"Sufletul meu nu poate gasi o scara catre Rai decat prin frumusetea pamantului."
Michelangelo Buonarroti
Foto:Romania - Carpathian Garden
"Sufletul meu nu poate gasi o scara catre Rai decat prin frumusetea pamantului."
Michelangelo Buonarroti
Foto:Romania - Carpathian Garden
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice.
Omul credincios stă în preajma valorilor permanente; este bun şi bogat.
Când trece peste el o încercare a vieţii nu se năruie, ci creşte.
Omul credincios se aseamănă copiilor:
râde cu lacrimile pe obraz.
Încercare, luptă şi bucurie.
Ernest Bernea, Îndemn la simplitate
Plâns de toamnă
Vasile Voiculescu
Bat lung peste ţară
Reci ramuri de vânt
Şi codrul de ceară
Miroase a sfânt.
Vin zile cărunte…
Spre văile moi
Se lasă marunte
Dulci neguri de oi.
Cocoare gonace
Pe-un cer pămantiu
Spre calde conace
Aceleaşi căi scriu
Si-n poala zăbună
A norilor orbi
Văzduhul adună
Sinoade de corbi.
Dezmierzi o lumină
Se stinge… De-acum,
Ţi-e mâna de tină,
Obrazul de fum.
„Fiecare persoană simte durerea în felul său,
fiecare are propriile cicatrici.”
Haruki Murakami
"Lăsați-i pe ceilalți așa cum sunt, și ei vă vor purta
recunoștință. Vreți fericirea lor cu orice preț? Ei se vor răzbuna."
Emil Cioran - Sfârtecare
„Când vedem frumusețea zăpezii, când vedem frumusețea lunii pline, când vedem frumusețea cireșelor în floare, când, pe scurt, ne atingem și suntem treziți de frumusețea celor patru anotimpuri, este apoi că ne gândim la majoritatea celor apropiați și dorim ca ei să împărtășească plăcerea. Emoția frumuseții provoacă sentimente puternice, dorințe de companie, iar cuvântul „tovarăș” poate fi interpretat ca însemnând „ființă umană”.
Yasunari Kawabata a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1968 „pentru măiestria sa narativă, care exprimă cu mare sensibilitate esența minții japoneze”.
Dialog pentru septembrie - Romulus Vulpescu
Septembrie galben. Seri lungi, viorii,
Fug zilele verii spre soare. Trec stol
Cocorii scad sus. Toamna vine domol.
Din vară în vară, dînd iernii ocol
Septembrie cald e-n septembrie gri,
Septembrie galben, putem hoinari?
Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri!
Septembrie gri, septembrie gri
Septembrie arde-n păduri aurii,
Se mistuie vara din pomi în pîrjol.
Chipul toamnei e plumb. De-atît fum se-nnegri.
Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri
Septembrie, septembrie gri
Septembrie cald, nu muri, nu muri!
Nu muri!
„Ceea ce doare cel mai mult nu sunt lacrimile sau durerea, ci absența sentimentului. A fost o vreme când simțeam totul atât de profund, iar acum nu simt nimic. Lumea a devenit plictisitoare, iar eu am amorțit. E ca și cum aș fi în derivă, o umbră a persoanei pe care obișnuiam să fiu, uitând viața trecând pe lângă mine, dar incapabil să mă întind și să o ating. Mă estompez, dispărând încet în gol și nimeni nici măcar nu observă. Aceasta este adevărata agonie: tăcerea, golul, pierderea chiar și a capacității de a simți.”
Emily Brontë, Wuthering Heights
Apa și frunza
Nina Cassian
Pe cine să întreb dacă exiști?
Lacul a refuzat să-mi răspundă,
răscolit de vâsle, parcurs de turiști
sau de vreo altă întrebare, mai profundă.
Pădurile m-au privit la fel de străine.
A trebuit să caut în memorie
înfățișarea ta dulce și provizorie,
— și nici acolo n-am dat de tine.
Lacului, pădurii, le-am spus:
„Vedeți? L-am uitat.”
Tăceau, cu dispreț repetat,
apa, de jos, frunza, de sus.
„Dar este la fel cu omul ca și cu copacul. Cu cât caută să se ridice mai mult în înălțime și lumină,
cu atât rădăcinile lui se luptă cu mai multă putere, în întuneric, în adânc, în rău.”
Friedrich Nietzsche, Aşa grăit-a Zarathustra
''Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.
Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă."
Rabindranath Tagore
“Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea.”
Lucian Blaga
Momentan sunt 235 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 235 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje