Dumitru Ichim
·
O poezie mai deosebită în interpretarea lui Lucian Dumbravă
Val Răzeşu
NOTĂ DE LECTURĂ
Val Răzeşu
M-am tot întrebat ce simte un înger când îşi smulge în fiecare clipă câte o pană, pentru a scrie cât mai caligrafic psalmii luminii care să urce în nemărginirea Iubirii...
Mă gândeam că stelele căzătoare sunt îngerii care şi-au smuls şi ultima pană...
Mi se părea o jertfă fără noimă, cum şi înspre unde să cazi, într-un cer unde nu există ,,sus"" şi ,, jos", nici ,,înăuntru" sau ,, afară".
Şi ar fi rămas o taină nedezlegată dacă ingerul meu păzitor nu mi-ar fi şoptit într-o noapte de insomnie că ,, Odată ce ai deschis aripile, cerul fiind natura ta, absolut tot ceea ce se întâmplă după aceea sunt simple amănunte, nu te poți prăbuşi din Cel ce Este Însuşi Zborul"...
.... Pentru oamenii culți şi pentru oamenii obişnuiți deopotrivă, părintele poet DUMITRU ICHIM deschide uşă după uşă către Împărăția Luminii. Iar lumina înseamnă Iubire.
Poemele sale sunt binecuvântări intru frumos. Iar frumosul este culmea Adevărului.
Chiar dacă i-am reduce întreaga existență doar la spațiul literar, ( ceea ce ar fi o adevărată blasfemie), ar trebui să remarcăm din clipa primului contact, că poemele sale au deformat spațiul comun, că s-a mutat cu ele în înteriorul Cuvântului, căruia i-a creat un spațiu diegetic singular, cum rar se poate intâlni într-o existență omenească.
Mulțumesc Ziditorului că m-am născut fără gena invidiei, altfel ar fi trebuit să-l urăsc din toată inima, atât de bine traduce în cuvinte omeneşti limba îngerilor...
Suntem însetați de miracole, deşi sunt pretutindeni, în noi şi înafara noastră, care ,, afară" tot în noi este! Oare de ce nu vrem să înțelegem mica parabolă a celor trei îngeri trimişi de Dumnezeu să ascundă Adevărul de om?
Mulțumiri, părinte DUMITRU ICHIM!
Răspunde cu citat
Marcaje