Elena Latan

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=FNNktYOB-pE




Colindul gutuii din geam
de Adrian Păunescu

Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...

Aş muşca-o dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum cînd trece anul
Parc-o simt îmbătrînind.

Galbenă gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!

Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea.
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...

Mi-a pus mama o gutuie
La fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează,
N-am puterea s-o consum.

Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plînset sfînt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pămînt.

Luxul mamei cel mai mare
Cînd copii ne mai simţeam
Era pîinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.

[latan.elena]

Fiecare lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede.

Când vezi un om bun, gândește-te să-l întreci. Când vezi un om rău, cercetează-ți inima.

Modestia este fundația solidă a tuturor virtuților.

Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege!

Confucius

[latan.elena]

Odată ce încetezi să mai depinzi de ceilalți, când nu mai ai nevoie de alți oameni - când intri în contact pentru prima dată cu asta - este înspăimântător pentru că dintr-o dată devii singur. Nu singur, ci singur.
E un sentiment ciudat. Ai fost mereu, dar nu ai văzut asta și dintr-o dată îți dai seama cât de bine este să fii singur, cât de bine este să nu ai nevoie emoțională de ceilalți și pentru prima dată înțelegi că poți iubi oamenii.
Nu mai este necesar să mituiți oameni, nu este necesar să îi manipulați, nu este necesar să îi impresionați. Nu trebuie să-i liniștiți. În sfârșit poți iubi. Și pentru prima dată în viața ta, ești incapabil de singurătate. Nu mai poți fi singur.
Stii ce inseamna "singuratate"? Este o nevoie disperată de oameni, până la punctul în care ești nefericit fără oameni.
Singurătatea nu este vindecată de compania umană. Singurătatea se vindecă prin contactul cu realitatea, înțelegând că nu ai nevoie de oameni. În sfârșit, te poți bucura de alți oameni pentru că nu mai ai nevoie de ei.
Nu mai există tensiune.
Știi ce înseamnă să fii cu oamenii și să nu ai tensiune? Știi ce înseamnă asta?
Libertate. Bucurie. Ei pot gândi ce vor, pot spune ce vor. Totul este bine. Nu te interesează. Ați eliminat medicamentul din sistemul dumneavoastră.
O, da, mai ești în lume; nu mai esti in lume.
Și dintr-o dată, nu ai unde să fugi.
Vulpile au găurile lor, păsările au cuiburile lor. Dar nu te refugiezi nicăieri pentru că nu ai nevoie.
Pentru că nu te mai ții. Și nimeni nu te mai poate controla.
Aici începe dragostea.

Anthony De Mello




„Nu putem ști ce se va întâmpla cu noi în întorsătura ciudată a vieții. Dar putem decide ce trebuie să se întâmple în noi, cum ne putem descurca cu lucrurile și ce decizie să luăm și, în cele din urmă, asta este ceea ce contează cu adevărat. "

Joseph Fort Newton

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=ZRybGkDa5mM




„Secretul unei vieți pline este să trăiești și să te relaționezi cu ceilalți ca și cum ei s-ar putea să nu fie acolo mâine, ca și cum ai putea să nu fii acolo mâine. Elimină viciul amânării, păcatul amânării, comunicările eșuate, împărtășirile eșuate. Acest gând m-a făcut din ce în ce mai atent la toate întâlnirile, întâlnirile, introducerile, care ar putea conține sămânța profunzimii care ar putea fi neglijată trecută cu vederea. Acest sentiment a devenit o raritate, și mai rar pe zi ce trece acum că am ajuns la un ritm mai grăbit și mai superficial, acum când credem că suntem în contact cu un număr mai mare de oameni, mai mulți oameni, mai multe țări. Aceasta este iluzia care ne poate înșela de a fi în contact profund cu cel care respiră lângă noi. Perioada periculoasă în care vocile mecanice, radiourile, telefoanele iau locul intimităților umane, iar conceptul de a fi în contact cu milioane de oameni aduce o sărăcie din ce în ce mai mare în intimitate și viziune umană.”

Anaïs Nin, Jurnalul lui Anais Nin

[latan.elena]

„Nu este treaba noastră să rămânem întregi.
Am venit să ne pierdem frunzele
ca copacii și să ne naștem din nou,
Desprins din marile rădăcini”

Robert Bly





Best andy goldsworthy ideas

[latan.elena]

Există o fisură în orice lucru; pe acolo intră lumina.

Pentru dragoste nu există leac, dar este singurul medicament pentru toate bolile.

Nu suntem nebuni. Suntem oameni. Vrem sa iubim si cineva trebuie sa ne ierte pentru drumurile pe care mergem pentru iubire caci drumurile sunt multe si intunecate si noi suntem aprigi si cruzi in calatoria noastra.

Poezia e dovada vieţii: dacă viaţa arde, poezia e flacăra.

Doar un singur lucru îl făcea fericit, Dar acum, fiindcă l-a pierdut, Orice lucru îl face fericit.

Suneți clopotele care încă mai pot suna, uitați de ofertă perfectă, există o fisură în toate, așa intră luminile.

Dragostea adevărată nu lasă urme, dacă tu și cu mine suntem una, ea se pierde în îmbrățișările noastre, ca stelele împotriva soarelui.

Când încetezi să te mai gândești la tine tot timpul, te depășește un anumit sentiment de odihnă. . . Este ca și cum ai bea un pahar de apă rece când ți-e sete. Fiecare papilă gustativă de pe limba ta, fiecare moleculă din corpul tău spune mulțumesc.

Ce este un sfânt? Un sfânt este cineva care a realizat o posibilitate umană îndepărtată. Este imposibil de spus care este această posibilitate. Cred că are ceva de-a face cu energia iubirii.

Există o strălucire de lumină în fiecare cuvânt, nu contează ce ai auzit, Aleluia sfânt sau sfărâmat.

Aceasta este cea mai provocatoare activitate în care intră oamenii, și anume dragostea. Știi, avem sentimentul că nu putem trăi fără iubire, că viața are foarte puțin sens fără ea.

Acționează așa cum ai vrea să fii și în curând vei fi așa cum ai acționa.

— Toată lumea știe că zarurile sunt încărcate. Toată lumea se rostogolește cu degetele încrucișate. Toată lumea știe că războiul s-a terminat. Toată lumea știe că băieții buni au pierdut. Toată lumea știe că lupta a fost rezolvată. Săracii rămân săraci, bogații se îmbogățesc. Așa merge. Toată lumea știe.

Cred că căsătoria este cel mai fierbinte cuptor al spiritului astăzi. Mult mai dificil decât singurătatea, mult mai provocator pentru oamenii care doresc să lucreze pe ei înșiși. Este o situație în care nu există alibiuri, chinuitoare de cele mai multe ori... dar numai în această situație se poate face orice fel de muncă.

Leonard Cohen, 1943-2016.







De dragul tău am spus că voi lăuda luna.

Voi spune culoarea râului,
Voi găsi cuvinte noi pentru chin
și răpirea pescărușilor.

Pentru că ești aproape,
Toate lucrurile pe care le fac bărbații, observă
sau plantano e aproape, e al meu:
Pescăruși fredonând încet, cântând încet
pe sulițele vântului;
poarta de fier peste râu;
puntea dintre degetele de piatra
Colierul ei rece, luminos, de perle.

Sucursalele plantelor de pe mal,
Ca hărțile tremurând ale râurilor
Ei numesc luna în căutarea unui aliat
pentru a ajunge din urmă cu călătoriile lor ascuțite
din cerul întunecat,
dar raiul nu răspunde.
crengile fac doar un sunet
Mergând mile întregi.

Cu trupul și cuvintele tale
ai vorbit pentru tot,
m-ai răpit de străinul meu,
tu mă faci unul și singurul
cu rădăcina, pescărușul și piatra,
si pentru ca dorm atat de aproape de tine
nici măcar nu-i pot îmbrățișa
nici nu am o dragoste care este a mea, pentru ei.

Ți-e frică să nu te părăsesc.
Nu te voi părăsi.
Doar străinii călătoresc.
Posedând totul,
Nu am unde să mă duc.

Leonard Cohen, din Mirodeniile pământului - Traducere de Damiano Abeni, Giancarlo De Cataldo cu contribuția Consiliului Canadei pentru Arte

§

În forma sa cea mai pură, poezia este ca polenul de albine. Iată ideea mea de poezie. Mierea poeziei este peste tot. Este în scrierile National Geographic, când un concept este absolut clar și frumos; este în filme; este peste tot, pentru că ceea ce numim „poezie” are o semnificație cu adevărat universală. Poezia este atunci când ceva sună într-un fel anume. Poate că nu o putem numi întotdeauna poezie, dar ceea ce trăim în anumite momente este poezie. Are legătură cu adevărul și ritmul și credința și muzica. Copil fiind am fost complet fascinat de acest subiect. Te vei îndrăgosti de mine din momentul în care te-am cunoscut. Când am dat peste ceva ce a fost exprimat într-un mod anume, m-am simțit capabil să îmbrățișez întregul cosmos. Nu doar inima mea: fiecare inimă a fost implicată, iar singurătatea a dispărut și m-am simțit ca și cum eram singura ființă tristă din univers. Și această durere a fost... Corect! Nu numai că a fost corect, dar mi-a permis să ajung la soare și lună. Mai târziu m-am dedicat muzicii pop pentru că am înțeles că în acea sferă aș fi putut manifesta mai bine astfel de sentimente. Nu mi-a mai ajuns scrisul: am vrut să trăiesc poezia.

Despre Poezie - dintr-un interviu cu Arthur Kurzweil pentru interviul The Jewish Book News

La începutul carierei sale, Leonard Cohen a spus că „a vrut să fie doar un poet minor”. Deocamdată, rămâne, după toate probabilitățile, cel mai mare poet pe care compozitorul l-ar putea exprima

ph Dominique Issermann



sursa:https://www.facebook.com/photo/?fbid...06618847958032

[latan.elena]

''A căzut o frunza-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă
Ai zărit-o si-n aceeași clipă
Ai strivit-o, călcând peste ea.
N-avea grai sa strige-n urma ta
Nici puteri sa spună cât o doare
A rămas pierdută pe cărare
Ploi și vânt trecut-au peste ea
Statea lipita de pământ și se-ntreba
Ce-ar face dacă vantul ar lua-o
Si-o clipa-n palma ta ar aseza-o
Dar a rămas acolo undeva.
A căzut o frunza-n calea ta
Și cine știe cate-or sa mai cada
A căzut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vântului aripă
Ai zarit-o si-n aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea
N-avea grai sa strige-n urma ta
Nici puteri să spună cât o doare
Si-a rămas pierdută pe cărare
Ploi și vant trecut-au peste ea
Stătea lipită de pământ și se-ntreba
Ce-ar face dacă vantul ar lua-o
Si-o clipa-n palma ei ar aseza-ol
Dar a rămas acolo undeva...
A căzut o frunza-n calea ta
Și cine știe cate-or sa mai cadă
Dar n-ai sa știi nicicând
Și nu-ti va da prin gând
Ca prima frunza ce-a căzut în drumul tău,
Am fost eu! ''

[latan.elena]

„Era toamnă, primăvara morții. Ploaia a împroșcat frunzele putrezite și un vânt sălbatic a plâns... Moartea era fericită că trăiește.”

Tom Robbins

[latan.elena]

Zi de toamnă- Rainer Maria Rilke

E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare
şi vânturile pe câmpii le-alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
şi toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
şi prin alei mereu va rătăci, neliniştit,
când frunzele s-alungă.

[latan.elena]

„Mi-am petrecut toată viața călătorind, kilometri pe jos, căutând un lucru sau altul, lucrul care
să facă diferența între ceea ce eram și ceea ce mi-aș dori să fiu […] Ceva care să vină să liniștească
teribila frumusețe și neconsolata tristețe a vieții nu am găsit-o niciodată.

Robert Goolrick