Elena Latan

[latan.elena]

FERICITI cei ce dăruiesc fără a aştepta nimic în schimb, nici măcar multumiri, căci ei vor fi răsplătiti din belşug.
FERICITI cei ce transforma în fapte convingerile lor. Chiar şi adevărurile cele mai înalte le vor fi revelate.
FERICITI cei ce fac voia lui Dumnezeu fără a cere să vadă rezultate, căci mare va fi răsplata lor.
FERICITI cei ce-i iubesc pe semenii lor şi au încredere în ei. Aceştia vor atinge ce e bun în oameni şi vor primi un răspuns iubitor. <3
FERICITI cei ce au văzut realitatea, căci ei ştiu că nu veşmăntul pământesc, ci ceea ce îl însufleteşte este real şi indestructibil.
FERICITI cei ce văd schimbarea numită moarte ca o eliberare de limitele vietii terestre, căci ei se vor bucura cu cei dragi care au făcut glorioasa tranzitie.
FERICITI cei care, după ce şi-au dedicat viata cautarii spirituale şi au fost binecuvântati, au curajul şi credinta de a depăşi greutătile drumului lor, căci ei vor fi răsplătiti încă o dată.
FERICITI cei ce avansează pe calea spirituală fără a căuta în mod egoist pacea interioară, căci ei o vor găsi.
FERICITI cei care nu încearcă să forteze portile împărătiei cerurilor, ci, dimpotrivă, încearcă să se apropie cu smerenie, cu iubire şi puritate, căci ei le vor traversa direct. Peace Pilgrim

[latan.elena]

Triumful iubirii - Magda Isanos




As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
la care inca de copii priveam
cand rasarea-n anume ceas la geam,
si eu si tu spuneam:"E steaua mea!".

Si-asemeni stelei va fi fost si-o carte
care-n aceeasi vreme sa ne placa
mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
a stramtei lumi; si cine stie daca
ne-am despartit candva cu-adevarat
privirile pe cer si pasii pe pamant,
de vreme ce ni s-au amestecat
intr-un universal si orb alint...

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
intaia oara, si-n ce tara-anume,
si cate trupuri am schimbat si nume,
cand trecatoare morti ne-au adumbrit?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
si nu m-as rataci si nu m-as teme
decat in clipa-n care m-ai uita.

Atunci, atatea lumi ce plamadira
cu truda lor fiinta noastra, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca sa desfaca ceea ce-mpletira.
Din cer, ca dintr-un pom, cand s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; si din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
imprastiind pe-ntinderea albastra
noi sateliti, ca viata n-o sa stea...
si fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am astepta-o seara la fereastra
si-am spune tresarind:"E steaua mea!".

[latan.elena]

Jean-Baptiste Camille Corot : “Daca pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai sa o ierte, dar chiar s-o caute. Imi privesc chipul si îmi cantaresc sanatatea. Amandoua poarta semnele grijilor, ale ambitiilor si remuscarilor care contorsioneaza fizionomia fiecaruia din noi. Iata de ce ar trebui sa iubim arta. Ea procura acelora care vor sa-si echilibreze viata, calmul, implinirea morala şi chiar sanatatea.”
















''Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul. '' George Bernard Shaw













































SURSA: https://viataoperadearta.wordpress.c...egory/pictura/

[latan.elena]

De Anima



„Iată un lucru minunat la care să ne gândim, că fiecare fiinţă umană e construită în aşa fel încât să reprezinte acel secret şi mister profund pentru oricare alta. Iată un gând solemn, când intru noaptea într-un oraş mare, că fiecare din casele strânse laolaltă în întuneric are în ea propriul secret; că fiecare cameră din ele are în ea propriul secret; că fiecare inimă care bate în sutele de miile de piepturi de acolo este, în câteva din închipuirile sale, un secret pentru inima cea mai apropiată de ea !”


Charles Dickens - Poveste despre două oraşe

[latan.elena]

Din dragoste pentru Nichita










"E atât de miraculos că pot să exist, că pot să strâng în braţe o femeie, că pot să beau un pahar cu vin, că pot să plâng sau pot să râd. Miracolul de a fi este atât de mare încât orice mi se întâmplă mie sau orice se întâmplă cu mine mi se pare că aşa trebuie să fie. Nu mi-a trecut niciodată prin cap vreo nemulţumire. Ar fi trebuit să ma uit la mine şi să spun că ar fi trebuit să fiu altfel de om, sau altul. Dar eu locuindu-mă pe mine însumi mi se pare că acesta este miracolul şi singurul lucru mai trist este că uneori vreau să fiu şi a doua zi aidoma. Şi marele noroc este că niciodată a doua zi nu sunt aidoma”.

[latan.elena]

„Poezia este până la urmă o expediţie pe urmele adevărului.” – Franz Kafka

[latan.elena]

„Spiritul” pădurilor captat de un fotograf român! Imagini de poveste…


„Întotdeauna am fost atras de artele vizuale și de-a lungul timpului am experimentat diferite moduri de a obține imagini inedite. Din 2005 am început să experimentez fotografia și, în timp, am constatat că fotografierea oferă șansa de a prezenta lumii ceea ce văd așa cum văd sau cum aș dori să văd: frumos, minunat și plin de mister.” spune Toma Bonciu pe blog-ul personal.

Peisajele mele nu sunt o duplicare a realității vizuale, sunt un echivalent a ceea ce am văzut și am simțit… o imagine a modului în care s-a simțit acel peisaj. Fotografia de tip concept este relativ nouă pentru mine, dar cu cât experimentez mai mult, cu atât văd mai multe căi deschizându-mi-se.”









































MAI MULT: http://www.cunoastelumea.ro/spiritul...ni-de-poveste/

[latan.elena]

'' Viaţa şi moartea, suferinţa şi bucuria, băşicile picioarelor învineţite,
iasomia din spatele casei, persecuţiile, atrocităţile nenumărate,
totul, totul este în mine şi formează un ansamblu puternic,
îl accept ca pe o totalitate indivizibilă şi încep să înţeleg din ce în ce mai bine –
pentru propriul meu folos, fără a o putea explica încă altora –
logica acestei totalităţi. (…)

Viaţa este frumoasă şi plină de sens în absurditatea ei,
cu condiţia să ştim să înlesnim un loc pentru tot
şi să o purtăm întreagă în noi în unitatea ei;
atunci viaţa, de o manieră sau alta, formează un ansamblu perfect.

De îndată ce refuzăm sau vrem să eliminăm anumite elemente,
de îndată ce ne urmăm bunul nostru plac şi capriciul nostru
pentru a admite un aspect al vieţii şi a-l respinge pe altul,
atunci viaţa devine într-adevăr absurdă:
de îndată ce ansamblul este pierdut, totul devine arbitrar. ''

E. HILLESUM, Une vie bouleversée





SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm

[latan.elena]

”Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii,
mai ales daca aceasta frica este pe tema posibilei sau probabilei stari de existenta dupa ce trecem din lumea aceasta în urmatoarea” Anthony Borgia







Nu ceea ce crede un om în timpul vietii sale pãmântesti conteazã
atunci când marea evaluare are loc:
ci actiunile lui si motivele din spatele acestora.
Dacã el face bine din punct de vedere spiritual,
chiar dacã încã nu crede în Dumnezeu,
performanta lui spiritualã conteazã,
si aceasta va conta mereu.

Din cãrtile scrise de dincolo de Robert Hugh Benson

MAI MULT :aici










O vedere din Paradis, din lumea nevãzutã... din lumea de dincolo...
din care se spune cã nu s-a întors nimeni...

Si totusi unii s-au întors ca sã ne povesteascã,
ca sã risipeascã spaima de moarte,
spunând care este realitatea:
viata continuã si dupã abandonarea corpului muritor.

Si ca sã restabileascã adevãrul deformat de multele religii omenesti, prea omenesti...


Unul dintre acestia este Monseniorul Robert Hugh Benson(1871-1914).

Mai mult :aici


SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm

[latan.elena]

Din dragoste pentru Nichita





"Să ningă peste noi cu miei doar astăzi
Să ningă inima în noi
Noi niciodată nu am fost noroi
O spun şi mieii care ning pe noi
O, dulce, mult prea dulce tu, fecioară,
Care mi l-ai făcut pe lezus chiar din flori
Ce zici că ninge mieii peste noi
Ce zici că ninge mieii peste seară
Şi pe zăpadă că noi ningem amândoi."



Nichita Stănescu





art by Gabriel Pacheco

Once Upon A Blog...: Gabriel Pacheco