''Fiecare copil vine pe lume cu mesajul ca Dumnezeu nu este inca dezamagit de oameni.''
Rabindranath Tagore
Dacă te gândești cu atenție, cei mai buni sunt întotdeauna veseli.
Este mult mai bine să fii vesel și este, de asemenea, semnul a ceva:
este ca și cum ai avea nemurirea în viață.
Un lucru complicat...
Ernest Hemingway, Pentru cine sună clopoțelul
“Singurul obstacol între un om şi ceea ce vrea el de la viaţă este adesea doar
voinţa de a încerca şi credinţa că este posibil.”
Richard M. Devos
„Omul fericit îi transformă pe mulți. Oamenii nefericiți rămân sclavi, pentru că
fericirea iubește libertate. Bucuria este acolo unde e libertate. Învățați arta fericirii.
Fiți deschiși lumii, iar lumea vi se va deschide vouă.”
Regele Solomon
https://www.youtube.com/watch?v=ddMjAwb7pnM
''Cuvintele sunt eterne. Ar trebui să le spui sau să le scrii cu conştiinţa eternitatii lor.''
Khalil Gibran
Khalil Gibran – Jumătate de viaţă
Nu te-îndrăgosti de cel care iubeşte cu jumătate de măsură.
Nu te mulţumi cu o jumătate de prieten.
Nu participa la acţiunile celor jumătate talentaţi.
Nu trăi jumătate de viaţă şi nu muri jumătate de moarte.
Dacă optezi pentru tăcere, atunci taci.
Dacă vorbeşti, continuă până termini ce ai de spus.
Nu alege tăcerea ca să spui ceva.
Nu vorbi ca să nu spui nimic.
Dacă accepţi ceva, atunci acceptă cu curaj, nu te eschiva.
Dacă refuzi, atunci acest fapt să fie evident….
Un refuz ambiguu echivalează cu-o acceptare.
Nu admite jumătăţi de răspuns.
Nu te-încrede-n jumătăţi de adevăr.
Nu visa jumătăţi de vis.
Nu te amăgi cu jumătăţi de speranţă.
Jumătate de-înghiţitură nu-ţi va stinge setea.
Jumătate de-îmbucătură nu-ţi va potoli foamea.
Jumătate de drum nu te va duce nicăieri.
Jumătate de idee nu-ţi va aduce rod.
Jumătatea cealaltă este partea de care te temi.
Eşti tot tu, în acelaşi loc, dar în alt timp.
Eşti tu, dar în lipsa ta.
Jumătatea aceea de viaţă este viaţa ta netrăită.
Un cuvânt pe care nu l-ai rostit.
Un zâmbet pe care l-ai amânat.
O dragoste pe care n-ai trăit-o.
O prietenie despre care n-ai ştiut.
A atinge, dar a nu ajunge.
Muncă şi, totodată, neparticipare, participând doar pentru a fi absent.
Este ceea ce te face un străin celor de lângă tine, iar pe ei străini ţie.
Jumătate este, spus simplu, un moment de incapacitate.
Dar tu nu eşti jumătate, eşti întreg şi capabil.
Eşti întregul făcut pentru a trăi o viaţă rotundă, nu jumătate de viaţă.
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 2 săptămâni la 12:28.
Cântecul focului - Lucian Blaga
În fabula verde şi calda-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu braţe,
şi muguri îmbii, cu mlăditele prinzi.
Descânzi dintr-un basm vegetal, al răsurii ?
Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.
În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul
oricarei fapturi pământene,
şi drumul i-atine şi ceasul.
Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, şi nimeni, de raza de luna".
Şi-n galeş surâs înfloreşti mulţumita, crezând
că sorţii îi stai împotrivă, oricând,
c-o sagalnică vorba.
Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aş putea înşira,
ciudate-ntâmplari risipite prin cronici,
marturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putinţa şi un asemenea foc,
şi asemenea arderi.
Ia totul scânteie din toate. Tâmpla s-aprinde
de tâmpla, şi piatra de piatră.
O stea nevăzută ia foc în cădere, din gerul
văzduhului. Arde-n armură, sub zea cavalerul,
femeie învinsă, minune fără vesminte, strângând
lânga vatra,
Şi-aprind licurici, ei însuşi, din dragoste rugul.
Iubirea tâsneşte din ţarâna şi face pământului aură
s-ajungă-n ţării, s-acopere crugul.
Rareori numai, sfârţitul nu e cenuţă.
Cât e întinsul şi-naltul luminii,
dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe
fără de-a mistui. El crută şi mângâie spinii.
Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.
Cât e întinsul, cât e înaltul,
noi ardem şi nu ne iertam,
noi ardem, ah, cu cruzime-n văpăi
mistuindu-ne unul pe altul.
https://www.youtube.com/watch?v=nkkJSb-SGH4
Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic frumusetea intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. In locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.
Dar nu asa isi incheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cand a murit Narcis, au venit naiadele – zeitele izvoarelor si ale padurii – si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce intr-unul ulcior cu lacrimi sarate.
– De ce plangi? au intrebat naiadele.
– Plang pentru Narcis, raspunse lacul.
– Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor si noi am alergat mereu dupa el in padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
– Dar Narcis era frumos ? intreba lacul.
– Cine altul poate sti mai bine decat tine ? raspunsera surprinse naiadele. La urma urmelor doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu, zise :
– Il plang pe Narcis, dar niciodata nu am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete.
Alchimistul – Paulo Coelho
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 2 săptămâni la 21:15.
„În viață nu câștigi și nici nu pierzi,
nu eșuezi
nici nu reușești.
În viață înveți,
crești,
descoperi,
scrii,
ștergi,
și se rescrie, din nou.
Se face,
se desface și
se reface din nou.
În ziua în care am realizat
că singurul lucru pe care îl voi lua cu mine este ceea ce trăiesc,
am început să trăiesc ceea ce vreau să iau cu mine”.
Poezia Pueblo purépecha
"Gaudí a spus despre sine: Am imaginație, nu fantezie. Imaginația vine din imagine: a vedea realitatea lucrurilor. Lucrurile așa cum sunt, nu cum le elaborează imaginația. Nu-i plăcea fantezia."
(Joan Bassegoda și Nonell)
Barcelona este locul unde întâlnești cele mai multe obiective turistice . A treia mare bijuterie a lui Gaudi și aș zice eu a Barcelonei , ca obiectiv turistic, este Casa Batllo.
Aceasta se vizitează din anul 2002 ,când a fost deschisă publicului . Este situată în Paseo de Gracia 42 și face parte din cartierul numit „ Manzana de la Discordia” , cartierul este un grup de case moderne realizate de mai multi arhitecți ai timpului.
Casa a fost cumpărată de către Josep Batllo , de unde îi poartă și numele , om de afaceri care inițial a vrut să construiască alta. În cele din urmă Batllo decide să îi încredințeze restaurarea ei lui Gaudi . Casa este restaurată între anii 1904-1906 și este transformată complet . Batlo a locuit cu familia până a murit la primul etaj numit „planta noble”, restul casei a fost închiriată. Acest edificiu iese în evidență prin desenul și culorile folosite. Aparține etapei naturiste arhitectului , perioadă în care acesta se inspiră din formele naturii pentru a-și crea operele . Casa Batllo este simbolul Barcelonei moderniste este un mit al artei ,arhitecturii și al desenului universal din toate timpurile. Este o experiență emoționantă pentru toți cei care o vizitează , dar în special pentru cei care iubesc teatrul și fantasticul. Aici întâlnim stilul modernist al lui Gaudi ; lumina , culoarea , formele se îmbină cu fierul , sticla , ceramica , lemnul , piatra arsenică într-o armonie perfectă.
mai mult:https://caietdecalatorii.blog/2015/0...di-casa-batlo/
Sonetul unui cinic
Motto:
"L'homme ivre d'une ombre qui passe
Porte toujours le châtiment
D'avoir voulu changer de place" (Baudelaire)
Am toate viciile, Doamna mea;
Beau vin, fumez, joc cărți, iubesc femeia;
Disprețuiesc lumina, - și de-aceea
Deschid în noapte ochi de cucuvea.
Cu toate-aceste nu-s făptură rea :
Deși mai mult mă-ncântă Salomeea,
Fecioarei preacurate din Iudeia
Închin pe veci a vieții mele stea.
Iar când va fi în clipa cea supremă
Să-mi cânt și eu a lebedei poemă,
Ca cel din urmă umilit creșin, -
Sătul de-a viciului poezie
Și lacom de nemărginit senin,
Sorbi-voi a virtuții inerție.
Mihai Codreanu
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 2 săptămâni la 22:01.
Dragostea nu este o cușcă, la fel cum libertatea nu înseamnă să fii singur.
Dragostea este libertatea de a zbura împreună.
Este a lăsa să fie, fără a poseda.
Gabriel García Márquez
În aer mă ridic,
Pe drumuri noi plutesc,
Pământul e prea mic,
Cu cerul mă-nvârtesc.
George Călinescu
„Celui care înțelege sensul Cuvântului,
lumea i se revelează în imagini;
Celui care ascultă sufletul Cuvântului,
lumea i se deschide așa cum este;
Celui care trăiește Cuvântul,
lumea îi oferă forța și înțelepciunea sa;
Cel care iubește Cuvântul
primește de la El propria sa forță.
Așa că îmi îndrept inima și capul
spre spiritul și sufletul Cuvântului
și în această iubire față de El
mă voi simți întreg și complet.”
Poem de Rudolf Steiner
NOAPTE BUNA !
Momentan sunt 22 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 22 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje