"Tineti minte ca nu apartineti nimanui si ca nimeni nu va apartine. Meditati la faptul ca, intr-o zi, va trebui sa abandonati totul in aceasta lume- asadar faceti cunostinta cu Dumnezeu acum...Datorita iluziei voi va percepeti ca fiind un ghem de crane si oase..., Meditati neincetat, pentru a va putea percepe ca Esenta Infinita, liberi de orice forma de suferinta."
LAHIRI MAHASAYA (1828-1895)
SURSA: http://www.academiavirtutilor.com/42...i-nu-apartinem
“Este suficient un surâs al vieții pentru ca totul să recapete sens…”
Constantin Noica: câteva gânduri despre viață și iubire.Despre tirania profesoratului
“Ce nu știu pedagogii și știe bunul-simț românesc: “Nu da povață celui ce nu ți-o cere, căci nu te ascultă”. Însetează-l întâi. Pune-l în situația de a ți-o cere. Și pe urmă spune-i – dacă ai de spus ceva.”“Visez o școală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăiești liniștit și cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câțiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul și toți dau lecții. Totul trebuie învățat pe din afară și pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeți că au și ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Și nu vedeți că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei ți ei înșiși… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături.”“O școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate. (…)De învățat înveți multe și de la toți. Dar profesor nu e decât cel care te învață să înveți.”Despre nerăbdarea tinereții și drumul în viață
“Întâlnesc câțiva tineri în jurul a 30 de ani, supărați, nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viața pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viața, dacă nu au investit nici o miză?”“Cum să-i convingi pe tineri că-i așteaptă vreo treizeci–patruzeci, chiar cincizeci de ani, înăuntrul cărora se pot pregăti şi trebuie să se pregătească spre a face, pe traseu ori la urmă, ceva din isprava obscur dorită? Ei însă vor și speră să obțină dintr-odată, ba sunt dezamăgiți că nu obțin (cel puțin în ochii altora), ceva care să despice lumea în două. Numai că se despică ei în două, prin nerăbdarea lor – și intră apoi în statistică.”Despre epoca rețelelor sociale
“Mecanicismul e o sărăcire de ființă. Computerul e punctul culminant al acestei sărăciri. Această “mașinuță” magică desparte omul de realitate, de lucruri, fără ca el s-o conștientizeze.”(Notă: În mod evident, acest gând a fost formulat înainte de apariția Internetului. Pe vremea când computerul era o simplă mașină de calcul. De aici și folosirea termenului mecanicism. Totuși: chiar dacă astăzi computerul s-a transformat în cu totul și cu totul altceva, intuiția lui Noica privind transformările umane este, în opinia mea, remarcabilă. De aici și subtitlul, care ar putea să pară unora forțat.)Despre dragoste și iubire
“Dragostea e o închidere ce rămâne închisă, iubirea, una ce se deschide.”“Te iau în brațe: mersul meu să fie mersul tău. Îți cânt ceva. Cântecul meu să fie vibrația ta. Scriu o carte: emoția mea în idee să fie a ta. Vreau să sporesc prin tine. Tot ce mă sporește e adevărat.”“Tu ești o noapte, eu o stea. Eu sunt un haos, tu o lumină; eu sunt cuget, tu o problemă; caută-mă și, mai departe, am să mă ascund în tine.”“Ești contemporan (ai simultaneitate în timp, spun teologii) cu cel pe care îl iubești. Asta e tot – și înseamnă înfrângerea umană a timpului.”“De altfel e și cea mai frumoasă declarație de dragoste: “Simt că te pot părăsi. Te iubesc atât de mult, încât s-a împlinit ceva în mine – și acum te pot părăsi”. E inutil să întorci capul. S-ar putea să vezi nedumerire. Când pleci, e bine să crezi că ai socotelile încheiate.”“Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit.”
SURSA:http://webcultura.ro/este-suficient-...recapete-sens/
OSHO, DE CURÂND AI ÎNCHEIAT UN DISCURS SPUNÂND: ”ȚINEȚI MINTE, ABANDONUL (”LET-GO”) ESTE CEL MAI IMPORTANT CUVÂNT ÎN EXISTENȚĂ. M-A PĂTRUNS CA O SĂGEATĂ. DE ATUNCI, CUVINTELE TALE M-AU BÂNTUIT. IUBITE MAESTRE, POȚI VORBI PUȚIN MAI MULT DESPRE ARTA DE A TE ABANDONA? PARE CEL MAI UȘOR ȘI TOTUȘI CEL MAI DIFICIL LUCRU DE FĂCUT. E VREUN TRUC? POȚI SĂ-MI ARZI DIN NOU IGNORANȚA CU LUMINA SĂGEȚII TALE?
Este cu siguranță mai dificil să fie ușor. E mai ușor să fie dificil. Mintea, evident, este interesată de ceea ce este dificil; vrea să evite ceea ce este prea simplu. Motivul e foarte clar: simplul este moartea minții. Dificilul este hrana sa, viața sa, însăși ființa sa.
Este ciudat – dar adevărul este întotdeauna cel mai ciudat lucru – că cineva trebuie să întrebe cum să se relaxeze, cum să adoarnă. Din fericire, natura nu a lăsat prea multe lucruri în mâinile tale. Altfel, e absolut sigur că ai fi întrebat cum să respiri: ”E atât de simplu, Osho, dar dă-mi măcar o strategie prin care să pot respira. Cum să las inima să bată?”
Dar natura este suficient de compasivă, nu ți-a dat nici un lucru important de făcut – așa că tu poți să fii un membru al Clubului Leneșilor[1]iar natura are grijă de tot ceea ce este esențial.
Abandonul este cu siguranță cel mai fundamental principiu al religiozității. Înseamnă pur și simplu a nu avea nici un țel, nici o dorință, nici un dor, nici un trecut, nici un viitor – doar a fi aici în totalitate absolută, înecându-te în această tăcere, fără nici un fel de rezistență.
Nu e nici o artă, nici un truc, nici o metodă; doar o simplă înțelegere. Cine te împiedică? Trecutul tău, despre care crezi că e valoros…cum ai putea să renunți la el? Este o comoară, e moștenirea ta! Viitorul, cum să renunți la el? – deși nu îl ai. Și totuși te îngrijorezi, cum să renunți la el: ”Cum să renunț la viitor? Viitorul e tot ce avem. Toate visele, toate zilele ce vor să vină, toate lucrurile mărețe ce trebuie să se întâmple sunt în viitor.”
Și când vă spun, „Renunțați la trecut, renunțați la viitor, doar fiți…”, în acel moment în care ești pur și simplu, binecuvântări extraordinare coboară asupra voastră, tăceri, extazuri – fără efort. Și pentru că nu ai făcut nici un efort și florile continuă să se reverse asupra ta, creează o dimensiune cu totul nouă în ființa ta: dimensiunea recunoștinței, pe care religiile au interpretat-o în mod greșit ca rugăciune.
Nu te poți ruga înainte de a fi cunoscut abandonul. Toate bisericile și toate templele sunt pline de oameni care se roagă, dar ei nu știu; ei nu sunt într-o stare în care rugăciunea apare de la sine ca recunoștință.
Rugăciunea nu poate însemna altceva decât recunoștință – recunoștință pentru că atât de mult îți este dăruit în fiecare moment fără ca tu să ceri. Nu te-ai fi putut gândi la mai mult, în afara momentului prezent, dacă îi dai voie să se întâmple.
Și a da voie este foarte simplu:
Fără trecut, fără viitor – doar acest moment.
Întrebi: ”Poți vorbi, te rog, puțin mai mult despre arta de a te abandona?” De fapt, nu este nici o artă. Am vorbit deja prea mult despre asta, lucru care nu prea e permis.
Un Maestru Zen stă pe marginea mării, pe plajă, și regele țării trece pe acolo. Văzând oportunitatea…regele s-a gândit de multe ori că într-o zi se va duce la acest om despre care auzise atât de multe. Dar știți necazurile unui rege, problemele și grijile lui.
Dar asta se întâmplase accidental; Maestrul Zen stătea pe plajă. Regele și-a oprit caravana și a spus: ”Aș vrea să-l întâlnesc pe Maestru.Așteptați deci aici și lăsați-mă să mă duc singur.”
El l-a întrebat pe Maestru: ”Am auzit multe despre tine și am vrut să vin de mult, mult timp, dar nu s-a materializat acest lucru. Sunt recunoscător că astăzi am văzut un om al tăcerii. Îmi poți spune care este arta pe care ai practicat-o, care te-a făcut să fii o tăcere luminoasă? Nu am prea mult timp.”
Maestrul Zen a spus: ”Nu-ți face griji pentru timp, pentru că nici eu nu am prea multe de spus.” Și apoi s-a făcut tăcere.
Regele a așteptat și a așteptat, și maestrul a continuat să privească înspre mare. Soarele apunea și era atât de frumos – atât de auriu și vast, pe tot oceanul.
Regele s-a gândit: ”Omul pare să fie puțin ciudat. I-am pus întrebarea iar el se uită la mare. Se pare că a uitat de mine și de întrebarea mea.” I-a adus aminte: ”Poate că nu știi că sunt regele acestei țări, și ți-am pus o întrebare iar tu nu ai răspuns.”
Sărmanul Maestru a spus: ”Încerc din greu să îi răspund.”
Regele a spus: ”Ori tu ești nebun ori eu sunt nebun. Nu am auzit un singur cuvânt.”
Maestrul a spus: ”Aha! Acesta este răspunsul – că nu ai auzit un singur cuvânt! Ai înțeles totul. Asta e.”
Regele a spus: ”Cu siguranță că ești nebun. Nu ai spus un singur cuvânt.”
Maestrul a spus: ”Întrebarea e de așa natură încât nici măcar un singur cuvânt nu poate fi spus. Dar voi încerca din nou, deși orice am spus e mai mult decât ar fi putut fi permis de existență. Dar pentru tine, voi mai coborî un pic.”
Și a scris pe nisip, ”Zen”, și a început să privească din nou spre soarele care apunea.
Regele a spus: ”Zen? Poți, te rog, să elaborezi puțin?”
Maestrul a spus: ”Am spus deja prea mult. Merg împotriva firii mele. Și tu îmi ceri să elaborez? Dar tu ești regele, și cu mare umilință voi încerca să elaborez puțin mai mult.”
El a scris cu litere mai mari: ”ZEN”.
Regele a spus: ”Crezi că vederea mea e așa de proastă încât nu sunt în stare să citesc? Asta e elaborare?”
Maestrul a spus: ”Pot să scriu cu litere și mai mari, dar mai mult de atât…Nu pot să comit un păcat împotriva existenței. Sunt câteva lucruri pe care ori le înțelegi ori nu.”
Această tăcere este abandon. Nu o creezi tu. Te înconjoară. Este copleșitor de aici. Este peste tot în jurul tău. Dacă îți poate atinge inima, ai înțeles mai mult decât poate cineva elabora despre abandon.
SURSA: http://oshojoy.ro/osho-despre-recunostinta-si-abandon/
RUMI
I-am spus inimii mele: „Dacă poţi să vorbeşti, spune-I Preaiubitului meu despre suferinţa mea.” Inima mi-a răspuns: „Când sunt cu Preaiubitul nu mai am cuvinte, doar mă uit la El.”
''Pentru Tine – acest limbaj fara cuvinte ţinut secret faţă de toti... Numai Tu auzi ce spun Chiar daca strig in mijlocul multimii.''
''Iubirea nu reprezintă altceva decât găsirea adevărului.''
''Fără să te gândeşti la cuvinte - ascultă limbajul Inimii !''
''Pierde-ţi Sufletul în Iubirea lui Dumnezeu; îţi jur că nu există altă cale.''
Omul nu este dintr-o bucată.
Întotdeauna suntem sfâşiaţi de dorinţele conflictuale, care sunt exprimate de voci contradictorii interioare.
Dincolo de acest strat, se aflărealitatea ultimă, în interiorul nostru,
care observă întreaga viaţă cu seninătate,
ascultă convorbirile noastre interioare,
dar rămâne tăcută.
Interiorul nostru este Hristos,
Cel pe care hinduşii îl numesc comoara florii de lotus.
Bătălia trebuie câştigată în interior.
(Richard Wurmbrand)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_2.htm
De Anima
„Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii.” – Ernest Bernea
Daniel F. Gerhartz
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.10.2016 la 12:31.
De Anima
Cutreier – Lucian Blaga
„Mă plimb pe pămînt,
enigmă-n cuvînt,
făptură în haină,
o taină în taină,
cînd miez, cînd veşmînt.
Mă plimb pe pămînt
subt ceruri de gînd.
Prin dumnezeul Vînt
bate aripa
seminţei ce sînt.”
Pictură: Daniel Gerhartz
"Oamenii sunt grăbiţi. Dumnezeu ne dă veşnicia şi noi ne agățăm de timp”
(Parintele Octavian Dabija)
Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi o taină. (H. G. Wells)
CUM PUTEM PRIVI PRIN OCHII IUBIRII
Dacă privim lumea prin ochii iubirii, vom vedea iubirea oriunde vom privi. Copacii ni se vor părea confecționați din iubire. Apa la fel. Atunci când privim lumea prin ochii iubirii, noi ne putem conecta voinţa la voinţa altui visător, iar visul nostru va deveni unul singur. Atunci când percepem lumea prin ochii iubirii, noi devenim una cu păsările, cu natura, cu oamenii, cu tot ceea ce ne înconjoară. În acest fel, putem privi lumea prin ochii unui vultur sau ne putem transforma în orice formă de viaţă. Noi putem deveni una cu vulturul prin intermediul iubirii noastre şi îi putem împrumuta aripile, sau putem deveni una cu ploaia, ori cu norii. Pentru a face acest lucru, este necesar mai întâi să ne golim mintea de teamă şi să o percepem prin ochii iubirii. Trebuie să ne dezvoltăm voinţa până când devine suficient de puternică pentru a se conecta la o altă voinţă, devenind una cu ea. În acest fel putem să căpătăm aripi pentru a zbura. Sau putem deveni una cu vântul, zburând ici şi colo, ori alungând norii pentru ca soarele să răsară. Aceasta este puterea Iubirii.
Atunci când toate nevoile minţii şi trupului nostru sunt împlinite, noi vedem lumea prin ochii iubirii. Îl vedem atunci pe Dumnezeu pretutindeni. De pildă, îl putem vedea pe El dincolo de Parazitul oamenilor din jurul nostru. În interiorul oricărui om se află Pământul Făgăduinţei pe care Moise l-a promis poporului său.
Pământul Făgăduinţei este o zonă din mintea umană, dar nu poate fi perceput decât de către acea minte care a devenit fertilă pentru iubire, căci numai acolo poate trăi Dumnezeu. Mintea omului obişnuit este şi ea un pământ fertil, dar pentru Parazitul care creşte din semințele invidiei, mâniei, geloziei şi fricii.
În tradiţia creştină se vorbește de trompeta arhanghelului Gabriel, care suna momentul Mântuirii, când toată lumea se ridica din morminte pentru a trăi viaţa eternă. Acest mormânt este al Parazitului, iar Mântuirea este revenirea la Viaţă, căci nu sunt vii decât aceia ai căror ochi pot vedea Viaţa, care este sinonimă cu Iubirea.
Pot exista relaţii care corespund perfect visului Paradisului. Noi ne putem crea propriul Paradis, dar trebuie să începem întotdeauna cu noi înşine. Mai exact, trebuie să începem prin a ne accepta în întregime corpul. Trebuie să vânăm apoi Parazitul, până când acesta capitulează. În acest fel, mintea va ajunge să iubească trupul şi nu ne va mai sabota iubirea. Totul depinde numai de noi, nu de altcineva. Înainte de toate acestea însă, trebuie să învățăm cum să ne vindecăm corpul emoţional.
Arta de a iubi - Don Miguel Ruiz
MAI MULT:
SCANTEIA DIVINA: CUM PUTEM PRIVI PRIN OCHII IUBIRI
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.10.2016 la 19:57.
“Frumosul va salva lumea”
“Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.”
Șapte gânduri ale lui Dostoievski care se potrivesc, foarte bine, “generației Facebook”.
“Să ne mințim pe noi înșine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i mințim pe ceilalți!”
“Am ajuns până acolo încât adevărata “viață vie” o considerăm aproape ca o muncă, aproape ca pe o slujbă, și suntem cu toții de acord în sinea noastră că e mai bună viața din carte. Și de ce ne tot frământăm uneori, ce ne tot prostim, ce tot cerem? Nici noi nu știm ce.”
“Trebuie să fii strașnic îndrăgostit de tine pentru a-ți dezvălui sufletul fără pic de rușine.”
“De altminteri: despre ce poate vorbi un om cumsecade cu cea mai mare plăcere? Răspuns: despre el însuși.”
“Marea taină a existenței noastre nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești.”
“Frumosul va salva lumea.”
Feodor Mihailovici Dostoievski (11 noiembrie 1821 – 9 februarie 1881)
SURSA: http://webcultura.ro/frumosul-va-salva-lumea/
Artist: Guan ZeJu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.10.2016 la 20:01.
Momentan sunt 37 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 36 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje