Există un miros intens în aer.
Un miros dulce, de miere, flori și fructe,
de măsline coapte și struguri lăsați la macerat la soare.
Se simte ca primavara.
Și totuși este un septembrie foarte dulce.
Stefania Auci
Luna asta a obloanelor pe jumătate închise
la mistralul care iese pe străzi,
în timp ce anotimpurile pierdute se amestecă
ca zahărul într-o cană de lapte,
este trecerea anului, toamna care se târăște
cu ochii încă plini de soare.
Giusi Gallé
Magda Isanos a fost o avocată, poetă, prozatoare și publicistă română. S-a născut la Iași, ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei, doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, unde lucrau părinții ei la spital, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. Wikipedia
"Cînd am descoperit poezia Magdei Isanos, lumea a dobândit pentru mine o dimensiune nouă. Poezia ei proaspătă și înflăcărată mă înaripa, timpuria ei dispariție îmi sfîșia inima, am înțeles că trebuie să o caut nu numai în anticariate, în care intram mereu sperînd să-i găsesc cărțile, două-trei, cîte apăruseră pînă atunci, trebuia să o regăsesc în amintirile oamenilor. Simțeam că mă așteaptă, nebănuit de aproape, imaginile mișcate, chipul ei viu întipărit în memorii ce se mișcau zbuciumate ca norii duși de vînt sub frunți vii și în inimi tinere încă.
Citisem prima ei carte de poezie, pe care apucase să o țină în mîini, citisem "Focurile ",piesa scrisă împreună cu soțul ei, prozatorul Eusebiu Camilar. Știam că undeva în București există copilul ei:" Fetița mea, să nu mă cauți..."
Și totuși, întrebam, răsfoiam cărți, surprindeam cîte o umbră... Nu știam că, oricît aș afla, oricît aș auzi, umbra e umbră... Și numai poezia ei e răspunsul.
Prin toamna lui 1960, poeta Veronica Porumbacu, ascultîndu-mi lamentațiile adolescentine, a hotărât să mă prezinte lui Eusebiu Camilar, locuiau în același bloc din strada Ion Ghica 3.
A dat un telefon și m-a dus de mînă pînă în fața ușii de la ultimul etaj, unde scriitorul locuia cu fiica lui. Eram dintr-o dată pusă în fața unei realități care mă izbea ca un val, presentimentele se materializau, fata Magdei nu mai era poveste, amuțisem.Nu putea fi altfel decât vedeam, în odaia plină de cărți, pe jilțul de lemn negru cioplit ca un tron, stătea un domn întunecat la chip sub apăsarea durerii și a grijilor sale. S-a ridicat și a adus dintr-o încăpere vecină cîteva nuci mari și grele, a desfăcut cîteva și a început să vorbească. Despre copilăria, despre frumusețea satului unde se născuse...
După cîteva clipe a apărut și fetița cea blondă. Nu-i știam numele... Era fetița Magdei Isanos... cea care nu trebuia să o caute...
Mulți ani mai târziu mi-a devenit prietenă.
Venea de la școală, erau primele ei zile de facultate... Am îmbrățișat-o și am plecat, cuminte...
Coboram scara șoptindu-mi: nu mi-a spus nimic despre Magda. Dar fusesem o clipă cu ei, oamenii cei mai iubiți de Magda, respirasem același aer cu ei. Am păstrat mulți ani cele două nuci dăruite. Și mult mai tîrziu, cînd și nucile pieriseră uscate de timp, am înțeles că el îmi vorbise despre ceva ce Magda, orășeanca, întâlnise și iubise prin el, satul, norodul, nimic nu ar fi fost mai frumos și mai adevărat despre Magda."
Victoria Dragu Dimitriu- scriitoare
Copilul meu, să nu mă cauți -- Magda Isanos
Copilul meu, să nu mă cauți. Toate
îți vor vorbi de mine cu dreptate.
După ce n-am să mai fiu
să nu spui: pentru mama-i tîrziu.
Să știi c-am să rîd în flori
și c-am să-nconjur de multe ori
cu nourii și cu ploaia, ogrăzile
unde mi-am petrecut amiezile.
Dacă suferi, să mă chemi serile
și-am să vin lîngă inima ta,
de-ar trebui să străbat zările
și mările cu aripa mea.
Să nu te temi de fața mea schimbată.
Să nu spui: mama n-a fost așa niciodată.
Ai să-mi cunoști glasul poveștilor
în arborii din fața ferestrelor.
Din multe semne-ai să-nțelegi că-s eu
cînd am să vin lîngă patul tău,
și-am să fac aerul răcoros,
scoborînd toate stelele jos.
Ai să cunoști că-i mama, după pace,
și după felul-n care totul tace --
durerea și grija de mîine --
după mirosul de gutui și pîine.
Ai să mă știi și-ai să zâmbești dormind.
Eu, cînd am să văd soarele răsărind,
de teamă să nu mă fac rouă și să nu mor,
am să-mi iau îngerii și-am să zbor.
În fotografii, Magda Isanos și fiica ei, Elisabeta.
sursa:https://www.facebook.com/groups/cult...59484198568878
Magda Isanos - Poezii
Ultima modificare făcută de latan.elena; Săptămâna trecută la 17:13.
"Întâlnirea este scopul și sensul vieții omenești. Ea îl ține departe de somnambulism.
Când ochii mei se vor închide, se vor îndrepta asupra unei vaste biblioteci de fețe care
se vor mișca, tulbura, luminate. O față luminează atunci când o ființă este binevoitoare
și a apelat la altceva decât la sine. Grija pe care o poartă pentru ceilalți, îi luminează,
îi face vii. Prinde o lumină și o trimite înapoi. Este un lucru rar. Bogăția acestei vieți este
formată în mare parte din chipuri și câteva cuvinte. "
Cristian Bobin
https://www.youtube.com/watch?v=BzYlpSykGkk
„Fetelor cu buze roz și picioare usoare, tuturor celor ca mine, care nu mai sunt fete,
dar cred că mai este unde să încerce să fie una, care râd, mișcând capetele și luminându-și ochii,
care încă mai au o piatră strânsă în interiorul pumnului de aruncat, în așteptarea unei provocări
și a unui pariu încă de câștigat.”
Karen Blixen din "Out of Africa"
La mia Africa: Meryl Streep
Ultima modificare făcută de latan.elena; Săptămâna trecută la 17:12.
"Scrisul nu înseamnă nimic, cititul nu înseamnă nimic...
și totuși, ce ar valora lumina lumii fără aceste umbre de absență tăcută.
Scrisul nu este altceva decât a face o grădină de dragoste,
Cititul nu este altceva decât să te plimbi acolo pentru a te îmbăta cu parfumul de cerneală al cuvintelor.
Uneori în colțul cărții înflorește o orhidee.
Ea va merge să împodobească vremea secolelor și constelațiilor alături de cererile sfinților unde îngerii se distrează.
Omul care scrie este râsul îngerului.
O sămânță a eternității în inima tăcerii.
O stea, cea mai mică pentru că cea mai îndepărtată, care își aruncă lumina la întâmplare din neant. "
Cristian Bobin
Călătoria nu se termină niciodată. Doar călătorii ajung. Și ei se pot prelungi în memorie, în amintire, în narațiune. Când călătorul
s-a așezat pe nisip pe plajă și a spus "Nu mai e nimic de văzut", știa că nu e adevărat. Sfârșitul unei călătorii este doar începutul
alteia. Trebuie sa vezi ce nu s-a vazut,sa vezi din nou ce s-a vazut inainte,sa vezi primavara ce se vedea vara,sa vezi ziua ce se
vedea noaptea,cu soarele unde ploua,sa vezi verdele câmpuri, fructele coapte, piatra care și-a schimbat locul, umbra care nu era
acolo. Trebuie să te întorci în locurile pe care le-ai dat deja, să le repeți și să îți stabilești drumuri noi alături. Trebuie să reîncep
călătoria. Întotdeauna.
José Saramago, Excursie în Portugalia
Superb Amusing Retro-Inspired Collages by Toon Joosen
"Trebuie să înveți să-ți alegi gândurile, așa cum alegi hainele pe care să le porți în fiecare zi. Este în puterea ta.
Dacă îți place atât de mult să ai stăpânire asupra vieții tale, lucrează la minte. Este singurul lucru asupra căruia
poți încerca să exerciți controlul. Uită restul. Dacă nu-ți stăpânești gândurile, vei avea mereu necazuri. "
Elisabeth Gilbert
https://www.youtube.com/watch?v=pt7I-z5ZsFo&t=187s
Un căutător s-a dus să ceară îndrumare unui înțelept pe calea sufită.
Înțeleptul a sfătuit: „dacă nu ai călcat niciodată pe calea iubirii,
pleacă și îndrăgostește-te; apoi întoarce-te și vezi-ne. ”
Rumi
„Sarcina ta nu este să cauți dragostea, ci doar să cauți și să găsești toate barierele
din tine pe care le-ai construit împotriva ei.”
Rumi
Așa cum apa reflectă stelele și luna, corpul reflectă mintea și sufletul.
Rumi
„Nu mai aștepta.
Scufundă-te în ocean,
pleacă și lasă marea să fii tu.”
Rumi
Ultima modificare făcută de latan.elena; Săptămâna trecută la 00:17.
"Fiinţa care te-a făcut fericit - tot ea îţi va aduce nefericirea.Binecuvântat
de zei e omul care nu se ataşează de nimeni."
Emil Cioran, Caiete
"Recomand muzica lui Mozart și Bach ca remediu împotriva disperării.În puritatea
aeriană a acestei muzici, care atinge uneori o sublimă gravitate melancolică, nu o
dată te simți ușor, transparent și îngeresc. Ai atunci impresia că ție, ființă nemângâiată
de a trăi, îți cresc aripi ce te avântă într-un zbor senin, cu surâsuri discrete și voalate,
cu eternități de farmec eteric și de transparențe dulci și mângâietoare. Este ca și cum ai
evolua într-o lume de rezonanțe transcendente și paradiziace. Muzica ne trezește regretul
de a nu fi ce ar fi trebuit să fim, iar magia ei ne încântă pentru o clipă,transpunându-ne în
lumea noastră ideală, în lumea în care ar fi trebuit să trăim. Muzica este o arheologie a
memoriei.Și săpăturile ei nu descoperă în nici un ungher un infern ce ar preceda amintirile."
" Cioran și muzica"
...În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp,
nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor
e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și
infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop
de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură
cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister
pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în
adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut
și am putea locui lumea stelelor și a soarelui."
Mihai Eminescu
Momentan sunt 172 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 172 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje