De Anima
„Omul este un mister. Trebuie să aduci acest mister la lumina zilei, şi dacă am să-mi dedic toată viaţa acestui ţel, n-am să consider că am pierdut timpui degeaba: eu mă concentrez asupra acestui mister, pentru că vreau să fiu om.” – Feodor Dostoievski
Pictură: Hsin-Yao Tseng
https://markovart.wordpress.com/2014...sin-yao-tseng/
“Fiecare avem paradisul nostru pierdut”
Șapte gânduri.
Nu suntem obişnuiţi să acceptăm fenomenele în sine, vrem totdeauna să ştim şi “de ce”.
Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.
Inteligenţa nu poate schimba calitatea sufletească a omului.
Golirea sufletului nu te omoară, dar te sleieşte.
În definitiv, când un om îţi spune deschis, civilizat, că nu te mai iubeşte, ar trebui să-i respecţi sinceritatea şi să nu ştergi cu buretele ceea ce-a fost frumos între tine şi el.
Anii te învaţă să devii sfios cu sufletul altuia şi chiar cu sufletul tău.
Fiecare avem paradisul nostru pierdut.
SURSA: http://webcultura.ro/fiecare-avem-pa...ostru-pierdut/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.11.2016 la 16:59.
Numai una
George Cosbuc
Pe umeri pletele-i curg rau -
Mladie ca un spic de grau,
Cu sortul negru prins in brau,
O pierd din ochi de draga.
Si cand o vad, inebunesc;
Si cand n-o vad, ma-nbolnavesc,
Iar cand merg altii de-o petesc,
Vin popi de ma dezleaga.
La vorba-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleaca, eu ma fac ca plec,
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cit e zarea.
Asa cum e saraca ea,
As vrea s-o stiu nevasta mea,
Dar oameni rai din lumea rea
Imi tot inchid cararea.
Si cite vorbe-mi aud eu!
Toti fratii ma vorbesc de rau,
Si tata-i suparat mereu,
Iar mama la icoane
Matanii bate, tine post;
Ma blestema: -"De n-ai fi fost!
Esti un netot! Ti-e capul prost
Si-ti faci de cap, Ioane!"
Imi fac de cap? Dar las' sa-mi fac!
Cu traiul eu am sa ma-npac
Si eu am sa traiesc sarac,
Muncind batut de rele!
La frati eu nu cer ajutor,
Ca n-am ajuns la mila lor -
Si fac ce vreau! Si n-am sa mor
De grija sortii mele!
Ma-ngroapa fratii mei de viu!
Legat de dansa, eu sa stiu
Ca am uratei drag sa-i fiu?
Sa pot ce nu se poate?
Dar cu pamantul ce sa faci?
Si ce folos de boi si vaci?
Nevasta daca nu ti-o placi,
Le dai in trasnet toate!
Ori este om, de sila cui
Sa-mi placa tot ce-i place lui!
Asa om nici vladica nu-i
Si nu-i nici imparatul!
Sa-mi cante lumea cate vrea,
Mi-e draga una si-i a mea;
Decat sa ma dezbar de ea,
Mai bin-aprind tot satul!
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.11.2016 la 16:21.
''Fiecare gand, fiecare vorba, fiecare gest, iti poarta semnatura.''
Naht Hanth
Este înţelept să fii optimist în gândire şi atitudini.
În Predica de pe Munte Isus ne învaţă să gândim despre Dumnezeu ca fiind bunul nostru Tată care hrăneşte chiar şi păsările. Ştiu că păsările cad victime prădătorilor, dar noi ne bucurăm gândind cum Dumnezeu Se îngrijeşte de ele şi noi ne putem considera mai valoroşi decât ele. De asemenea, Isus a spus să privim crinii de pe câmp, pe care Dumnezeu îi îmbracă cu frumuseţe, cu toate că în curând se ofilesc şi mor.
Suntem îndemnaţi să vedem frumuseţea, nu moartea.
Dorinţa lui Isus a fost să aplicăm acest principiu al optimismului sfinţilor
în viaţa noastră de toate zilele.
(Richard Wurmbrand – din vol. Oracolele lui Dumnezeu)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm
Încrederea diminuează culpa.
Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul
vulnerabilităţii prin culpă.
Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. Niciodată să nu spui:
„Nu merit să trăiesc…“. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan.
Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte
dintr-un plan divin.
Altfel nu ne-am înmulţi, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a
înfrângerii. Merităm deci, cu prisosinţă, să trăim şi să facem umbră pământului.
„Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta.
Astfel se va micşora auto-culpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil.
VASILE ANDRU ~ ” RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE „
SURSA: https://fiituinsutimaa.wordpress.com/
Vorbele pline de vorbe nu ating inimile…
Aroma cuvintelor poartă parfumul inimii sau mirosul minții.
Scrisul este condamnarea la nemurire, iar uneori poezia devine rugăciunea inimii.
Simt, simți, simţim.
Amintirile sunt popasuri binecuvântate pentru veșnicie.
Gândurile, rugăciunile, inima, brațele, sentimentele, privirile calde ale cuiva sunt cele mai frumoase locuri din lumea aceasta.
Naturalețea și gingășia oamenilor este dată de sufletele lor.
Numai iubirea îl apropie pe om de Dumnezeu.
Măsura iubirii oferă calitatea, pofta vieții.
Icoana propune un dialog interior al inimilor.
Icoana din inima ta contemplă icoana din inima mea.
Ne sărutăm icoanele sufletelor unul altuia şi lăcrimăm de minunea, de fericirea de a fi.
Pace întru netrecătoare pomenire.
Unele lucruri nu se explică.
Tăcere…
Cerul nu minte.
Bucurie sfântă în lumina din inimi!
HRISOSTOM FILIPESCU
SURSA: https://fiituinsutimaa.wordpress.com...mbarea/page/7/
rugaciune | CUFARUL MONICAI hand
”Care este atitudinea vântului când se deplasează cu repeziciune înspre destinația sa? Nu recunoaște nici o persoană, loc sau lucru ca având vreo putere să-l oprească. El este impersonal. Soarele răsare, ploaia cade, iar vântul bate la fel asupra tuturor. Nu are anume persoane sau lucruri pe care le spirjină sau le dezavantajează. Există o lecție în aceasta. Cei care încearcă să vă oprească, vă ajută, iar ei trebuie considerați prietenii voștri. Aceasta este înțelepciune de cel mai înalt rang”
(John McDonald)
Daca abordarea noastra ar fi numai de smerenie – catre toata viata, catre Natura,
catre fiecare forma de viata,
catre fiecare fiinta omeneasca,
catre planete, catre orice,
daca am arata numai respect
si am deschide constiinta noastra sa invatam,
toata viata ar deveni un spatiu bogat de invatare.
Trebuie numai sa intram in acest spatiu cu extrema smerenie,
constientizind puterea acestei abordari.
Fiti smeriti.
Sfarimati conditionarea voastra!
Lasati peretii sa se farimiteze, si lasati rasuflare de aer curat sa intre!
Lasati stralucirea Soarelui sa treaca prin crapaturi,
luminind spatiul si dizolvind orice ne limiteaza pe noi!
SRI VASUDEVA
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.11.2016 la 09:41.
APA SIMBOLIZEAZA VIATA … DACA OMUL „AR CURGE”, ATUNCI EL AR RAMANE PUR,INOCENT ~ OSHO
În toate triburile primitive, apa simbolizează viaţa.
Viaţa se bazează pe apă: trupul uman este compus în proporţie de optzeci şi cinci la sută din apă.
Iar viaţa depinde de ea – viaţa animalelor, a copacilor, a omului şi a păsărilor, toate depind de apă.
Aşa că apa trebuie ridicată în slăvi.
Aşa cum soarele era adorat de oamenii primitivi, şi apa era preaslăvită; ambele erau respectate ca nişte zei.
Şi acest lucru este semnificativ şi ca metaforă.
Apa reprezintă câteva lucruri.
În primul rând, ea nu are formă, dar cu toate acestea poate să ia orice formă.
Dacă verşi apă într-un urcior, atunci ea va lua forma lui; dacă verşi apă într-un pahar, atunci va lua forma paharului. Este perfect ajustabilă. Aceasta este frumuseţea sa: ea nu are rigiditate.
Şi omul ar trebui să fie asemenea apei, fără rigiditate, dezgheţat, nu ar trebui să fie de gheaţă.
Apa se deplasează mereu către mare.
Oriunde este, mişcarea sa este mereu către mare, către infinit.
Omul ar trebui să fie asemenea apei, să se deplaseze mereu către Dumnezeu.
Apa rămâne pură când curge şi se deplasează; ea devine impură, stagnează, dacă este inactivă.
Aşa că omul şi conştiinţa sa ar trebui să curgă, să se deplaseze, să nu se blocheze nicăieri.
Omul devine impur, murdar, atunci când se blochează.
Dacă el ar curge şi ar fi gata să meargă mai departe în orice moment fără a se agăţa,
fără a căra greutăţile trecutului,
atunci el ar rămâne pur, inocent.
OSHO
SURSA:https://fiituinsutimaa.wordpress.com...rinocent-osho/
Momentan sunt 445 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 445 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje