Adoptă față de viață o atitudine constructivă! Construiește perfecțiunea din tot ceea ce vezi în jur și ignoră restul,nu-i da forță de viață și va dispărea!
...În această zi așteaptă-Mă în liniște și încredere și cunoaște că această zi are binecuvântarea Mea!
(Eileen Caddy-Deschiderea porților lăuntrice)












In organizatiile noii paradigme, oamenii actioneaza in colaborare. Contributia fiecarei persoane este esentiala dar nici o persoana nu este star. Starurile sunt indepartate de indata ce vechea paradigma incepe sa dispara in uitare. In noua paradigma, oamenii sunt pretuiti in functie de cine sunt si ce fac. Ierarhiile sunt inlocuite cu Egalitati.
Paul Ferrini - Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi

[latan.elena]

Sandor Kasza



DESPRE VINDECARE SUFLETULUI
Evoluția e un proces de durată... și deseori cale firii, trece prin suferință.
Viața și destinul nostru, este o un lung șir de alegeri și reacții la provocările vieții. Cum le gestionăm, depinde doar de noi și de conștiința pe care o avem. Astfel, destinul și viața ne va modela în mod continuu, în armonie cu vibrația mediului în care trăim, și prin energia emoțiilor cu care alegem să ne hrănim percepțiile, gândurile, alegerile, convingerile și acțiunile pe care le manifestăm.
Unui sâmbure îi ia 2 ani până germinează sub pământ... în întuneric. Apoi în noul mediu ”extrauterin”, sub influența luminii, îi ia încă 5-7 ani, până ajungă să înflorească și să intre pe rod. Pomul nu va fi nemulțumit și nu se va agita din lipsă de răbdare sau din neîncredere, ci pur și simplu, va intra în armonie cu habitatul său, pentru a se adapta și a crește viguros, pentru a-și împlini menirea, frumusețea și rostul.
Cât timp îi ia sufletului să se vindece sau conștiinței să se trezească pentru a permite spiritului să evolueze și să se desăvârșească? ... Cine știe...
Ceea ce pot înțeleg și afirma cu certitudine prin prisma trăirilor și a experiențelor personale de viață, este faptul că, pentru a trăi abundența vieții, este nevoie să ne conectăm în mod conștient la abundența energetică a Universului, și a iubirii Divine, armonizându-ne vibrația cu a acestora. Pentru asta e nevoie să credem, să avem conștiința trează, și să avem încredere și răbdare pe cărările vieții. Doar astfel putem înțelege că relația dintre sufletul uman și Dumnezeu este conștiința iubirii... și că doar ea ne poate ghida către abundență materială și spirituală, dobândită prin schimbarea vibrației inimii.
Nemulțumirile, îndoiala, încrâncenările și nerăbdările noastre, nu fac altceva decât să ne scadă vibrația inimii și a Spiritului, îndepărtându-ne de sursa iubirii și abundenței vieții. Prin această îndepărtare de credință moralitate și iubire, permitem minții vanitoase, să ne otrăvească sufletul, prin necredință și îndoială. Sufletul curat și viața celui care alege să trăiește în moralitate, cumpătare, armonie, echilibrul și acceptare (a tot ceea ce este, precum este), prețuind tot ceea ce este el însuși, ceea ce face și ce soarta ia dăruit, -este îmbrățișat de abundența iubirii.
Prin prețuirea a ceea ce este și ia fost hărăzit, și prin dăruirea sa necondiționată, binelui celorlalți - ființa umană, experimentează belșugul, atât în viața sa materială cât și în cea spirituală. Și asta pentru că el trăiește în curățenie sufletească, compasiune, cumpătare și acceptare - fără ca mintea sa să se opună, să se aprindă de mânie sau să gândească răul. O ființă ce trăiește prin curaj și credință în autenticitatea, unicitatea și abundența sufletului său, mintea sa nu-l mai poate copleși de durere și necredință.
De alegem calea iubirii și a iertării, trupul și sufletul nostru trăiește în împăcare și acceptare. Atunci când permitem - ca în inima și viața noastră să sălășluiască abundența dragostei și a iubirii ( fără îndoieli, încrâncenări, condiționări sau scopuri ascunse). ne lăsăm mintea să se vindece de temeri, suferințe, nevoi, nemulțumiri, lăcomii, insuficiențe, neliniști sau mânii . Astfel, renunțând la a ne mai hrănii gândurile cu emoția fricii și durerii - vom putea alege în mod conștient, să trăim în credință, împăcare, cumpătare și acceptare, lăsându-ne spiritul să ne vindece inima, pentru a trăi prin lumina iubirii, frumusețea și miracolul vieții - ferindu-ne mintea de căderi, îndoieli și deznădejde!
sk

[latan.elena]

“In ziua in care veti invata sa iubiti cu adevarat, totul va canta in voi, totul va vibra in armonie. Chiar daca nu veti scoate nici un cuvant, aceasta iubire se va exprima prin intreaga voastra fiinta si va influenta in bine persoanele apropiate, revenind apoi spre voi. Chiar si o piatra va vibra diferit pentru voi daca o veti atinge cu iubire. Adevarata iubire este iubirea care randuieste, care usureaza, care imblanzeste si armonizeaza, care ilumineaza.”

Omraam Mickael Aivanhov













Sandor Kasza


DESPRE ACCEPTARE

Acceptarea este calea asumării propriului destin și a experiențelor tale. Respingerea este doar împotrivire în fața fluxului firesc al vieții și a energiilor din Univers, care curg prin tine și dau sens vieții tale. Eschiva, doar te înfrânează și blochează fluxul energiilor vitale ce curg prin tine, întârziindu-ți devenirea, prin pierderea experiențelor și a lecțiilor tale de viață, menite să-ți trezească conștiința și să te împlinească.
Pentru a crede, a asuma, și accepta sensul și rostul experiențelor tale, și a înțelege direcția în care se îndreaptă viața și destinul tău, nu e nevoie să cauți dovezi. E suficient să privești și să vezi rezultatele propriei tale vieți, din prisma experiențelor și a sentimentelor tale. De ți-ai asumat lecțiile de viață, și ești mulțumit de majoritatea experiențelor și rezultatelor tale, ceea ce simți și trăiești prin ceea ce ești, ai, și faci în fiecare plan al existenței tale - îți oferă percepții și sentimente ce-ți sunt benefice - trăiești experiențele destinului tău favorabil.
De ești nemulțumit per ansamblu, de rezultatele și experiențele tale, înseamnă că, gândurile, emoțiile, alegerile, acțiunile și atitudinea ta față de viață și provocările ei, este una ostilă, nepotrivită sau opusă (ca direcție și polaritate energetică [-]), destinului tău favorabil.
Indiferent însă de direcția în care decizi să mergi, de gândurile pe care alegi să le hrănești, de emoțiile pe care alegi să le exprimi prin ele, de convingerile în care crezi, sau de consecințele pe care le experimentezi - toate au rolul să te călăuzească, oferindu-ți lecții valoroase de viață. Ele te îndrumă, fie și prin experiența durerii..., și te încurajează să treci dincolo de barierele tale mentale, învingându-ți temerile prin puterea credinței și a iubirii - pentru a-ți trezi conștiința prin Spirit - și a înțelege rostul tău în viață.
De ești nemulțumit de consecințele tale - cu cât vei înțelege mai repede să îngădui conștiinței și spiritului tău să te îndrume, fără însă a-ți lăsa mintea să se opună experienței schimbării, cu atât mai repede vei ajunge să crezi, să iubești și să prețuiești experiențele tale de viață. Pentru a le putea accepta, renunță să mai cauți dovezi ale certitudinilor pentru a le accepta, și evită să te lași copleși de vinovățiile, obiecțiile, scuzele sau justificările minții, menite doar să-ți abată gândurile și acțiunile de la esența sumării și acceptării rostului benefic, a tot ceea ce trăiești.
Acceptă doar ceea ce este, și schimbă ceea ce-ți e potrivnic sau aruncă balastul supărărilor trecute sau al îngrijorărilor ce mintea ți le proiectează prin iluzii, în viitor. De lași emoțiile și gândurile pline de frici, neliniști sau manii, ca să te cuprindă, sufletul și viață îți vor fi întunecate de tristeți și deznădejde.
Când viața ta e în cumpănă și pare c-i lipsită de soluții și de sens, amintește-ți doar că ești parte a creației Divine, și chiar de nu-ți vezi Creatorul, El e mereu prezent în viața ta. Prin Îngerii săi, prin energia ce te hrănește și prin iubirea ce-i dă inimii tale viață, îți arată calea...chiar și atunci când consecințele și experiențele vieții tale, te nemulțumesc. Ce ce-ți este hărăzit, face parte din planul Său, pentru a-ți reda credința, blândețea, compasiunea și îngăduința - și a te reînvăța să iubești și să-ți prețuiești frumusețe unică și beatitudinea mirifică a vieții.
sk

[latan.elena]

Iisus contempla lumea noastră cu ochi plini de minunare, căci ochii Săi nu erau acoperiţi de vălurile anilor şi tot ceea ce vedea era limpede în lumina tinereţii Lui. Deşi cunoştea adâncurile frumuseţii, era mereu surprins de pacea şi de măreţia ei. Stătea înaintea pământului ca şi când ar fi fost primul om în prima sa zi pe pământ.

Noi, cei ale căror simţuri au fost înceţoşate, privim în plină lumină a zilei şi tot nu vedem. Ne facem urechile pâlnie şi tot nu auzim. Ne întindem înainte mâinile, dar tot nu atingem. Şi chiar dacă s-ar arde toată tămâia Arabiei, noi am merge pe calea noastră şi nu i-am simţi mirosul.

Cu adevărat, noi privim dar nu vedem, auzim dar nu ascultăm, bem şi mâncăm dar nu gustăm şi în aceasta constă diferenţa între Iisus din Nazaret şi noi înşine.

Simţurile Lui erau continuu înnoite
şi lumea era pentru El întotdeauna nouă.

(Kahlil Gibran - Iisus,Fiul Omului)

[latan.elena]

.. Călugărul din vechiul schit o zi la el ne-a găzduit
şi de-ale lumii mi-a vorbit iar când să plec, l-am întrebat:
„Ce soartă rea te-a îndrumat să caţi un loc printre sihaştri?”
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaştri!” ...

... Călugarul din vechiul schit de-un dor ascuns a-nebunit,
atunci tovarăşii lui buni într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat: „Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te ştiam printre sihaştri” ... El mi-a răspuns: „Doi ochi albaştri!” ...


Călugărul - poezie de Traian Demetrescu






.

[latan.elena]

Aurora Liiceanu: Am incercat sa inteleg daca nu se fac transferuri de la ceea ce citesti la ceea ce traiesti. E bine sa nu-ti transformi viata intr-un experiment. E bine sa fii profan, sa fii liber, sa ai un grad de spontaneitate in raport cu viata ta. Dar in orice meserie exista deformatii profesionale. Se spune ca orice om este un psiholog si un filosof. Profani. Traind printre oameni capatam anumite cunostinte despre oameni si anumite judecati de ordin psihologic si filosofic. Iar psihologii sufera de doua mari, le-as spune noxe profesionale.

Una este ca-ti pierzi putin spontaneitatea, pentru ca informatia te face sa-ti rafinezi perceptia, si a doua ar fi ca se dezvolta un fel de acces la celalalt, pe care il practici aproape fara sa-ti dai seama, un fel de interpretare a celorlalti, care, cateodata, iti micsoreaza investitia, vezi lucruri care pentru altul nu-s la fel de vizibile, care, intr-un fel te departeaza de acest sentiment... ca esti cu oamenii.

http://www.revistatango.ro/aurora-liiceanu-nu-mi-vine-sa-cred-cat-de-multi-oameni-nefericiti-sunt-pe-lumea-asta-partea-a-2-a-641.html


http://www.revistatango.ro/litere/dosar/aurora-liiceanu-insistenta-sau-incapatanare-518.html

[latan.elena]

Mă rog pentru că nu pot să nu mă rog. Mă rog pentru că sunt neputincios. Mă rog pentru că nevoia curge din mine tot timpul, fie că dorm, fie că sunt treaz. Nu Îl schimbă pe Dumnezeu; mă schimbă pe mine.” - CS Lewis

[latan.elena]

,, De ce plang femeile ???


... - Doamne , de ce plang femeile asa usor ? Si Dumnezeu raspunde : - Cand am facut femeia , ea trebuia sa fie o fiinta deosebita . I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili . I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii . I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza . Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si a oboseli . I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata , chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit . I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie . Si , in fine , i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia . Vezi , fiule , frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta , nici in chipul ei , nici in coafura . Frumusetea unei femei sta in ochii ei . Aceasta este poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea . Si , adesea , lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti INIMA ... '