În ceea ce nu m-am născut nu pot să mor niciodată.
În ceea ce nu m-am născut am fost din eternitate, sunt acum şi voi rămâne pentru eternitate.
În ceea ce m-am născut moartea şi aneantizarea vor veni,
căci este o parte muritoare şi deci sortită alterării timpului.
Magistrul Eckhart
GALA ...PRIVIGHETOAREA DIVINULUI DALI
Gala,"Eul lui Dali..",rusoaica de origine, isi petrece copilaria la Moscova,devine o studenta eminenta cu vadite afinitati pentru arta casatorindu-se mai tarziu cu omul de litere , poetul francez suprarealist Paul Eluard.
Divinul Dali o cunoaste pe Gala la Paris ocazional,la o prezentare cinematografica unde aceasta participa impreuna cu sotul ei.Dali ii invita la Cadaques,o fantastica localitate de pe Costa Brava cu port la Marea Mediterana din provincia Girona ,unde artistul isi avea resedinta.Cadaquesul si portul din Cadaques isi gaseste loc in multe din lucrarile lui,fiind locul copilariei artistului.
Paul Eluard si Gala vin in vara aceluiasi an,1929,la Cadaques unde petrec clipe de neuitat alaturi de Dali,familia acestuia si cercul lui de prieteni.
Dali cunoscand-o se indragosteste de ea subit,gasind-o predestinata sa-i stea alaturi atat in actul creator cat si in viata .
"Un sarut a pecetluit noul meu viitor!..Gala a devenit sarea vietii mele,fiinta prin care personalitatea mea se caleste,lumina mea calauzitoare,dublura mea.....Eu insumi"..spunea divinul Dali asa explicandu-se faptul ca inafara de lucrarile dedicate Galei in exclusivitate, in mai toate celelalte exista un corp de femeie,o linie feminina,o umbra,un chip, o silueta,un profil...o Gala ascunsa cu mestesug pe undeva,prin locurile cele mai putin banuite.
'' Cum ar putea cineva in cuvinte sa atinga nebunia geniala a "divinului"Dali,cum el insusi ii placea sa-si spuna vorbind despre el la persoana a treia,mandru si fericit ca atunci cand se trezeste dimineata din somn este Salvador Dali ,confeseaza artistul.
O sa incerc sa ating macar cu piscul gandului mesagera prin excelenta a unei povesti de dragoste eterna, idealul artistic intruchipat de forma feminina, femeia necunoscuta lumii dar pe care o gasim tacuta si rabdatoare intruchipand idealul de femeie suprema dincolo de opera artistului,in lucrarile lui,dincolo de el si chiar de cautarile lui,femeia invaluita in mister,muza acestuia, acea minunata femeie care in tacere,a facut dintr-o minte nebuna si un suflet ravasit o catedrala...Gala,femeia lui Dali.''
Portul din Cadaques- destul de reprezentat in lucrarile sale fiind locul d
e suflet al lui Dali.
Suprarealistii timpului simt odata cu inceputurile afirmarii lui Dali ca............ le fuge pamantul de sub picioare,care o fi pamantul de sub picioare al suprarealistilor?!?!?..)"Diferenta dintre suprarealisti si mine este ca eu sunt un suprarealis."spunea Dali,sigur si mandru de el si de divinitatea lui.
Multi au incercat de-a lungul timpului sa ridice valul de mister care pluteste in preajma muzei pentru a dezlega taina izvorului creatiei dar cararile s-au dovedit intortocheate si ....fara sfarsit. S-a spus despre ea ,ca poate fi iubita ideala niciodata-ntanlita,ca poate fi o zeita buna si blanda,ca poate fi o divinitate in care artistul crede si-i slujeste sau ca pur si simplu este idealul artistic insusi ,intruchipat de o forma feminina inexistenta fizic si totusi omniprezenta, sau iubita din taina,femeia din vis,ascunsa ochiului uman pe care artistul o aduce in patul lui prin forta creatiei sale.Alti "experti in muze"spun ca nu poate fi reala,ca ea nu poate fi sclava pasiunilor fizice ale artistului asta ucigand pasiunea lui artistica,stingand flacara vie a harului.
Divinul Dali insa nu poate fi supus niciunui altgoritm,el rastoarna orice teorie despre muze ,Gala,pe numele ei adevarat Elena Ivanovna Diakonova,prima femeie din viata lui devenindu-i muza,iubita si mai tarziu sotie :"O iubesc mai mult decat pe mama mea,mai mult decat pe tatal meu,mai mult decat pe Picasso si mai mult decat banii"spunea artistul despre dragostea pe care i-o purta Galei amintind faptul ca era urmarit de frica de saracie, nascandu-se cu privilegiul de a fi fiul unui bogat notar din Catalunia.
"Coada randunicii",ultimul tablou al lui Salvador Dali
MAI MULT: http://scoaladepoezie.blogspot.ro/2011_08_09_archive.htm
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.12.2016 la 16:31.
„Trăiesc realitatea hrănindu-mă cu vise. M-am adaptat mie însămi...” – Anais Nin
Francois Fressinier, 1968 | Figurative
Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre.
Nichita Stănescu
POEM
Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.12.2016 la 22:07.
Andre Rieu
Time is money, honey, n’est-ce pas?
`- Auzi, toţi aceşti frustraţi nu înţeleg puterea iubirii. Eu iubesc, the power of love, eu sunt iubire când am vioara în mână. Mozart s-a prins cum stă treaba asta, normal. Amadeus, iubirea, pescăruşi, asfinţitul pe mare în irizări poleite de aureole. Iubirea e totul, muzica curge din iubire.
Marius Tucă
Cu degetele tale frumoase
Căutând lumina albastră
Cu marea pe glezne, cu dorul în oase
O simfonie aparte, în gândurile tale sihastre
Cu păsări prin gene, pe catarge, pe case,
Concert pentru pian şi fereastră
Cu îngeri cântând prin glasul tău
O lumină aprinsă, o lumină măiastră
Clapele, alb şi negru, mâini de Dumnezeu
Când flori de gheaţă, când ploaie salmastră
Înflorind enigmatic în lemnul pianului tău.
„Am închis uşile camerei ca să nu intre greşeala. Atunci adevărul m-a întrebat: Eu pe unde voi intra ?” – Rabindranath Tagore
“Omul trebuie să trăiască, nu să existe”
Te ucizi puțin câte puțin în fiecare zi în care încerci să prostituezi frumusețea.
Viața nu înseamnă să ai în mână cărți bune, ci, uneori, înseamnă a juca bine având în mână cărți slabe.
O iluzie care nu convinge, e o minciună evidentă.
Omul trebuie să trăiască, nu să existe.
Blestemată roată a lumii! De ce trebuie să se rotească mereu? Unde este angrenajul de întoarcere?
Jack London
SURSA: http://webcultura.ro/omul-trebuie-sa...-nu-sa-existe/
pictură de Chelin Sanjuan
ARTA PE INTELESUL TUTUROR: Che
Mircea Eliade
”Lumea este astfel făcută încât pe omul care suferă nu-l vezi, nu-l poți privi; toate instinctele noastre ne apără de contactul direct, viu, cu un om care suferă. Iar cei care au suferit mult nu mai sunt ACEIAȘI; vreau să spun că între omul care a suferit cândva și cel cu care stai de vorbă există o prăpastie. Omul acela își amintește numai că a suferit.”
Mircea Eliade, ”Fragmente”
Mircea Eliade
”Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...”
Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”
Nu temple care-l strâng pe Domnu-n fiare
ca pe-un fugar, şi-l plâng în gura mare,
ca pe-o jivină prinsă şi rănită, -
ci case ce-l primesc pe cel ce bate,
şi-un simţământ de-ofrande nesecate,
în noi şi-n orice faptă săvârşită.
R.M. Rilke – Totul va fi puternic
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.12.2016 la 11:37.
Momentan sunt 34 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 34 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje