"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
Suntem o continuă căutare a luminii.
Gantoniorgos Seferis
Atitudinea este o alegere. Fericirea este o alegere. Optimismul este o alegere. Bunătatea este o alegere.
A dărui este o alegere. Respectul este o alegere. Orice alegere ai face, te edifică. Alege cu înțelepciune.
Roy T. Bennett
Cei mai mulți dintre noi au fost crescuți să creadă că drumul către o viață fericită este pavat cu plăcere și că căutarea plăcerii este calea către împlinire. Dar pe măsură ce creștem, începem să realizăm că viața nu este întotdeauna ușoară sau plăcută. De fapt, multe dintre ele sunt dificile și dureroase. Cu toții trăim pierderi, dezamăgiri, boală, îmbătrânire și, în cele din urmă, moarte. Ne confruntăm cu stres, anxietate și frică. Suferim de praștiile și săgețile vieții de zi cu zi.
Și totuși, continuăm să ne agățăm de ideea că fericirea se găsește în plăcere și în evitarea durerii. Încercăm să evităm experiențele noastre dureroase amorțându-ne cu droguri sau alcool, distrandu-ne atenția cu televizorul sau rețelele sociale sau obsedându-ne munca sau relațiile noastre. Dar cu cât încercăm să evităm mai mult realitatea de bază că toată viața umană implică durere, cu atât este mai probabil să ne luptăm cu acea durere atunci când apare, creând astfel și mai multă suferință.
Adevărul este că fericirea nu se găsește în evitarea durerii, ci în dorința de a ne înfrunta și de a accepta durerea noastră. Este în dorința de a experimenta gândurile și sentimentele noastre dureroase, de a le recunoaște fără a judeca și de a acționa în conformitate cu valorile și obiectivele noastre. Este în dorința de a fi prezenți în acest moment, de a ne conecta cu simțurile și mediul nostru și de a găsi bucurie și sens în lucrurile simple din viață.
Russ Harris
Vita con Lloyd
"De ce este atât de greu să faci pace, Lloyd? "
"Pentru că pacea nu se face, domnule. Pacea se construiește în ea însăși"
Ca un zid care ne apără? "
"Nu, domnule. "Ca o casă în care să locuim împreună"
"Mi-e teamă că oamenii sus-puși nu au înțeles destul diferența, Lloyd"
"Mai rău, domnule. Au uitat de mult."
Putem să-i împrospătăm memoria, Lloyd? "
"Toți împreună poate putem, domnule"
Nichita Stănescu
Nod 7
Ceață deasă, luminiscentă, compactă,
nu-mi văd nici mâinile,
ceață umedă, vâscoasă, șerpuitoare,
nu se văd nici măcar țăranii,
nu se-aud nici măcar caii,
nici măcar lătrăturile de câine.
Privirea dă ocol albului ochilor,
alunecă pe iris înapoi în pupile,
sunetul rămâne agățat de lobul urechii,
cântecul nu pătrunde în timpane.
Nu există sus și nu există jos
nu există înapoi și nu există înainte
deși merg de parcă aș sta locului
și stau locului de parcă aș merge.
Andrzej Berłowskiphotograpy
Nu totul ar trebui să devină ceva frumos și de lungă durată. Uneori, oamenii vin în viața ta pentru a-ți arăta ce este bine și ce este greșit, pentru a-ți arăta cine poți fi, pentru a te învăța să te iubești pe tine însuți, pentru a te face să te simți mai bine pentru puțin timp sau doar să fii cineva cu care să mergi noaptea și să-ti versi viața . Nu toată lumea va rămâne pentru totdeauna și trebuie să continuăm și să le mulțumim pentru ceea ce ne-au dat.
Emery Allen
Există o frumusețe în fragilitatea vieții, o dulceață de savurat în momentele ei trecătoare de bucurie. Pentru că tocmai prin cruditatea experiențelor noastre, atât cele vesele, cât și cele întristate, ne înviam cu adevărat. Nu suntem meniți să ne ferim de durerea vieții, ci să o îmbrățișăm pe deplin, să o lăsăm să ne modeleze, să ne învețe, să ne facă mai umani.
Așa că nu-ți fie teamă să iubești, să-ți deschizi inima către lume, chiar dacă asta înseamnă să riști să-ți frângi inima. Căci dulceața iubirii depășește cu mult amărăciunea pierderii. Iar când vine inevitabila durere, găsește alinare în frumusețea lumii din jurul tău, în plăcerile simple ale vieții, în amintirile dragostei și râsului. Căci chiar și în mijlocul întristării, încă mai există frumusețe de găsit.
Louise Erdrich
Realitatea este că te vei întrista pentru totdeauna. Nu vei ‘trece peste’ pierderea unei persoane dragi; vei invata sa traiesti cu ea. Te vei vindeca și te vei reconstrui în jurul pierderii pe care ai suferit-o. Vei fi din nou întreg, dar nu vei mai fi niciodată la fel. Nici nu ar trebui să fii la fel și nici nu ai vrea.
Elisabeth Kubler-Ross
În cele din urmă, oamenii nu își văd viața ca doar media tuturor momentelor ei – care, la urma urmei, nu este în mare parte nimic, plus puțin somn. Pentru ființele umane, viața are sens, deoarece este o poveste. O poveste are sensul unui întreg, iar arcul ei este determinat de momentele semnificative, cele în care se întâmplă ceva. Măsurătorile nivelurilor minut cu minut ale oamenilor de plăcere și durere scapă acest aspect fundamental al existenței umane. O viață aparent fericită, poate goală. O viață aparent dificilă poate fi dedicată unei cauze grozave. Avem scopuri mai mari decât noi înșine.
Atul Gawande
Nu mă pricep să suport fericirea
din lipsa de obisnuinta
In bratele tale
Nu m-am putut abține să nu mor
Marguerite Yourcenar - Fuochi
„Nu am iubit mai puțin; într-adevăr am iubit mai mult. Dar greutatea iubirii,
precum cea a unui braț aruncat tandru peste un piept, devine încetul cu încetul
prea grea pentru a fi suportată.”
Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian
Nicoletta Tomas Caravia, 1963 | Fantasy / Figurative painter | Tutt'Art@ | Pittura * Scultura
În faţa mării - Virgil Carianopol
poetului Tiberiu Utan.
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniştit,
Închis din patru părţi de timpul,
Din care nu e de ieşit.
Mă zbat adânc, fără cruţare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aş lovi de tare
Degeaba ţărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulţumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Şi fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieşi din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima şi gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În ţărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Şi mie timpul mi-a pus maluri
Şi nu pot sa mai ies din el..
„Iubește o fată care scrie și trăiește-i multe vieți;
Încă n-ai găsit-o, sub cuvintele ei de înfățișare.
Sărută-i degetele cu cerneală albastră, iartă pixurile pe care le-au marcat.
Pata buzelor tale pe ea, cea pe care nu o poate arunca.
Uită de amintirile ei zdrențuite sau de paginile pe care ceilalți le-au luat;
Tu ești ea pentru totdeauna, eroul cărții ei.”
Lang Leav
Momentan sunt 654 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 653 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje