Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."



„Fugi draga mea,
de orice
ar putea să nu-ți
întărească aripile prețioase în devenire.”

Hafiz




„Chiar și după tot acest timp,
Soarele nu spune niciodată pământului:
„Îmi datorezi”.
Uite ce se întâmplă cu
O dragoste ca asta,
luminează tot cerul.”

Hafiz

[latan.elena]

”Ești singur. Nu știe nimeni. Taci și prefă-te.
Dar prefă-te fără prefăcătorii.
Nu tânji la nimic care nu există deja în tine.
Fiecare împreună cu sine e totul.
Ai parte de soare dacă e soare, de ramuri dacă le cauți.
De noroc dacă noroc ți-a fost dat.”

Fernando Pessoa

[latan.elena]

Iată ce vei face: Iubește pământul și soarele și animalele; disprețuiește bogățiile; da pomana oricui cere; apărați pentru cei cu deficiențe mentale și emoționale; dedică-ți veniturile și munca altora; urăsc tiranii; nu argumentați cu privire la Dumnezeu; ai răbdare și îngăduință față de umanitate; scoate-ți pălăria (funda) față de nimic cunoscut sau necunoscut sau față de orice om sau număr de bărbați; mergeți liber cu cei care nu au putere, sunt needucați, sunt încă tineri și sunt mame și îngrijitoare; citește aceste instrucțiuni în aer liber în fiecare anotimp al fiecărui an din viața ta; reexaminați tot ce vi s-a spus la școală sau la biserică sau în orice carte; respinge insultele; iar carnea și existența ta vor fi o mare poezie”

Walt Whitman (1819-1892)

[latan.elena]

Fiecare floare tânjește după fructe
Fiecare dimineață vrea să se estompeze în seară.
Nimic veșnic nu este pe pământ
în afară de schimbare, cu excepția zborului.

Chiar și cea mai frumoasă vară vrea
să simtă toamna și ofilirea.
Stai liniştit, frunză, cu răbdare
Când vine vântul să te poarte departe.

Joacă-ți jocul și nu te apăra,
lasă-l să se întâmple în liniște.
Lasă vântul care te rupe
să te ducă acasă.

Hermann Hesse

[latan.elena]

Misiunea mea, dacă aleg să o accept, este să găsesc pacea cu exact cine și ce sunt. Să mă mândresc cu
gândurile mele, cu aspectul meu, cu talentele mele, cu defectele mele și să opresc această îngrijorare
neîncetată că nu pot fi iubita așa cum sunt.

Anaïs Nin, Jurnalul lui Anaïs Nin, 1944–1947




„Secretul unei vieți pline este să trăiești și să te relaționezi cu ceilalți ca și cum ei s-ar putea să nu fie acolo mâine,
ca și cum ai putea să nu fii acolo mâine. Elimină viciul amânării, păcatul amânării, comunicările eșuate, împărtășirile
eșuate. Acest gând m-a făcut din ce în ce mai atent la toate întâlnirile, întâlnirile, introducerile, care ar putea conține
sămânța profunzimii care ar putea fi neglijată trecută cu vederea. Acest sentiment a devenit o raritate, și mai rar pe
zi ce trece acum că am ajuns la un ritm mai grăbit și mai superficial, acum când credem că suntem în contact cu un
număr mai mare de oameni, mai mulți oameni, mai multe țări. Aceasta este iluzia care ne poate înșela de a fi în
contact profund cu cel care respiră lângă noi. Perioada periculoasă în care vocile mecanice, radiourile, telefoanele iau
locul intimităților umane, iar conceptul de a fi în contact cu milioane de oameni aduce o sărăcie din ce în ce mai mare
în intimitate și viziune umană.”

Anaïs Nin, Jurnalul lui Anais Nin

[latan.elena]

„Cine moare” de Pablo Neruda

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența,
cine nu riscă să construiască ceva nou,
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește,
cine nu citește,
cine nu ascultă muzică,
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea, cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că ,,a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=ACdfHtC0Sls
https://www.youtube.com/watch?v=2vAGXi5i6_0




George Țărnea născut într-o zi de 10 noiembrie 1945 la Șirineasa județul Vâlcea, și trecut în eternitate la București pe 2 mai 2003 la vârsta de 57 de ani a fost un poet român, supranumit poetul iubirii. Wikipedia





Egloga denunțării - George Țărnea

Sunt vinovat că sunt poet!
N-am pe niciunde cont secret,
mă-mpac cu mine tot mai greu -
la mila altora, mereu.
Chiar dacă umblu şi trăiesc,
tot mai puţin mă preţuiesc
scriind poeme pentru proşti,
de-aceea, unii dintre foşti,
deși nu le-am făcut nimic,
mă socoteau un inamic...
iar actualii îmi pretind,
pe de pomană, să-i destind
și să-i distrez, şi să-i cultiv,
scoțându-mă definitiv
din sfera celor învârtiţi
prin bani murdari şi nemunciţi,
ba, pe deasupra-mi şi impun
ce am eu voie să mai spun,
ce să mănânc, şi ce să beau,
pe care drumuri s-o mai iau,
ca nu cumva să le strivesc
gazonul foarte englezesc,
adus din rai şi răsădit
în spaţiul ăsta prăpădit,
să aibă o dovadă-n plus
că eu sunt jos, iar ei sunt sus.




Egloga eroului necunoscut ~ George Ţărnea

Sunt un român nehotărât,
Ţin bunăstării de urât,
Eternităţii de prepuţ
Şi dau mereu din lac în puţ,
Apatic ca un bolovan,
Mă pune soarta paravan
La fel de fel de-ncurcături
Din partea unor secături,
Care declară c-ar avea
În grijă,sărăcia mea,
Spetindu-se în mod frecvent
S-o guverneze mai atent,
Şi mai decent,şi mai frumos,
Pân-o ajunge şi mai jos,
Cu lumea-n cap şi vremea-n piez…
Mă-mpinge dracu să visez
Comori ascunse-n bălegar,
Hrănindu-mă ca un măgar,
Cu mierte fierte şi răbdări,
Supus continuei prădări
Care îmbracă forme noi,
Până la taxe pe gunoi,
Şi pe tuşit,şi pe băşit,
Încât mă-ntreb,ce-o fi greşit

În eul meu interior,
De prea sunt prostul tuturor…
Făcut,anume,să dea-n gropi,
Momit cu steaguri şi cu popi
Şi cu citate din strămoşi –
Deştepţi,puternici şi frumoşi,
Întregi la minte şi la trup –
De-mi vine ,Doamne,să mă rup,
În câte părţi e necesar,
Numai s-ajung să mai şi sar
Peste ingratele corvezi
De lup la Capra cu Trei Iezi
Sau de guvide patriot,
Flămând şi cu cârligu-n bot…
Sunt un român meditativ
Predestinat,fără motiv,
Belirii sacre, dacă cer
Să fiu stimat măcar în cer
Şi protejat cu nişte sfinţi,
Când simt că-mi ies de tot din minţi.
Pe mine toţi mă pun la jug,
Să-şi care partea lor de crug,
Din ce era,cândva,al meu,
Cum, Doamne,să nu-mi cadă greu
Şi să nu-njur,ca un birjar ?
Prea mulţi aleşi mă pun pe jar
Şi mă obligă să-mi asum
Anonimatul de consum…
Prea multe glume mi se fac
Şi eu,ca blegul,rabd şi tac,
Şi mă trezesc exfoliat

De câte-un sincer Goliat,
Venit să fure de pe-aici
Pământ,şi apă,şi gagici,
Şi miere,şi căcat,şi unt…
Comportamentul său e crunt
Dar cui,anume,să mă plâng,
Eu,cel netot şi cel nătâng,
Că tot în mine dau cu pari
Judecătorii planetari
Şi mă obligă să-mi reprim
Accesele de june prim.
Sunt un român intransigent,
Ajuns la gradul de sergent
Şi la poziţia de mut,
După acelaşi azimut
Notat,pe hărţile mai noi,
C-un semn cazon pentru gunoi,
La care,încă,fac apel
Toţi purtătorii de drapel,
Când schimbă cisma pe condei
Şi-ajung în criză de idei.
Nu-mi place să invoc nimic
Din ce-i prea mare sau prea mic,
Din ce-i prea lung sau e prea lat.
Sunt un român imaculat,
Adică numai bun de pus
Sperietoare la Apus
Şi grănicer la Răsărit
De toată vara dogorit,
De toată iarna dat prin frig

Să nu-mi mai ardă să tot strig,
Să-mi vină zeii-n ajutor,
Când mi se strică vreun motor
De la maşina de ghicit…
Sunt un român preafericit,
Prea emotiv,şi prea egal,
Adept al Imnului Regal
Şi al tocanei la borcan,
Cu gust profund republican,
De-aceea,poate,nici nu pot
Decât să-mi dau cu pumnii-n bot,
Când mi se face să vorbesc,
Despre cum sunt şi ce gândesc.




George Ţărnea - Poezii








Balada Stralucirii Impuse

Sunt trist si pozitiv din cale-afara,
Cu cat mai trist, cu-atat mai pozitiv,
Si-n cate feluri trist, si-a cata oara,
Dar pozitiv, oricum definitiv.

Si chiar vorbesc,
din cand in cand, cu tine,
Parandu-mi-se-n gand ca ne-am iubi ...
Dar despre gustul starii cabotine,
Mult mai tarziu, iubito, vom vorbi.

Sunt trist, dar pozitiv, din fericire,
Si pot sa rad si pot sa scriu povesti
Si-n jurul meu e-atata stralucire,
Incat mi-e frica sa te-ntreb cum esti.

George Tarnea




Uitare asalvatoare-George Țărnea

La mine plouă în neştire,
La tine s-a făcut senin;
Nociva verii amintire
Se-neacă-n propriul său venin.

Când vine toamna, ne răzbeşte
O sete de scăpat de noi,
De-aceea nimeni nu vorbeşte,
Dacă încep să cadă ploi ...

Dacă încep să cadă brume
Şi frunze şi iubiri şi stări,
Fiind de-ajuns un singur nume
Mai multor feluri de uitări.













Un volum inedit al poetului George Țărnea, publicat postum și prezentat în premieră

[latan.elena]

„Cred că omul nu va îndura doar: el va birui. El este nemuritor, nu pentru că singurul dintre creaturi are o voce inepuizabilă,
ci pentru că are un suflet, un spirit capabil de compasiune, sacrificiu și rezistență. Datoria poetului, a scriitorului este să scrie
despre aceste lucruri.”

William Faulkner













Moises Levy – Fine Art Photographer

[latan.elena]

Vita con Lloyd

​— Ce este în meniu azi, Lloyd?
„Bucătarul propune niște vești bune cu reducerea stării de spirit, domnule”
„O adevărată raritate, Lloyd. Cine știe cât ne-au costat”
„Doar suficient timp să mergem să le cauți departe de clișee, domnule”
„Pentru a le găsi trebuie să mergi un drum lung, atunci...”
„Aș spune mai mulți pași înainte, domnule”
„Foarte înțelept, Lloyd”
"Va multumesc foarte mult domnule"

[latan.elena]

Te desfoi

Te desfoi ca pe o roză
Să-ţi descopăr sufletul
Şi nu-l zăresc

Dar totul, jur împrejur
- orizonturile ţărilor şi ale mărilor
- totul, până la infinit
s-a umplut
c-un parfum pătrunzător.

Juan Ramón Jiménez