Elena Latan

[latan.elena]

Val Răzeşu

POEMUL NU SE SCRIE DIN CONDEI
Val Răzeşu



În tăcere nu mai este loc,
s-a făcut lumina poezie,
stele-mi ard în inimă, în foc
taina flăcărilor tale scrie.

Scuturând în urmă frunze moarte,
prin sărut în vară m-ai urcat,
s-a-ntristat lumina într-o carte
la pagina ce mă voia uitat.

Şi luna, năzdrăvană, ar zâmbi
de ar vedea că tu te îndoieşti,
şi cerul, înstelat n-ar străluci
de nu l-am umple noaptea cu poveşti.

Frumos e aripatul din privire
cu zborul lui in vis catifelat,
şi-l afli dimineața, la trezire,
în aerul în care te-ai culcat.



El te sărută, candid, într-un vis
ce n-a-nceput şi n-a sfârşit vreodată,
albastrul e în tine, ai deschis
în mine cerul, cu sărutul, fată.

Ce înger ar putea în locul tău
să îşi zidească penele în scară
să nu iți pară mai pe urmă rău
că n-ai urcat Luceafărul în seară...

Poemul nu se scrie din condei,
doar furişezi în rai câte-o privire
şi scrii pe limba florilor de tei
ce ți-a rămas parfum în amintire.

Când lacrimile sufletului tău
cobori în tine pân' la începuturi,
în curcubee doruri se desfac
şi urcă iar cuvintele în fluturi.



Nu căuta nimica împrejur,
( vezi tu să şadă cerul pe vreo grindă?),
deschide ochii bine, prinzi contur
dacă te uiți mai bine în oglindă.

Nu ai simțit sub mâna mea corăbii
pe calea dintre sânii albi, cuminți,
fiorii duelând ca nişte săbii
pe coapsele pietroase şi fierbinți?

Dacă se lasă luna-n gene grea,
sub pleoapele aripii visătoare
vezi cerul, e în tine, draga mea,
hai, că vin zorii, du-te la culcare...

25 noembrie 2016

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

'' Nu supraomul, ci intraomul trebuie să-l căutăm,
pentru că nu deasupra noastră,
ci înlăuntrul nostru locuieşte Dumnezeu.''

Miguel de Unamuno – Jurnal intim




SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm

[latan.elena]

Vizibilul este o mărturie a Invizibilului care îi dă formă şi îl conţine. Dar pentru că omul a pierdut limbajul creaţiei Dumnezeu a vorbit prin înţelepţi şi prin profeţi. Însã este acelaşi limbaj, aceeaşi informaţie. A şti să citeşti arborii, piatra, furtuna sau soarele înseamnă a şti deja să citeşti Biblia. Cuvântul lui Isus reia informaţia, mesajul comunicat deja prin natură, prin înţelepţi şi prin profeţii evrei. El reia mesajul şi îl precizează. El explică mai mult pentru că oamenii au devenit din ce în ce mai surzi şi mai orbi.

Jean Yves Leloup – L’Enracinement et l’ouverture

[latan.elena]

"Nu poti vedea Lumina in ceilalti, pana nu o vezi in tine insuti (insati). O data ce o vezi in tine, nu mai exista nimeni in care sa nu vezi Lumina. Nu conteaza daca ei o vad sau nu. Tu stii ca ea este acolo. Si atunci
cand le vorbesti, tu te adresezi de fapt, Luminii..." Paul Ferrini

[latan.elena]

''Căci viaţa valorează cât valorează clipa,
şi clipa nu valorează decât prin bucuria pe care o conţine,
iar bucuria nu există decât prin Hristos,
sursa divină a oricărei bucurii.''

Alphonse Goettmann – Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om

[latan.elena]

Valoarea permanentã

Experienţele plăcute fac viaţa agreabilă. Experienţele dureroase călăuzesc spre progres.
Experienţele plăcute fac viaţa agreabilă, dar ele însele nu conduc la progres.
Cele care conduc la progres sunt experienţele dureroase.
Suferinţa scoate la iveală o zonă din tine
în care nu ai progresat încă,
în care trebuie să creşti, să te transformi şi să te schimbi.
Dacă ai şti cum să foloseşti acea suferinţă,
o, cât ai mai progresa![…]

Toate sentimentele negative, fiecare sentiment negativ în parte, este folositor pentru conştienţă, pentru înţelegere. Ele îţi dau posibilitatea să o simţi, să o urmăreşti din exterior. La început, depresia va mai fi prezentă, dar te-ai deprins deja cu ea. Treptat, treptat vei înţelege depresia. Pentru că o înţelegi ea va apărea tot mai rar şi va dispărea cu totul. E posibil, dar la acel moment nu va mai conta prea mult. Înainte de iluminare, obişnuiam să fiu deprimat. După iluminare sunt deprimat în continuare. Dar cu încetul – sau repede, sau dintr-o dată – dobândeşti starea de trezire. Aceasta este starea în care renunţi la dorinţe.

Anthony de Mello – Conştienţa. Capcanele şi şansele realităţii





SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2010_1.htm

[latan.elena]

'' O, Doamne! Tu care ne-ai făcut muritori, de ce ne-ai dat setea de eternitate, care-l face pe poet?''


Luis Cernuda









Aş vrea să fiu singur în Sud



Luis Cernuda






Poate că ochii mei lenţi nu vor mai vedea sudul
Cu peisajele lui line dormitînd în voie,
Cu corpuri lungite la umbra florilor
Sau galopînd precum armăsarii sălbatici.
Sudul e un pustiu imens care plînge în timp ce cîntă,
Vocea lui nu se stinge ca trilul păsării rănite;
Spre mare-şi îndreaptă dorinţele lui amare,
Producînd un ecou slab care trăieşte în linişte.
Eu vreau să mă contopesc cu sudul din depărtare;
Acolo ploaia e ca un trandafir desfăcut;
Neaua sudului are un zîmbet alb, hălăduind pe a vîntului coamă.
Întunericul şi lumina sudului sunt la fel de frumoase.





Dacă omul ar putea spune cît de mult iubeşte


Dacă omul ar putea spune cît de mult iubeşte,
Dacă acesta şi-ar putea înălţa iubirea la ceruri
Ca pe un nor scăldat în lumină;
Dacă precum zidurile prăbuşindu-se,
Întru a se închina adevărului,
Omul şi-ar putea învinge trupul, păstrînd doar miezul iubirii,
Păstrînd doar adevărul
Care nu se numeşte glorie, destin, nici ambiţie,
Ci numai iubire,
Eu aş fi cel care-şi imaginează;
Aş fi acela care cu limba, cu ochii şi cu mîinile lui
Mărturiseşte în faţa lumii adevărul uitat,
Adevărul despre iubire.

Eu nu recunosc o altă libertate decît libertatea de a fi captiv
În altcineva, numele căruia nu-l pot rosti fără să mă treacă fiorii;
Cineva pentru care uit de existenţa mea meschină,
Iar ziua şi noaptea devin pentru mine orice-mi doresc,
Trupul şi sufletul meu plutesc în trupul şi sufletul lui,
Ca şi bîrnele de lemn pe care marea le îneacă sau le salvează
Uşor, ca libertatea iubirii,
Unica libertate care mă face să tresalt,
Unica libertate pentru care aş muri.

Doar tu justifici existenţa mea:
Dacă nu te-aş cunoaşte, nu aş mai trăi;
Dacă aş muri fără a te fi cunoscut, n-aş mai muri, deoarece nici n-aş fi trăit.


Luis Cernuda










Am fost eu



de Luis Cernuda


Coloană de foc,
lună de primăvară,
Mare aurie, ochi imenşi.
Am căutat şi am crezut;
Am contemplat apusul,
prins de galeşe vise,
Şi picturile rîvnite în adolescenţă.
Eu am cîntat şi am urcat munţii,
Lumină am fost într-o zi,
Mistuită apoi de flăcări.
Ca o rafală de vînt
Care desface umbrele,
Eu am căzut în întuneric,
În lumea nesăţioasă.
Eu am fost









Iubitul divagheză





Nu iubirea, ci noi înşine murim







SURSA:http://wwwionelmesaros.blogspot.ro/2...1_archive.html

[latan.elena]

"Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această violentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspiraţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufletul nostru" George Sand

[latan.elena]

Aneta Giocas



neclintirea gandului rapus de tacerea raiului
in noaptea dulce a paradisului
s-au adunat undele eterului si-au emis gratios
in cele patru zari ale celor 12 dimensiuni
trambitele cristaline , dezlegand corzile viorilor
atingand cerurile din inimile oamenilor
si , iarasi va sa fie inca o simfonie nescrisa de mana omeneasca
ci doar soptita suav Dumnezeiasca
raspandesc sunete diafane , pe un portativ al firului argintiu
ce se revarsa necontenit , activandu-si ramificatia Cereasca
se umple paradisul cristalin deschizand mii de lumini deodata
in eterul cosmic , plutesc si se rostogolesc ca un tor auriu peste umanii
ce asteapta , sa se mai deschida o noua poarta din ei accesand infinitul ...
neclintit dar uimit , de propria-i imagine gandul fuge in mare
se-ascunde aici , dar o picatura il oglindi , sub stele cauta un raspuns
dar , adormi , si spre zori din lumina un alt gand nou veni ...
luminos , gratios , aluneca cu primele raze in jos

A.G. tacerea raiului








Daniel Gaucan

[latan.elena]

''Relatiile care exista intre creaturile de pe pamant sunt chiar mai puternice, datorita sentimentelor noastre si gandurile noastre, floarea va inflori mult mia frumos in liniste. Trebuie sa invatam acest adevar ca sa ne vindecam. Remediul este in inimile noastre si in inima acestui animal pe care il numim univers.'' Nikola Tesla


Odata la cativa ani, in luna septembrie, aridul desert chilian Atacama se umple de flori. Este o minune naturala cunoscuta sub numele de „desierto florido„, sau desertul inflorit. Spectacolul are loc numai in anii in care au loc precipitatii mult mai multe decat in mod normal, ceea ce trezeste bulbii adormiti, fenomen in mod normal asociat lui El Niño.