Elena Latan

**latan.elena** · Acum 2 zile

Fie ca tu să îmbătrânești suficient pentru a auzi micile sunete
pe care le scoate pământul în timp ce se pregătește pentru
somnul lung al iernii, astfel încât tu însuți să te poți calma și
să te odihnești profund alături de tine. ''

David Steindl-Rast

**latan.elena** · Acum 2 zile

Frunze căzute întinse pe iarbă
în soarele de noiembrie
aduce mai multă fericire
decât narcisele.

Cyril Connolly

**latan.elena** · Acum 2 zile

„Când mă uit la un trandafir, îmi dau seama că lucrurile din univers nu trebuie să fie frumoase și totuși sunt. De ce nu putem atinge frumusețea unui trandafir sau nu putem uita cum să o facem? Prea concentrați mai degrabă pe rezultate decât pe oameni, neglijăm să avem grijă de noi ca ființe vii, adică chemați să fim mai vii zi de zi, capabili de un destin fără precedent și ne mulțumim să trecem obositi prin repetarea zilelor fără bucurie. . Cred că se întâmplă pentru că de multe ori preferăm acoperirea lui decât viața, de parcă cei care au primit un cadou ar fi mulțumiți de pachet de teamă să nu fie dezamăgiți.”

Alessandro D'Avenia -Arta de a fi fragil

**latan.elena** · Acum 2 zile

"Ființa umană are nevoi de bază: calm, lentoare, odihnă și continuitate. Timpul nostru
ne privează de toate astea. Cu cât o societate este mai rapidă, cu atât mai mult trebuie
să dăm o pauză creierelor noastre. Nu este vorba despre a trăi într-o mănăstire. Totul
ține de echilibru. Asta e cheia. "

Christophe Andre

William Smith photography

**latan.elena** · Acum 2 zile

Mergem înainte
chiar și fără toate acele lucruri care lipsesc.

Gianni Errera

''Urmand poteca care se numeste mai tarziu, ajungem in piata care se numeste niciodata. ''

Seneca

**latan.elena** · Acum 2 zile

https://www.youtube.com/watch?v=CyP1JbYlwkA

Atlasul lumii cunoscute
George Tarnea

Câtă alergătură de la o zare la altă zare,
Câtă cuprindere, câtă vânzare.
Câte guri de hrănit, câte frunți înfierate,
Câte gropi de gunoi, câte gânduri curate,
Câtă orbească uitare și câtă cunoaștere,
Câtă viață umilă, câtă falnică naștere
Câte coase prea vechi, câtă iarbă prea nouă,
Câți copii de pripas, câte boabe de rouă,
Câte biete statui retopite să poarte
Câtor alți muritori amintiri fără moarte,
Cât pământ vlăguit, câtă miere în faguri,
Câte uși de lăsat, de trecut câte praguri,
Cât mister solitar, câte stoluri de vrăbii,
Câte ultime căi pentru câte corăbii,
Câtă dragoste-n van, câtă ură fecundă,
Câți poeți care-apun din secundă-n secundă,
Câte noduri la sfori după dogme și caste,
Câte strâmte ieșiri din războaie prea vaste,
Cât blestem aruncat din amvonul iertării,
Câți prieteni uitați și lăsați depărtării,
Cât puțin adevăr la minciuni cât de multe,
Câtă vorbă de duh, câte scopuri oculte,
Câte case pustii, câți bolnavi de candoare,
Câtă liniște-n plâns și cât râs care doare,
Câți soldați prăbușiți cu privirea-n țărână,
Câte munci de-mplinit pentru somnu-ntr-o rână,
Câți copaci condamnați de uscare-n picioare
Câtă ceață, câți nori, câte jocuri, cât soare.

**latan.elena** · O zi în urmă

Arta nu-i ceva în sine ca să aibă drepturi sau datorii. Arta este ce faci mata din senzaţiile care te mişcă. Arta rămâne în om.
Orice om poate să treacă de la valorile pe care le-ating senzaţii de orice natură ar fi la transcenderea senzaţiilor.

Sergiu Celibidache

**latan.elena** · O zi în urmă

A nu știu câta toamnă

Din nou, probabil, s-a-ntâmplat ceva
În tot mai scunda sângelui cascadă
Și frunzele au început să cadă
A nu știu câta oară-n viața mea.

Îngână surdomuții o baladă,
Sub tragicul refren de cucuvea
Și n-am să pot vreodată număra
Aceste frunze care mor grămadă.

Frunzișul lumii pare-un ceas din turn
Ce varsă, înainte ca să moară,
Întreaga lui morișcă tutelară
Și timpul colorat diurn-nocturn.

În gură și în ochi, și-n buzunare,
Port gust amar de vară care moare.

24 septembrie 2004

Adrian Păunescu
(Copaci fără pădure, 2006)

**latan.elena** · O zi în urmă

Nichita Stănescu - Să nu pui mâna pe înger…

Să nu pui mâna pe înger
te sfătuiesc prietenește
el nu e de jumulit pentru perini
el se sfiește
el n-are aripi aşa cum crezi tu că el are
aripile lui sunt numai la verb,
de-aceea el zboară superb,
prin creierul cel mic, prin creierul cel mare.
El tocmai că privirea
atâta doar că pentru dânsul
suntem cu toții de sticlă.
Vede tot ce se petrece dinapoia noastră
la o adică
creanga lui nu este creangă de alun
aerul lui nu este aer de vultur.
Cum e el niciodată n-am să pot să v-o spun
căci de frig și de căldură, mă scutur.

Sabin Balasa - 65 artworks - painting