Luați un rând de arțari în această lumină blândă
si vei vedea toamna stralucind printre frunze...
Promisiunea de aur și violet este acolo în ramuri.
Hal Borland
Pare să fie prezent în om,
o nevoie de migrație,
o nevoie vitală de a se simți în altă parte.
Marguerite Yourcenar
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 3 zile la 13:25.
Ca o greșeală-n care-am stat
Constanţa Buzea
Toamnă-n grădină, toamnă pe deal,
Toamnă pe șes,
Toată lumina prinde rugină, frunzele ies
Să se-nfășoare pe răsuflare și pe vedere
Într-o cădere de culoare fără putere.
Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
Vara e mută ca o greșeală-n care-am stat.
Cum suntem azi, am fost și ieri, alții, tot alții,
Marea ne uită, uită-ne munții, înalții.
Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
Frunzele aduc înspre pământ urme de vină.
Totuși ce preț necugetat se pregătește
Pentru livezi și pentru vii, pentru nădejde.
Penru un cer încă senin, pentru schimbare,
Pentru toți sâmburii care devin lacre de soare?
„Societatea este bolnavă. Trebuie să o punem la loc în picioare, prin iubire,
prietenie și persuasiune. Fără să-ți poruncesc, îți rog să-i iubești mai mult ca
oricând pe cei care îți sunt aproape.Lumea este un magazin trist, inimile curate
trebuie puse împreună pentru a o înfrumuseța, sufletul omenesc trebuie reîmpădurit".
Julos Beaucarne
Prietenia adevărată este făcută din încredere,
de loialitate și îngăduință.
Ralph Waldo Emerson
Dragostea adevărată se manifestă prin gesturi mici,
în privirile atente, în mângâierile neașteptate,în prezenţa
tăcută care spune mai mult de o mie de cuvinte.
Stephen Littleword
Cea mai grea artă este aceasta:
creează un cerc mare, mare,
si ajungând pe margine
pune-l pe celălalt în centru.
Faceți loc și lăsați-i spațiu.
Și ascultați, ascultați tot ce spune,
și ascultă-l chiar și când tace.
Mai ales când tace.
Fabrizio Caramagna
Echinox de toamnă - Ion Minulescu
Ascultă, Doamnă!...
Ascultă glasul echinoxului de toamnă,
Ce aiurează-n vârful unui plop
Strident,
Dar înțelept ca un Esop...
În locul veveriței de-astă-vară,
Pe care pădurarul vrea s-o-mpuște
(Fiindcă-ncercase să te muște),
Pe-aceeași cracă stă acum o cioară!...
E simbolul idilelor defuncte -
Idilele de vară (la munte sau la mare).
Un scriitor,
O cetitoare,
O strângere de mână,
Un „ah!“,
O sărutare...
Și-n urmă: puncte, puncte, puncte...
E tot ce-a mai rămas din noi -
Din păpădia
Iubirii noastre scurte de-astă vară:
Un plop pe malul Oltului,
O cioară
Și-un glas ce pastișează veșnicia!...
Ascultă-l înc-o dată, Doamnă...
E glasul echinoxului de toamnă...
„Poate ca pentru a face bine o ecuație, este suficient să avem baze bune,
dar pentru a face o poveste de dragoste adevărată și de durată, este necesar
sa poti pensula acea vopsea de neșters cu care ne-am pictat sentimentele”.
Giorgio Gaber - „Ecuația”
Fiecare floare tânjește după fructe
Fiecare dimineață vrea să se estompeze în seară.
Nimic veșnic nu este pe pământ
în afară de schimbare, cu excepția zborului.
Chiar și cea mai frumoasă vară vrea
să simtă toamna și ofilirea.
Stai liniştit, frunză, cu răbdare
Când vine vântul să te poarte departe.
Joacă-ți jocul și nu te apăra,
lasă-l să se întâmple în liniște.
Lasă vântul care te rupe
să te ducă acasă.
Hermann Hesse
Două dintre cele mai grele teste din viață:
răbdarea de a aştepta momentul potrivit şi
curajul de a accepta orice vei întâlni.
Paulo Coelho
Ce se întâmplă dacă într-o zi
îți dai seama
că nu mai trebuie niciodată
să te explici
nimănui
sau că nu mai trebuie
să porți povara percepției
false a altuia
despre tine
sau propriile tale inadecvari percepute
și te-ai putea relaxa, în cele din urmă,
în știind că ești incredibil
în lumina
în care te afli în acest moment.
Și ce se întâmplă dacă
nu-ți pasă
de judecățile pe care altcineva
le-ar putea avea – că viața ta
nu este suficient de plină sau uimitoare
– sau că nu mai simți
nevoia să-ți
ceri scuze la nesfârșit pentru că ești uman?
Acea zi te-a
așteptat cu bunăvoință să înoți în apele ei calde de iubire și acceptare.
Susan Frybort
Iubirea este unul dintre numele lui Dumnezeu.
El îşi are reşedinţa în orice lucru,
în orice moment,
peste tot.
Numai atunci când omul
– fidel vocaţiei lui –
aspiră la Cel Unic
cu o intensitate neîntreruptă,
numai atunci prezenţa Sa se manifestă.
Mâ Ananda Moyî
Momentan sunt 58 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 58 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje