"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum
să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole.
Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...
Mircea Eliade
„Soarele din octombrie a umplut lumea cu o căldură dulce...
în luna octombrie totul este posibil minunat și neașteptat.”
Elizabeth Speare
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 6 zile la 12:14.
„Ieşi din cort, prietene, să stăm faţă în faţă,
privindu-ne, să tăcem împreună, mereu întrebându-ne
în sine celălalt dacă e,
şi cum pe sine însuşi se simte.
Joc de-a rostogolul, cu pietrele,
de undeva stârnite, spre altundeva.”
Nichita Stănescu
MariusTucă
O oră și douăzeci de ani
În noaptea de sâmbătă spre duminică,
am dat ceasul înapoi cu o oră
și douăzeci de ani.
M-am întors,
aşa cum o fac uneori,
la cel ce am fost,
pentru a vedea ce-a mai rămas
din libertatea, naivitatea, bunătatea
și inconştiența mea de atunci.
Este o formă cochetă de a încerca,
prin aceasta întoarcere în timp,
să iau de acolo ce am pierdut
într-o oră și douăzeci de ani.
Sau poate că întoarcerea mea
la cel ce am fost este, de fapt,
o călătorie care să pună capăt
amăgirii că atunci am fost cel mai bun.
Să hoinăresc pe străzile de atunci!
Să mă plimb pe "Aleea îndrăgostiţilor",
fără să-mi pese de lume și de vremuri,
și să mă întorc pe "Aleea teilor",
după ce am urcat în "turnul de apă"
în căutarea gustului primului sărut.
Să încerc să văd cât pot să aduc înapoi
din mine, cel de atunci,
ca să pot duce o bătălie pe viață și pe timp
cu cel de acum.
E un transplant de eu,
eu cel de-atunci în trupul meu
și mintea mea de acum.
Și, când scriu aceste rânduri,
îmi dau seama că am nevoie
de acest transplant imaterial
poate doar pentru un nou început.
Sau, la fel de bine,
mă întorc la cel ce am fost
ca la un străin,
pe care vreau să-l cunosc
pentru a ști cine sunt acum.
Și dacă mă mint
căutându-mi, de fapt, un alibi,
de teamă că n-o să mă regăsesc
nici în cel de atunci și, mai ales,
în cel de acum?
În noaptea de sâmbătă spre duminică
am dat ceasul înapoi cu o oră
și douăzeci de ani.
Și, poate că am făcut asta
pentru a mă întoarce
la cel ce am fost cu cel care sunt.
Începe să mă sperie
traversarea asta:
dacă voi rămâne undeva
suspendat
între străinul care am fost
și străinul care voi fi?
Sau, poate că am vrut
de la bun început să mă întorc
la cel ce am fost, eu cel ce sunt,
pentru a vedea ce a mai rămas
din libertatea, naivitatea, bunătatea
și inconștiența mea de acum.
În noaptea de sâmbătă spre duminică
am dat ceasul înapoi cu o oră
și douăzeci de ani.
Și, vai, ne-am trezit,
față-n față, doi străini,
fără vârstă,
fără busolă,
fără ani,
fără ceas
și fără orizont…
Marius Tucă
„Cât de bună este tăcerea; ceașca de cafea, masa. Cu cât mai bine să stau singură ca pasărea de mare solitara
care își deschide aripile pe țăruș. Lasă-mă să stau aici pentru totdeauna cu lucruri goale, această ceașcă de cafea,
acest cuțit, această furculiță, lucruri în sine, eu fiind eu însumi.”
Virginia Woolf, Valurile
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 6 zile la 14:14.
Ion Minulescu
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluieră-vânt” -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…
Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!…
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!…
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu…
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!…
Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut…
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut…
Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!…
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat…
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!…
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!…
Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tinereţea mea!…
Când renunț la cine sunt
Devin ceea ce pot fi.
Când dau drumul la ceea ce am
Primesc ceea ce am nevoie.
Lao Tzu
„Totul își așteaptă timpul. Nici măcar un trandafir nu înflorește înainte de vreme.
Nici măcar soarele nu răsare înainte de vreme. Așteaptă, unul care îți aparține
va veni la tine la vremea lui.”
Rumi
Nu trăim decât pentru a descoperi frumusetea.
Tot restul nu este decât asteptare.
Kahlil Gibran
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 6 zile la 15:34.
„Pentru el i se părea atât de frumoasă, atât de seducătoare, atât de diferită de oamenii obișnuiți, încât nu putea înțelege de ce nimeni nu era la fel de deranjat ca el de clinchetul călcâielor ei pe pavaj, de ce inima nimănui altcuiva nu era sălbatică cu adiere agitată de suspinele voalurilor ei, de ce nu s-a înnebunit toată lumea cu mișcările împletiturii ei, zborul mâinilor, aurul râsului ei. Nu ratase niciun gest al ei, nici unul dintre indicii caracterului ei, dar nu îndrăznea să se apropie de ea de teamă să nu distrugă vraja.”
Gabriel García Márquez - Dragoste în vremea holerei (1988)
Isabella Karolewicz | Romantic painter | Tutt'Art@ | Pittura * Scultura * Poesia * Musica
„Sper să pot fi frunza de toamnă, care a privit cerul și a trăit.
Și când a venit timpul să plece, cu grație a știut că viața este un dar.”
GS.Subbu
„Voi cere un creier în loc de o inimă”, a spus Sperietoarea,
„pentru că un prost nu ar ști ce să facă cu o inimă, chiar dacă ar avea una”.
„Voi lua inima”, a răspuns omul de tablă, „pentru că inteligența nu face o persoană fericită,
iar fericirea este cel mai frumos lucru din lume”.
Vrăjitorul din Oz
Orașul mic te fură-ncet
Alexandru Macedonski
Orașul mic te fură-ncet
cu ale lui tăcute strade,
cu oameni proști, dar cumsecade,
ce nici nu știu că sunt poet.
Cu centrul intim și cochet, și
fără case cu arcade.
Orașul mic te fură-ncet
cu ale lui tăcute strade.
Prin umbra parcului discret,
nu se strecoară mascarada și nu
s-aud în el tirade
despre-al politicei secret.
Orașul mic te fură-ncet.
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 5 zile la 14:35.
Momentan sunt 272 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 272 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje