Elena Latan

[latan.elena]

Toamna Octavian Goga

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie:
- Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.



Toamnă, spune un-te duci ?

Ia, mă duc să scutur nuci !

Toamnă, unde te grăbeşti ?

Ia, mă duc să caut veşti !

Sus în vie, jos în luncă

Să dau soarelui poruncă

Să coacă gutuile

Să-ncălzească viile

Spune dacă te grăbeşti ?

Toamnă când te odihneşti ?

Mircea Micu

[latan.elena]

„Nu cei care vorbesc aceeași limbă sunt cei care se înțeleg, doar cei care împărtășesc același sentiment...”

Jalaluddin Rumi

[latan.elena]

"Nu este timp pentru disperare, nu este loc pentru autocompătimire, nu este nevoie de tăcere,
nu există loc pentru frică. Vorbim, scriem, facem limbaj. Așa se vindecă civilizațiile. Știu că
lumea este învinețită și sângerează, și, deși este important să nu-i ignorăm durerea, este,de
asemenea, esențial să refuzi să cedezi răuvoinței sale. Ca și eșecul, haosul conține informații
care pot duce la cunoaștere, chiar și la înțelepciune.


Toni Morrison, „No Place for Self-Pity, No Room for Fear”, The Nation, 23 martie 2015




''Toamna, nu primăvara, este momentul în această regiune pentru a curăța frunzele și ramurile
moarte, pentru a renova granițele, pentru a începe noi grădini... Și chiar dacă ceva rămâne nefăcut,
fiecare trebuie să-și ia timp să stea nemișcați și să privească frunzele se întorc.''


Elizabeth Lawrence

[latan.elena]

Port în inimă amintiri cu oameni dragi, oameni care nu-și mai găsesc locul in prim-planul
vieții mele, oameni pe care i-am pierdut, oameni care m-au pierdut, care n-au înțeles modul
meu de funcționare, care n-au rezistat să rămână, lângă care n-am rezistat să rămân ...
Știu, că trecerea lor a avut un sens, știu, că fiecare a lăsat o urmă, o umbră, o lumină, dincolo
de care m-am redesenat mereu mai complet, mereu mai însetată de un fel de zbor, de mai
presus de rutină de dezamăgiri ...
De-asta, îmi șterg, uneori, amintirile de praf, mi-aduc aminte, zâmbesc, le fac cântec, poezie,
zâmbet, lacrimă, bătaie de inimă ...

Nina Cassian

[latan.elena]

„Dragostea este o artă, la fel cum trăirea este o artă; Dacă vrem să învățăm să iubim,
trebuie să procedăm în același mod în care trebuie să procedăm dacă vrem să învățăm
orice altă artă, să zicem muzică, pictură, tâmplărie sau arta medicinei sau ingineriei.”

Erich Fromm



https://bel-esprit.ro/mari-iubiri-alain-delon-si-romy-schneider/





Alain Delon and Romy Schneider photographed by Michel ..

[latan.elena]

''Dar așa merge viața: te gândești să-ți joci rolul într-un spectacol și nici
nu-ți imaginezi că pe scenă, între timp, au schimbat brusc scenariul și fără
să știi te regăsești în mijlocul unui spectacol cu totul diferit.''

Milan Kundera, Iubiri ridicole




Risipirea vieții constă în dragostea pe care nu am putut să o dăruim,
în puterea de care nu am putut să o folosim, în prudența egoistă care
ne-a împiedicat să ne asumăm riscuri și care, evitând astfel neplăcerile,
ne-a făcut să pierdem fericirea.

Oscar Wild

[latan.elena]

„Sufletul meu, unde ești? ma auzi? Vorbesc, te sun - ești acolo? M-am întors, sunt din nou aici. Am scuturat de la picioarele mele ţărâna tuturor ţărilor şi am venit la tine, sunt cu tine. După lungi ani de lungă rătăcire, am venit din nou la tine. Ar trebui să vă spun tot ce am văzut, experimentat și am băut? Sau nu vrei să auzi de tot zgomotul vieții și al lumii? Dar trebuie să știi un lucru: singurul lucru pe care l-am învățat este că trebuie să trăiești această viață. ma mai cunosti? Cât a durat despărțirea! Totul a devenit atât de diferit. Și cum te-am găsit? Ce ciudată a fost călătoria mea! Ce cuvinte ar trebui să folosesc pentru a-ți spune pe ce drumuri întortocheate m-a îndrumat către tine o stea bună? Dă-mi mâna ta, sufletul meu aproape uitat. Cât de caldă este bucuria de a te revedea, suflet demult dezavuat. Viața m-a dus înapoi la tine. Să mulțumim vieții pe care am trăit-o pentru toate orele fericite și pentru toate cele triste, pentru fiecare bucurie, pentru fiecare tristețe. Sufletul meu, călătoria mea ar trebui să continue cu tine. Voi rătăci cu tine și voi urca în singurătatea mea.”

Carl Gustav Jung, Cartea roșie: Liber Novus




„M-am gândit și am vorbit mult despre suflet, știam multe cuvinte învățate pe această temă, îl judecisem și făcusem din el obiectul științei. Credeam că sufletul meu poate fi obiectul judecății mele și al cunoștințelor mele; judecata mea. şi a mea să ştiu, ele sunt tocmai obiectele sufletului meu. Prin urmare, spiritul adâncurilor m-a obligat să-mi vorbesc sufletului, să-i adresez ca o făptură vie, înzestrată cu propria sa existenţă adâncurile consideră sufletul: îl vede ca pe o făptură vie, înzestrată cu propria ei existență, și cu aceasta contrazice spiritul acestui timp, pentru care sufletul este ceva dependent de suflet, care poate fi judecat și clasificat și ale cărui limite le putem înțelege a trebuit să înțeleg că ceea ce eu înainte consideram sufletul meu nu era deloc sufletul meu, ci o construcție doctrinară inertă, trebuia deci să vorbesc sufletului ca și cum ar fi ceva îndepărtat și necunoscut nu există datorită mie, ci datorită căruia eu însumi am existat...”

Carl Gustav Jung -„Cartea Roșie / Liber Novus”

[latan.elena]

Mi-e teamă că de-a lungul anilor nu mai iubim oamenii. În tinerețe, o parte din a fi tânăr înseamnă să răspândim afecțiune, să o înmulțim la infinit. O distribuim în stânga și în dreapta, cu inocență și generozitate neselectivă. Pe măsură ce anii trec, însă, începem să ne acordăm într-un mod mai rafinat și, în consecință, renunțăm. Privirea devine mai exigentă și mai suspicioasă, nu mai avem cu atâta frivolitate încredere în ceilalți. Oamenii sunt mai proști decât par, mai nesuferiți, alții mai dominatori, alții mai invidioși, loialitatea nu este niciodată completă. A îmbătrâni înseamnă a observa mai mult defectele, iar acestea încep să plictisească. Mi-e teamă că iubesc din ce în ce mai puțin. Uneori cred că acesta este unul dintre motivele singurătății bătrânilor: se crede că bătrânii sunt singuri pentru că nimeni nu îi iubește, în timp ce poate sunt singuri pentru că nu mai iubesc pe nimeni.
Rareori mă mai implic într-o conversație fără scop, nu mai am dispoziție și nici timp de pierdut cu așa ceva... Dacă azi aș face o listă cu toți cei dragi, bănuiesc că pe măsură ce anii au trecut, această listă a devenit tot mai scurtă.

Marcela Serrano

[latan.elena]

''Există o lege conform căreia atunci când se creează un vid într-un loc din spațiu ceva vine să-l umple.
Această lege fizică se aplică și vieții psihice și emoționale, adică atunci când dai primești.
Când îți oferi Iubirea și gândurile tale bune creaturilor, ceva vine de sus pentru a te umple.
De aceea iubeste si vei fi iubit, da si ti se va da.
Dă și ceea ce îți lipsește și vei primi.
Vrei să fii iluminat și nu știi cum să atragi Lumina din tine?
Este simplu, începe prin a ilumina și vei primi Lumină, deoarece în acest caz o altă ființă de Lumină va veni să-ți dea strălucirea ei.''

[latan.elena]

“Iubirea este o enigmă care ne îmbrățișează și ne tulbură,
un mister ce rămâne nevăzut, dar mereu prezent.”

Ana Blandiana



Cu fiecare respirațiePlantez semințele devotamentului,
Sunt fermierul inimii mele.

Zi şi noapte
Văd fața Unirii
Eu sunt oglinda lui Dumnezeu.

În fiecare clipă îmi modelez destinul
cu o daltă
Sunt tâmplarul propriului meu suflet.

Iubitul Rumi



"Distanța este doar un test pentru a vedea cât de departe poate călători iubirea.
Dragostea nu are distanță. Nu are continent.
Ochii ei sunt stelele. "

Gilbert Parker