Elena Latan

[latan.elena]

"Religia mea este natura. Acesta este ceea ce trezește în mine acele sentimente de uimire, misticism și recunoștință."

Oliver Sacks




Neale Donald Walsch

Dragostea este tot ce există; dar ce este Iubirea? Dragostea este energie adusă din colectiv, din unitatea cu Totul. Dragostea este experimentată în acea ridicare a inimii pe care o simți când vezi un membru al familiei, sperând, dorind cel mai înalt obiectiv pentru altul. Este creatorul, soarele pe spatele tău, albinele bâzâind, frunzele copacilor, florile înflorind și o pasăre cântând... Dragostea este cercul vieții (Dumnezeu ---- Tu ---- Totul ---- Dumnezeu).



„Ne dăm seama că universul ne reflectă perfect credințele noastre, intențiile noastre, sinceritatea noastră. Care este produsul hărții realității pe care o porți în tine? Dacă vrei să-ți schimbi experiența, trebuie să schimbi harta.”

Alberto Villoldo

[latan.elena]

„La apropierea dimineții,
ea deschide buzele
pentru a întâlni sărutul soarelui.
Viața unei flori este dor.”

Khalil Gibran




"Fericirea este o alegere, nu un rezultat. Nimic nu te va face fericit până când
nu alegi să fii fericit. Nicio persoană nu te va face fericit decât dacă te decizi să
fii fericit. Fericirea ta nu va veni la tine. Ea poate veni doar de la tine. "

Ralph Marston




''A fi bun înseamnă a fi în armonie cu tine însuţi. Disonanţa înseamnă a fi
forţat să fii în armonie cu alţii.''

Oscar Wilde

[latan.elena]

Am o teorie că, în momentul în care cineva acordă o atenție
deosebită la orice,chiar și la un fir de iarbă, acesta devine o
lume misterioasă, minunată, de nedescris magnifică în sine.
Am încercat acest experiment de o mie de ori și nu am fost
niciodată dezamăgit. Cu cât mă uit mai mult la un lucru, cu
atât văd mai mult în el și cu cât văd mai mult în el, cu atât
vreau să văd mai mult. Este ca și cum ai curăța o ceapă.
Întotdeauna există un alt strat, și altul, și altul. Și fiecare
strat este mai frumos decât ultimul.
Acesta este felul în care privesc lumea. Nu o văd ca pe o
colecție de obiecte, ci ca pe un organism vast și misterios.
Văd frumusețea în cele mai mici lucruri și găsesc uimire
în cele mai obișnuite evenimente. Caut mereu sensul ascuns,
mesajul secret. Încerc mereu să înțeleg misterul vieții.
Știu că nu voi înțelege niciodată totul, dar asta nu mă
împiedică să încerc. Mă mulțumesc să trăiesc în mister,
să fiu înconjurat de necunoscut. Mă mulțumesc să fiu un
căutător, un pelerin, un călător pe drumul spre nicăieri.

Henry Miller

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=pK5diOtZN8Y




Cântecul lebedei - Zaharia Stancu

M-am întors într-o zi în sat
să mai adoarmă în mine tristețea
și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?

Am pierdut-o - le-am spus - am pierdut-o demult,
zi cu zi am pierdut-o şi noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
și cântecele toate rostite în şoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
nici pâine, nici struguri, nici rodii,
doresc doar atât: să-mplinesc
ce e scris în străvechile zodii.

Am să cad într-un somn adânc,
cu nimic n-o să te mai supăr
o să mă schimb într-o trestie
ori poate într-o floare de nufăr.

O să mă urc pe-o creastă de nor,
cu norul să mă duc pân' la soare
să suflu printre buze în el
să ardă mai repede și mai tare.

Am să călătoresc cu norul apoi,
mult mai sus și mult mai departe,
poate că voi ajunge într-o zi la o stea
pe care să fie și viață, și moarte.

Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
albaștri ca lanul de in.

Acum ochii mei sunt tulburi de tot,
prea mult i-am ținut scăldați în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
și lumea care e pe drum şi-o să vină.

[latan.elena]

„Cel mai bun mod de a te înțelege cu oamenii este să nu te aștepți să fie ca tine.”

Joyce Meyer









Andrea Kowch

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=00PslTLpT_o




Panait Istrati, numele la naștere, Gherasim Istrate, , (n. 10 august 1884 , Brăila – d. 16 aprilie 1935 , București) a fost un scriitor român de limbă română și franceză. Wikipedia





„Numai omul blazat, această caricatură hidoasă a vieții, se întinde cu burta pe pământ când cade în genunchi și geme în loc să se scoale repede. Puțini oameni, luptând cu viața, au căzut în genunchi atât cât am căzut eu. M-a trântit banul, m-a trântit femeia, m-a trântit însăși sublima prietenie. Acum în urmă, după cum se știe, căzusem așa de rău că eram gata să nu ma mai mișc. Și totuși, m-am sculat și mă mișc mai cu folos ca oricând.”

Panait Istrati, Trecut si viitor




Citate de Panait Istrati
de Panait Istrati

Orice fericire isi are fata ei trista. (Panait Istrati)

Inteligenta darama barierele dintre oameni. (Panait Istrati)

Nevoia de dreptate este un sentiment, nu o teorie... (Panait Istrati)

Vagabondul este omul civilizat al existentei absolute. (Panait Istrati)

E mai bine sa dai uneori inapoi decat sa nu te misti. (Panait Istrati)

Ah, biata inima omeneasca! Cu ce usurinta se avanta pe fagasurile bucuriei! Cat suntem de orbi! (Panait Istrati)

Cartile ne arata ceea ce mintea noastra singura nu-i in stare sa ne faca a patrunde. (Panait Istrati)

Scriitorul, nu trebuie sa distreze pe oameni, ci sa-i instruiasca, aratandu-le calea spre adevar, omenie si frumos, cu pilda propriei lui vieti. (Panait Istrati)

Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tau si-ti voi spune daca-l iubesti sau nu. (Panait Istrati)

Este ingrozitor sa n-ai un prieten caruia sa-i spui cat esti de fericit sau de trist. (Panait Istrati)

imi place sa cred ca in clipa cand am venit pe lume primul meu gest a fost de a imbratisa pamantul. (Panait Istrati)

Trebuie sa existe suflete de sarbatoare pe care Dumnezeu le trimite printre oameni in zilele mari ale vesniciei Lui. (Panait Istrati)

Cand soseste toamna, intinsele campii de telina ale Munteniei dunarene incep sa traiasca, timp de o luna, existenta lor milenara. (Panait Istrati)

Fericiti cei a caror inima cunoaste pasiunea prieteniei. Numai ea stie sa ne faca singuratatea mai putin ucigatoare si viata suportabila. (Panait Istrati)

Sa lupti pentru o idee, sa lupti pentru un sentiment, pentru o patima sau pentru o nebunie, dar sa crezi in ceva si sa lupti, asta e viata. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu traieste ci vegeteaza. (Panait Istrati)

Cat de tarziu ne invata viata sa pretuim sentimentele la adevarata lor valoare... Cu cata inversunare ne risipim toti frumoasa si inselatoarea tinerete, care nu mai revine niciodata... Cu cata darnicie risipim aurul curat in schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare... (Panait Istrati)

Cum ati putea voi banui cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate lupte se dau intr-o gaura de furnici, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-un suflet de copil! (Panait Istrati)

Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi. (Panait Istrati)

De ce iubim, intotdeauna, cu pasiune? – fiindca aceasta ne face foarte fericiti; de ce trebuie sa o marturisim sincer? – fiindca aceasta il face fericit pe celalalt; de ce trebuie sa cautam sa dovedim aceasta, chiar cu pretul sacrificiului? – pentru a ne da puterea sa speram ca, numai in felul acesta, omenirea va izbuti, intr-o buna zi, sa-si lepede cel mai marsav pacat – egoismul brutal. (Panait Istrati)

Omenirea este un amestec ciudat de sori si pietre de o varietate atat de infinita incat nu mai stim unde un om inceteaza sa mai fie piatra si devine soare. Nu stim nici macar daca sorii au fost creati pentru nevoia pietrelor de a fi incalzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a raspandi caldura. stim numai ca, sori ori pietre, suntem cu totii fara rost in lume de indata ce ramanem unii fara ceilalti. (Panait Istrati)

Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile... sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... sa inhati raza de bucurie care fuge, sa-ti arati dintii frumosi in rasul pe care niste ochi umezi ti-l cersesc, si apoi sa plangi nebuneste, din toata inima, satula de bucurie! Sa plangi un timp... si apoi sa razi! (Panait Istrati)

Copilaria mea a fost agitata. Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferinte inexplicabile, de dorinte nerostite si care nu a avut de mic o inclinare pentru un gen oarecare de arta, nici iluzii nebune, nici sperante ciudate, intemeiate pe fortele sau aptitudinile sale, pe creatiile sale, mai mult sau mai putin comice; cel care n-a plans cu sughituri de o mie de ori noapte, fara sa stie de ce, nici n-a cazut in extaze neobisnuite, nici n-a izbucnit in veselii neasteptate, nici n-a facut prostii extravagante, acela poate fi sigur ca va reusi sa ajunga tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strasnic sau un bacan destoinic, dar niciodata un artist, pentru ca nu are suflu divin, nu are suflet. (Panait Istrati)

Nu poti iubi lumina fara sa iubesti in acelasi timp oamenii. (Panait Istrati)

Un singur an in libertate pretuieste mai mult decat o viata de robie. (Panait Istrati)

Pentru omul liber tot ce nu e libertate e moarte, dar o moarte fara sfarsit. (Panait Istrati)

Bunatatea unui singur om e mai puternica decat rautatea a mii de oameni. (Panait Istrati)

Bunatatea poate pune frau violentei noastre pana in ziua cand dreptatea va pune stapanire pe ea, mult mai bine si pentru totdeauna. (Panait Istrati)

Nu exista arta mai mare decat





Cartile autorului Panait Istrati





Panait Istrati, omul revoltat și artistul vagabond









https://www.youtube.com/results?sear...Panait+Istrati

[latan.elena]

Am luat o gură de viață.
Vă spun cât am plătit pentru ea:
Tocmai o existență.
preţul pieţei, au spus ei.
M-au cântărit bob cu bob
au echilibrat fibra cu fibra.
Apoi mi-au dat valoarea ființei mele:
Doar un gram de cer.

Emily Dickinson, Am luat o înghițitură de viață

[latan.elena]

Așa că continuăm să ne trăim viața, m-am gândit. Marcați de pierderi profunde și definitive, jefuiți de lucrurile cele mai prețioase pentru noi, transformați în oameni diferiți care își păstrează doar stratul exterior al pielii; totuși, în tăcere, continuăm să trăim.

Haruki Murakami




Viața e nebună, nu-i așa? De aceea este fascinant. Imaginați-vă că am fost echilibrați într-o existență pașnică, nu ar exista evenimente, crize, traume de depășit, doar rutină, nimic de reținut: nici nu am putea descoperi cine suntem.

Salvează-te, viața te cheamă de Boris Cyrulnik.




„Întotdeauna descoperim ceva nou despre noi. Aproape în fiecare an apare ceva despre care nu știam. Întotdeauna credem că am ajuns la capătul descoperirilor noastre. Dar nu este cazul. Continuăm să descoperim că suntem asta, asta și mai mult și, uneori, avem experiențe surprinzătoare, ceea ce arată că o parte din personalitatea noastră este încă inconștientă, încă în devenire.
Suntem incompleti: creștem și ne schimbăm. Cu toate acestea, acea personalitate viitoare care va fi a noastră peste un an există deja, încă scufundată în umbră. Ego-ul este ca și secvența de cadre dintr-un film. Personalitatea viitoare nu este încă vizibilă, dar se apropie și va apărea în scurt timp. Desigur, aceste potențiale aparțin părții întunecate a ego-ului. Suntem bine conștienți de ceea ce am fost, dar nu știm ce vom deveni”.

Carl Gustav Jung

Harold Feinstein: The Photography

[latan.elena]

Toată suflarea - Vasile Voiculescu

Te lăuda un vierme, slab, nemernic
Rodea în miezul unui dulce măr
Și umilit îți mulțumea cucernic
Că Tu-l iubești cu grijă - ntr - adevăr.

Ci ascultând infama vietate,
Adîncul imn din inima lui scos
Blagosloviși a fructei bunătate
Și pentru-a jertfei pură plinătate
Tu mărul îl făceai tot mai frumos.

[latan.elena]

MariusTucă

Perseide

În această noapte, dragoste
Am aranjat pentru tine,
Ploi de stele căzătoare
Hai pe acoperişul lumii, în mintea mea
Să dansăm pe muzica lor, pe lumina lor
Să-ţi spun cât de mult te iubesc
Uită-te în ochii mei şi străluceşte
Tot universul e al nostru
Priveşte, cad o sută de stele pe oră
Steaua mea căzătoare.

Marius Tucă