Elena Latan

[latan.elena]

"Lumea este plina de lucruri magice, care asteapta cu rabdare ca simturile
noastre sa devina mai ascutite."

W.B. Yeats




În măsura în care căutăm acest Real invizibil,
în care îi facem loc, admiţând că nu ştim,
în care lăsăm să vină la noi ceea ce se dă viu, oră după oră,
se petrece ceva de ordinul reeducării spirituale.
Noi reînvăţăm ceea ce, copii fiind, ştiam din instinct –
faţa ascunsă a lucrurilor,
inclusiv a cuvintelor noastre, a imaginilor şi a viselor noastre.
Renunţăm pentru totdeauna ca viaţa să se reducă la cunoscut –
exterior sau interior!

Lytta Basset

[latan.elena]

„Dar poate cei care sunt interesați doar de destinație pierd toată frumusețea călătoriei. Nu contează pentru mine unde merg,
ci cum ajung acolo și cu cine.Nu vreau să ajung nicăieri, vreau doar să mă bucur de peisaj.
Pentru că până la urmă viața nu este în scop,
E în cale.”

Ossimoro Tossico



Găsiți sens. Deosebiți melancolia de tristețe. Ieși la o plimbare. Nu trebuie să fie o plimbare romantică în parc, primăvara în cel mai spectaculos moment, florile și mirosurile și imaginile poetice remarcabile te transferă fără probleme într-o altă lume. Nu trebuie să fie o plimbare în timpul căreia vei avea mai multe epifanii ale vieții și vei descoperi semnificații pe care niciun alt creier nu a reușit să le întâlnească vreodată. Nu vă fie teamă să petreceți timp de calitate singur. Găsește sens sau nu găsește sens, ci „fură” ceva timp și dă-l liber și exclusiv propriului tău sine. Optează pentru intimitate și singurătate. Asta nu te face antisocial și nu te face să respingi restul lumii. Dar trebuie să respiri. Și trebuie să fii.

Albert Camus




Și în fiecare dimineață țesem un lanț de flori pentru a ne lega de pământ, în ciuda deznădejdii, a golului inuman al naturii nobile, a durerii zilelor triste, în ciuda cărărilor riscante și întunecate pe care trebuie să le parcurgem în căutarea noastră totul, există o formă de frumusețe și îndepărtează căptușeala funerară care ne învăluie prea des spiritul. La fel și soarele și luna, copacii fragezi sau bătrâni care dau umbră mieilor blânzi; la fel sunt narcisele și lumea verde în care locuiesc și la fel și pâraiele limpezi, care își fac o pătură de răcoare împotriva verii arzătoare; la fel sunt ferigile din pădure, presărate cu muguri de trandafir de mosc, și așa este măreția destinului pe care ni-l imaginăm în cinstea marilor morți; toate poveștile frumoase pe care le citim sau le ascultăm: o fântână infinită de apă nemuritoare care curge până la noi din cer.

John Keats

[latan.elena]

,,Sunt persoane care se cred speciale, și fac mult zgomot pentru a atrage atenția, iar altele, în tăcere, chiar sunt.
Sunt speciale prin faptul că nu cerșesc admirație.
Nu trec în fală prin lume, nu așteaptă aplauze, nu creează aparențe, nu respiră minciună. Nu urăsc, nu invidiază,
refuză vorbăria fără sens și bârfa, nu complotează, nu sunt părtașe la intrigi, nu lingușesc, nu distrug, ci zidesc.
Le este suficient să fie sincere și să facă binele din umbră, sunt tăcute și banal de simple, răbdătoare și puternice. Le ador!
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse în orice și oricine."

Walt Witman

[latan.elena]

''Culorile sunt obsesia mea zilnică, bucuria şi tortura.''


'


''Poate că ar fi trebuit să devin un pictor al florilor.''





''Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură, străduindu-mă să reproduc propriile impresii faţă de fenomene trecătoare şi schimbătoare.''

Claude Monet




















sursa:web

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=KESk7Xdx88U




George Enescu (19 august 1881, Liveni - 4 mai 1955, Paris), compozitor, violonist, pedagog,
pianist și dirijor, creator de școală în compoziția românească.Wikipedia





„Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?

George Enescu





9 August 1881 se naşte GEORGE ENESCU, personalitate de excepţie a culturii româneşti
George Enescu: zece gânduri înțelepte:

"Ce greșeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule."
"Originalitatea se obține numai atunci când nu o cauți."
"Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău."
"Anii ridează pielea, dar renunțarea la ideal ridează sufletul."
"Ceea ce e important în artă, e să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze."
"Politica n-are ce căuta în sferele înalte ale culturii, care trebuie să fie sfântă, ceva de care nu te atingi."
"Muzica oglindește toate misterioasele ondulații ale sufletului, fără putința de prefăcătorie."
"Muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor."
"Nu există muzică ușoară sau grea, ci doar muzică bună."
"Să rămâi toată viața un copil e un vis frumos, dar greu de realizat."




''Părinţii mei, care proveneau fiecare din familie de preoţi ortodocşi, se rugau cu ardoare şi plecau deseori la mănăstiri pentru a-I cere Domnului să le trimită copilul mult dorit. Ruga lor s-a împlinit în anul 1881... Iată-mă de două ori pecetluit, ca om al gliei şi ca mistic.''

George Enescu





Amintiri din copilăria lui George Enescu: Jurjac își făurește propria vioară





George Enescu, evocat de Yehudi Menuhin


"Timp de şapte ani, a petrecut, în fiecare an, câte o lună la mine. Îi predam ore de vioară în camera mea de hotel de la Bucureşti. (...) Fusese un virtuoz déjà la vârsta de 12 ani; la 15 era déjà un artist matur. Mai încolo, nu prea mai aveam ce vorbi decât despre profunzimile stilului. Cred că… pot fi mândru de el." - George Enescu despre Yehudi Menuhin


https://www.facebook.com/ziarulmetropolis/photos/a.359466894139694/1015424271877283/?type=3


Pe 19 august 1881 s-a născut compozitorul, violonistul, pedagogul, pianistul și dirijorul GEORGE ENESCU, singurul compozitor român intrat în patrimoniul universal. “Ceea ce mi-ar place cu adevarat ar fi să stau culcat in iarba inaltă de pe campiile MOLDOVEI, iar gâzele să zumzăie in jurul meu…”
“Era un om al altor vremi. Cunoștea plăcerile dar prefera singurătatea. Știa cât de inșelătoare sunt iluziile dar totuși le prețuia mai mult decât realitatea”.
Moare la data 4 mai 1955 singur ,intr o cameră de hotel , NICOLAE IORGA spunea: Îl socot un geniu; a fost un geniu al viorii și al pianului , dacă ar fi fost lăsat să și dezvolte talentul
artistic ar fi fost cel mai mare pianist din lume."..
Și a dorit atât de mult să de întoarcă pe plaiurile natale dintr un exil lung și dureros.
Impresiile lui Pablo Casals despre George Enescu
”Îl socot pe ENESCU drept unul dintre cele mai mari genii ale muzicii «moderne» în sensul bun al acestui cuvânt. În epoca aceea el nu era numai cel mai complet muzician, deoarece nu trebuie uitat că Enescu era în afară de mare compozitor și unul dintre cei mai mari violoniști, un mare dirijor, un mare pianist.
E de regretat că prea devreme curentele muzicale, pe care eu nu le accept denumite «muzică modernă» au împiedicat ca operele compuse de Enescu mai târziu să fie popularizate. Așa se face că toată muzica bună care s-a scris în acea epocă a fost lăsată deoparte, cum este cea a lui Enescu, dar sunt sigur că această situație deplorabilă va trece; muzica lui Enescu va reveni și vom cunoaște întreaga sa operă, așa cum cunoaștem opera marilor maeștri ca Beethoven, Mozart și Haydn”. (web)




''În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Cel mai mult preţuiesc darul de a compune muzică şi nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare...''

George Enescu




Cella Delavrancea despre George Enescu

Marea concertistă şi profesoară de pian Cella Delavrancea, acompaniatoarea lui #GeorgeEnescu, scria: ”Memoria lui prodigioasă capta dintr-o singură lectură compoziţiile pentru vioară sau pian şi-l ajuta să vorbească limbile franceză, germană şi engleză cu accent perfect, fără să piardă, însă, inflexiunile dulci ale graiului moldovenesc.”
“Îl socot un geniu”, mai spunea pianista și scriitoarea Cella Delavrancea despre Enescu. ”A fost un geniu - și al viorii și al pianului. Dacă ar fi fost lăsat să își dezvolte talentul pianistic, ar fi fost cel mai mare pianist din lume. Cum cânta el la pian, acompaniindu-se uneori și cu vocea. Avea o voce caldă și pe urmă imita instrumentele cu glasul. Rezultatul era magic”, mai povestea aceasta.

https://www.facebook.com/alexandrial...41511092334606




Muzeul Național "George Enescu"


Muzeul Național „George Enescu” îl omagiază pe George Enescu, la 143 de ani de la naşterea sa ...

George Enescu, unul dintre cei mai proeminenți muzicieni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX, s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani.

Fără îndoială George Enescu aparţine întregii umanităţi, dar înainte de toate este al nostru, al patriei noastre care i-a fost nesecat izvor al inspiraţiei, al poporului românesc către care şi-a ţinut aţintită privirea până în anii din urmă, când nostalgia plaiurilor câmpului cu chilimuri de flori şi spice l-a indemnat să-şi astearnă gândurile în cele mai frumoase creaţii (acad. Traian Săvulescu).

Pentru noi românii anul comemorativ George Enescu este un nou prilej de evocare a ilustrei personalități din lumea muzicii care a dus cu har peste tot în lume esența comorilor nepieritoare, aflate încrustate în moștenirea ascunsă în muzica noastră introdusă măiestrit în limbaj universal, odată strălucirea interpretărilor sale în concertele susținute pe toate meridianele lumii ca: violonist, pianist, dirijor, compozitor și profesor.





Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (aşa cum îi spuneau familia şi cei apropiaţi), visa să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani: „Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.La vârsta de 3 ani a avut una dintre experienţele muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn” (Amintirile lui G. Enescu, de B. Gavoty), ţambalul cu ajutorul unor beţe de lemn, iar naiul, suflând printre buze.Primele noţiuni muzicale le primeşte de la tatăl său, la vârsta de 4 ani. Văzând preocuparea pentru arta sunetelor, părinţii îi dăruiesc viitorului muzician o mică vioară cu trei coarde. Supărat că nu este luat în serios şi că nu a primit o vioară adevărată, copilul aruncă jucăria în foc. Abia după ce primeşte vioara mult visată, începe să cânte după ureche, pe o singură coardă, cu un singur deget, melodii auzite în sat.

mai mult:George Enescu - date biografice





Muzeul Național "George Enescu"

https://www.radioromaniacultural.ro/.../asculta-vocea-lui...…





Editura Casa Radio


https://www.youtube.com/results?sear...=George+Enescu


Lista compozițiilor lui George Enescu






Viața de roman a geniului muzical George Enescu: a avut .















PORTRET: George Enescu – cel mai important muzician ..




George Enescu a sfârşit ca rob al unei prinţese extravagante

Patul de suferință nu i-l veghează Maruca Constantinescu, soția sa, cu care îi era valabilă căsătoria doar în Elveția, din motive de procedură neîndeplinită, ci o asistentă socială. Marea sa iubire îl lăsase singur în ghearele suferinței. A bolii.Proprietățile din țară îi fuseseră confiscate, direct sau cu oarecare, perdea. Apartamentul din Rue Clichy din Paris, ca și vila de la Bellevue, lângă Paris, fuseseră vândute în ultimii ani tot din cauza lipsurilor personale. Ultimile zile și le petrece în hotelul “Atala” din Rue de Chateaubriand. Oamenii de inimă îi sunt alături.Îl vizitează, pentru a-i veghea ultimile clipe, regina Belgiei, sosită special de la Bruxelles. Maruca, marea lui iubire, nu-și face apariția. Moare în noaptea de 4-5 mai 1955 și se odihnește în cimitirul parizian Pere Lachaise, din stânga acompaniindu-l compozitorul Georges Bizet. Numai că, astăzi, piatra sa funerară, spun cei care l-au vizitat la mormânt pe George Enescu, are literele șterse și este foarte greu să fie descifrate: „Georges Enesco, Compositeur, Membre de l-Institut. Commindeur De la Legion D-Honneur. 1881-1955”.

sursa: https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=2xw7UXI-CrM



https://www.google.com/search?q=Geor...t=gws-wiz-serp

https://www.google.com/search?q=geor...t=gws-wiz-serp

https://www.facebook.com/alexandrial...41511092334606

[latan.elena]

Marin Sorescu - Cine

Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi
Să fim foarte atenţi
Pe cine numim
Eu.

Că nu mai poţi
Avea încredere oarbă
În nimeni.
Să fim atenţi, mai ales,
Pe cine numim
Eu.

Îndesati cu genunchiul
Sub nişte măşti,
Atât de convenţionale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi

Poate chiar reuşim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.

[latan.elena]

Așteaptă fără speranță
I-am spus sufletului meu, stai liniştit şi aşteaptă fără speranţă
Căci speranţa ar fi speranţă pentru un lucru greşit; așteaptă fără iubire,
Căci iubirea ar fi dragoste pentru un lucru greșit; există încă credință
Dar credința și dragostea și speranța sunt toate în așteptare.
Așteaptă fără să te gândești, căci nu ești gata de gândire:
Așa că întunericul va fi lumină, iar liniștea va fi dansul.
Şoaptă de râuri curgătoare şi fulgere de iarnă.
Cimbrul sălbatic nevăzut și căpșunul sălbatic,
Râsul în grădină, răsună extaz
Nu pierdut, ci solicitant, arătând spre agonia
morții și a nașterii.

Thomas Stearns Eliot

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=duGSgf96J_M




Am studiat de multe ori
Marmura care a fost cizelată pentru mine —
O barcă cu vela înfăşurată în repaus într-un port.
Într-adevăr, nu imaginează destinația mea
, ci viața mea.
Căci iubirea mi s-a oferit și m-am strâns de la deziluzia ei;
Tristețea mi-a bătut la ușă, dar mi-a fost frică;
Ambiția m-a chemat, dar mă temeam de șanse.
Totuși, în tot acest timp, am fost foame de sens în viața mea.
Și acum știu că trebuie să ridicăm vela
Și să prindem vânturile destinului
Oriunde conduc barca.
A da sens vieții cuiva se poate sfârși în nebunie,
Dar viața fără sens este tortura
neliniștii și a dorinței vagi —
Este o barcă care tânjește după mare și totuși se teme.

Edgar Lee Masters

[latan.elena]

Alegeam cele mai dulci cuvinte ca de floare
Cele mai înalte rari miresme ale minţii mele
Smirna rimelor nemaiînchipuite o topeam în ele
Ca pe un mir să Ţi le vărs Iubite la picioare.

Dar neîmpăcata inimă mi-a dat povaţă:
Dragostea de Dumnezeu nu-i lirică, nici poezie,
Dragostea de Dumnezeu este eroică, nu ştie
Vorbe nici de lume, nici de moarte, nici de viaţă-
Ca o sabie din teacă iese din tine, intră-n veşnicie.

Vasile Voiculescu - Dragoste eroică







https://www.facebook.com/elena.latan/posts/pfbid02M7tDq71cbfXwUNdjePp3uVY65cyEodwKXKcKnanuJEm cxJfjKTz8C7iuUU7pDxaUl
Mircea Bezergheanu

[latan.elena]

Lumea este atât de minunată, cu atât de multă dragoste şi profunzime morală, încât nu există nici un
motiv pentru care noi să ne amăgim cu poveşti frumoase pentru care există puţine dovezi solide. Mult
mai bine mi se pare a fi, în vulnerabilitatea noastră, să priveşti moartea în ochi şi să fii recunoscător în
fiecare zi pentru oportunitatea de scurtă durată, dar magnifică, pe care ţi-o oferă viaţa.

Carl Sagan




Cosmosul este și în noi, suntem făcuți din stele. Suntem o cale pentru cosmos, de a se cunoaște pe sine.

Carl Sagan