''Tu eşti Spiritul necondiţionat înlănţuit în condiţii. Soarele eclipsat. Există o lumină în interiorul acelei grăunte de cereală. Umpleo cu tine însuţi, sau va muri.'' RUMI
''Tu eşti Spiritul necondiţionat înlănţuit în condiţii. Soarele eclipsat. Există o lumină în interiorul acelei grăunte de cereală. Umpleo cu tine însuţi, sau va muri.'' RUMI
'' Oh, Suflet – îţi faci prea multe griji. Ţi-ai văzut propria putere. Ţi-ai văzut propria frumuseţe. Ţi- ai văzut aripile de aur. De ce-ti faci griji pentru lucrurile mărunte ? Tu eşti cu adevărat Sufletul, Sufletului, Sufletului.'' RUMI
Vicente Romero Redondo, 1956 ~ Fig
"Când te trezesti dimineața gândeste-te la privilegiul de a fi în viață - de a respira, de a gândi, de a te bucura, de a iubi."
Marcus Aurelius
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.11.2016 la 12:12.
Omul este născut pentru Bucurie.
...
Celui care trăieste în Dumnezeu bucuria îi este naturală.
...
Această bucurie este un mare act, actul cel mai înalt al detasării de sine, cel mai opus egoismului. Îl percepem cu adevărat la cei pentru care "A trăi este Hristos".
...
Vedem că este vorba despre o adevărată luptă care are la bază o decizie de reluat neîncetat si care dă o orientare fermă întregii vieti. Calea bucuriei trece prin calea crucii. Bucurie si suferinta sunt inseparabile în conditia umană, dar suferinta este un proces de vindecare spre bucurie.
Alphonse Goettmann - Letrre de Bethanie nr 82
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2011_1.htm
Val Răzeşu
TU EŞTI PRÂSLEA
Val Răzeşu
fiului meu la împlinirea vârstei de un an
,, La mulți ani"", fiule, trebuia să îți cânt,
Pe o gură de rai, masă împodobită...,
Dar de-atâta departe, arcuşul s-a frânt
Şi vioara din suflet are-o strună plesnită.
Şi vibrează ciudat, o aud numai eu
Cum te leagănă blând, te sărută uşor,
Şi pe coarda plesnită se face de sud...
De departe, din Nord, lăcrimează un nor.
Aş fi vrut să te-arunc uşurel la tavan,
Să-mi sting dorul în roua din ochii mirați,
Să te țin în înaltul de-o clipă un an,
Pe cai albi, de lumină, înaripați.
Să mă fac calul tău pentru vremuri hazlii,
Să te port unde vrei, să-mi smulgi părul din cap,
Lacrimă şi surâs, de le vezi, tu nu ştii
Că-mi aleargă vecia prin suflet, la trap.
Să te-ascund între flori de toamnă târzie,
Vis de aur ce în viață o dată se-ntâmplă,
Că dorul de tine încet mă sfâşie
Şi, rece, zăpada se cerne pe tâmplă.
Să-ți şoptesc la ureche poveşti şi minuni
Cu pitici, Barbă-cot, Feți Frumoşi şi un zmeu
Care vine prin vreme de prin genuni,
Pe Leana Cosânzeana o fură mereu.
Tu eşti Prâslea, povestea în care-ai venit,
O vreme-mpreună, frumos, o vom scrie
Cu umbră cuminte de măr aurit
De soarele blând de toamnă târzie.
Lumea din jurul tău nu-i cum pare a fi,
Vei afla în curând, chiar de mergi ,, copăcel",
Niciodată nu-i soră o zi cu o zi
Deşi în clepsidră sunt toate la fel.
Eşti un pumn de băiat, lângă tine-s străjer
Să îți apăr surâsul frumos şi curat,
Pentru tine, voi da şi cu barda în cer,
Chiar de-ar fi ca să fiu pe vecii condamnat.
Pentru că nu-i cinstit, niciodată, să minți,
Eu îți spun: casa ta nu-i palat, dar mereu
Vei purta o cunună, ca un prinț între prinți,
Ca de aur curat, steaua dorului meu.
Eu nu sunt împărat, însă, am bogății
Cum puțini muritori au visat în vreun vis,
Dacă ştii să priveşti - tu, învață să ştii -
În sufletul meu poți vedea cer deschis.
Am acolo livada cea fără sfârşit,
Vin mereu, la furat, zmei şi răi fel de fel,
Insă, mărul de aur stă mereu înflorit
Până vei fi Voinic, să ai grijă de el.
Spre tărâmul acela, care ochii nu-l ştiu,
E un drum tare greu, mişcător ca un râu,
Însă am pentru tine un bătrân bidiviu,
Doar jăratic să-i dai şi să scuturi din frâu.
Dar mai ai de crescut şi mai ai de-nvățat
Câte-n lună şi-n stele despre lumea din jur,
Şi, abia când vei fi pe deplin luminat,
Să încaleci, Voinic, şi să pleci după fur.
Nani pui, nani pui, seara asta-i târziu,
Reci şi încremeniți, merii dorm în livezi,
Şi povestea colindă tărâmul pustiu,
Dorul meu te veghează frumos să visezi...
Hamburg, Deutschland
VAL RĂZEŞU
''Copiii nu se gandesc nici la trecut, nici la viitor, ei se bucură de momentul prezent, ceea ce foarte puțini dintre noi facem. '' Jean de la Bruyere
"Stiti că sunt 800 de astfel de texte vesele în biblie? Tatăl meu spunea că dacă Dumnezeu s-a ostenit să ne spună de 800 de ori să fim veseli si să ne bucurăm, înseamnă că a vrut să facem asta."
Filmul Pollyanna - Secretul multumirii
Leonardo Da Vinci
''Precum fierul neîntrebuintat rugineste, tot asa si spiritul care renunta la cercetare, degenereaza si se pierde. ''
''Oamenii geniali incep opere mari. Oamenii harnici le finalizeaza.''
''Odată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer. ''
''Iubirea şi ura sunt cele mai puternice condiţii emoţionale resimţite de fiinţa omenească… iar ura este mai puternică decât iubirea deoarece ea ruinează şi distruge iubirea.''
''Printre marile lucruri aflătoare printre noi, Nimicul este cel mai mare. Acesta domneşte în timp şi îşi trimite braţele în trecut şi în viitor şi cu ele distruge tot ceea ce a fost şi tot ceea ce va veni, atât în natură, cât şi în lumea animală, şi nu posedă nimic din indivizibilul prezent.''
“Condiția fundamentală a comunicării este prezența. Altfel, Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, ci ne-ar fi scris o scrisoare din cer.”
“[…] Iată de ce, pînă astăzi, la toate popoarele, atunci cînd doi oameni apropiați se întîlnesc, ei se îmbrățișează, se sărută sau măcar își ating mîinile.
Ochii, căldura pielii, ritmul respirației, felul în care pășim, felul în care articulăm cuvintele, intensitatea vocii, distanța de la care vorbim, toate descoperă puteri care nu se pot conține în cuvîntul scris. Chiar și cuvintele cele mai de taină, dacă nu sînt rostite de o persoană care le repune în puterea lor inițială, pot rămîne nelucrătoare. Acest lucru l-a zis însuși Hristos, cînd a comparat cuvintele vieții veșnice cu niște semințe, iar pe noi cu pămîntul în care cad semințele. Pentru ca semințele să dea rod, pămîntul trebuie să fie bun.”
MAI MULT: http://www.sfnectariecoslada.ro/2014/04/16/comunicarea/
'' Există o artă de a merge,
există o artă de a respira.
Există chiar si o artă de a tăcea.''
Paul Valéry
Fericirea vine din noi înşine.
Ea reprezintă o dispoziţie, o aptitudine internă psihică.
Ea îşi are originea în această extraordinară dar atât de simplă senzaţie de a exista,
în această inefabilă certitudine de a fi viu şi întreg într-un corp real.
Ea se află în plăcerea de a trăi,
în dorinţa şi pofta de a exista,
viu printre cei vii,
şi nu în plăcerile vieţii.
Moussa Nabati - Le Bonheur d’ętre soi,
(Fericirea de a fi tu)
Sursa: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2011_1.htm
De Anima
„E nefiresc de târziu
Și prin clipa mea de-ntuneric trece o barcă
În care poetul bea singur uitarea,
Râzând nepământesc de curat
Cu fruntea pe timp.”
(Anghel Dumbrăveanu)
Igor Medvedev Art
Momentan sunt 425 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 424 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje