Mitul dragostei la prima vedere
Impresia că ne cunoaştem dintotdeauna este foarte tulburătoare. Pentru a o explica, unii vorbesc despre reîncarnare. De fapt, cre*ierul nostru pare să citească inconştientul celuilalt. El detec*tează o problematică pe care o ştim, complementară propriilor noastre probleme, care ne va permite să retrăim anumite aspecte ale vieţii noastre. Aşadar, e vorba mai curând de două suferinţe decât de două suflete care se cheamă unul pe celălalt.
De ce am alege pe cineva care ne va redeschide rănile ? Pen*tru a se cicatriza corect, o rană trebuie curăţată în profunzime. Am uitat rana, dar frustrarea este încă acolo, înfiptă în carnea noastră.
Mergem dintr-o relaţie eşuată în alta, alegând mereu acelaşi tip de persoană (indisponibilă, rece, prefăcută...), repetând ace*laşi comportament greşit (îi facem plăcere, ne ascundem slăbi*ciunile, ne trecem sub tăcere temerile şi îndoielile...). Fiecare nou eşec ne dă ocazia să ne spunem : „e clar, nu merit să fiu itibit", deducţie venită direct din fragedă copilărie.
Ca să nu-şi spună „părinţii mei sunt incapabili să mă iubească", copilul preferă să creadă „sunt incapabil de a fi iubit". Devenit adult, va purta cu sine această convingere şi va simţi mereu nevoia să o confirme. Viaţa lui, experienţele sale amoroase îl vor ajuta în acest sens. Atâta vreme cât nu înţelegem că această nevoie de dragoste, de recunoaştere, de atenţie vine din copilărie, atâta vreme cât nu vrem să ne descoperim propria istorie şi să punem la îndoială atitudinea părinţilor sau a fraţilor şi surorilor noastre, vom repeta aceleaşi greşeli.
Pentru a iubi cu adevărat, pentru a îndrăzni să ne bucurăm de libertate şi intimitate, trebuie să renunţăm la sentimentele inconştiente de ruşine şi vinovăţie.
Isabelle Filliozat – Inteligenţa inimii. Bazele gramaticii emoţionale
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2011_1.htm
Marcaje