Mirosul verii este esența libertății.
Pietro Lasaponara
„Să te uiți prea departe este o greșeală. Dacă te uiți departe, nu vezi ce e în fața ta
și ajungi să te împiedici. Dar nici să te concentrezi prea mult pe micile detalii chiar
sub nasul tău nu este bine. Dacă nu te uiți puțin ,dincolo de asta, te vei lovi de ceva.
Așa că cel mai bine este să te ocupi de treaba ta uitându-te drept înainte și urmând
ordinea stabilită pas cu pas, în toate lucrurile”.
Haruki Murakami
„Numai atunci vei ști că orice drum este doar un drum și că nu există
nici un afront, pentru tine sau pentru alții, în a-l lăsa să plece dacă asta
îți spune inima să faci. Dar dorința ta de a persista pe cale sau de a o
abandona trebuie să fie lipsită de frică și ambiție. Te avertizez. Privește
fiecare drum cu atenție și deliberat. Testați-l ori de câte ori considerați
necesar. Așa că pune-ți singur, și singur, o întrebare. Aceasta este o
întrebare pusă doar de un bărbat foarte bătrân. Binefăcătorul meu mi-a
spus asta o dată când eram tânăr, iar sângele meu era prea puternic ca
să pot înțelege. Acum am înțeles. Îți spun despre ce este: strada asta are o inimă?
Toate drumurile sunt egale; nu duc nicăieri. Sunt drumuri care trec prin tufiș sau
merg în tufiș. În viața mea pot spune că am parcurs drumuri lungi, foarte lungi,
dar nu sunt nicăieri. Întrebarea binefăcătorului meu are acum sens. Strada asta
are o inimă? Daca da, drumul este bun. Daca nu o are, nu are nici un folos. Ambele
drumuri nu duc nicăieri; dar unul are inima, iar celălalt nu. Unul duce la o călătorie
fericită; atâta timp cât îl urmărești, ești una cu ea. Celălalt te va face să-ți blestemi
viața. Unul te face puternic. Celălalt te slăbește.”
Carlos Castaneda, Învățăturile lui Don Juan
La căluşei - Virgil Carianopol
Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii - mititeii
Şi-un bătrânel pe-un cal se învârtea.
Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:
- Hiii moşule, hai, taicule, zoreşte,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Şi la un loc cu ei, copilăreşte,
Râdeau şi prunci cu părul de mălai.
Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ţinând în frâu, căluţul fără duh,
Căluţul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.
Cu păru-n vânt, îmbujorat la faţă,
El se rotea, dar nimeni n-a văzut
Cum calul lui, de lemn, prinsese viaţă
Şi galopa pe câmpuri spre trecut.
A fost o clipă, doar o clipă vie,
Căluţul a zburat prin ani, vâlvoi,
A dus bătrânul în copilărie
Şi l-a întors ca gândul înapoi.
Când s-a oprit din goană bătrânelul -
A coborât în râsul fără rost,
Dar numai el ştiu şi căluşelul,
În fuga lor de-o clipă, unde-au fost.
A fost odată un mare violonist, pe nume Paganini. Unii spuneau că era foarte ciudat, alţii, că era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit, de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.
Într-o seară, loja unui auditoriu, ticsit de admiratori, era pregătită pentru a-l primi. Orchestra a intrat şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat. Apoi, când apăru Paganini, cu figura sa triumfătoare, publicul era in delir.
Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil, era o muzică încântătoare. Notele păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale neobișnuit de lungi.
Deodată, un sunet straniu întrerupse amuzamentul de la parter. Una din corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se opri.
Orchestra se opri si ea, publicul privea cu respiraţia tăiată.
Dar Paganini nu se opri.
Uitându-se la partitura sa, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme. Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte.
Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor. Se rupsese o altă coardă a viorii.
Dirijorul se opri din nou, orchestra se opri şi ea, dar Paganini nu se opri.
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând in continuare sunete melodioase, folosindu-si degetele sale lungi în poziții dintre cele mai imposibile. Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat. Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: Ohhh ! Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple.
Se rupse o a treia coardă a viorii lui Paganini.
Dirijorul se blocă. Orchestra se opri, respiraţia spectatorilor se tăie din nou, însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele partiturii la singura coardă care rămăsese din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nici o notă muzicală nu a fost uitată. Dirijorul se încurajă. Orchestra se motivă. Publicul trecu de la linişte la euforie, de la nemișcare la delir.
Paganini a ajuns astfel la glorie. Numele său a străbatut timpul. El nu a fost numai un violonist genial, el este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.
Morala povestirii: Indiferent de probleme – personale, familiale, profesionale – un lucru trebuie ştiut: nu e totul pierdut, mereu există o coardă. Cântând la ea, îți exersezi talentele. Cântând la ea, vei vibra.
sursa:Perseverenţa lui Paganini - Istorie si Numismatica
Arman - Colčre de Paganini, 2004
Timpul a trecut ca un râu, nu l-am văzut trecând!
Mi-am numărat anii și am descoperit că am mai puțin timp să trăiesc aici decât am trăit deja.
Acum nu mai am timp de intalniri interminabile, in care discutam statute, reguli, proceduri
si reguli interne, stiind ca nimic nu se va reuni...
Nu am timp să suport oameni absurdi care, în ciuda vârstei, nu au crescut.
Nu am timp să mă ocup de mediocritate.
Nu vreau să fiu în întâlniri în care oamenii și ego-urile lor defilează.
Oamenii nu discută despre conținut, abia despre titluri.
Timpul meu este prea scurt pentru a discuta despre titluri.
Vreau să trăiesc lângă oameni umani, foarte umani.
Care știu să zâmbească la greșelile lor.
Care nu se laudă cu victorii.
Care apără demnitatea umană și care doresc doar să fie de partea adevărului și onestității.
Principalul lucru este ceea ce face ca viața să merite trăită.
Vreau să mă înconjur de oameni care știu să ajungă la inimile oamenilor.
Oameni care au învățat din loviturile grele ale vieții să crească cu mângâieri subțiri în suflet.
Da... abia astept... sa traiesc cu intensitatea pe care mi-o poate da numai maturitatea.
Cer să nu irosesc o bomboană din ceea ce mi-a mai rămas...
Sunt sigură că vor fi mai delicioase decât cele pe care le-am mâncat până acum – nimeni nu scapă, bogat, sărac, deștept, sărac...
André Gide
„Pe măsură ce omenirea devenea obsedată de orele sale,
durerea timpului pierdut a devenit o gaură permanentă în
inima omului. Oamenii s-au îngrijorat de șansele ratate, de
zilele ineficiente; s-au îngrijorat constant de cât vor trăi,
pentru că numărarea momentelor vieții dusese, inevitabil,
la numărarea lor inversă.Curând, în fiecare națiune și în
fiecare limbă, timpul a devenit marfa cea mai de preț.”
„Încercați să vă imaginați o viață fără cronometrare. Probabil
că nu poți.Știi luna, anul, ziua săptămânii. Există un ceas pe
peretele tău sau pe tabloulde bord al mașinii tale. Ai un program,
un calendar, o oră pentru cină sau un film. Cu toate acestea, în
jurul tău, cronometrarea este ignorată. Păsările nu întârzie. Un
câine nu își verifică ceasul. Căprioarele nu se îngrijorează de zilele
de naștere care trec. singur măsoară timpul. Omul singur bate ora.
Și, din această cauză, singur omul suferă o teamă paralizantă pe
care nicio altă făptură nu o îndure.O teamă de epuizare a timpului.”
Mitch Albom, Masura timpului
Nu se cheamă bogăţie ceea ce se pierde. Numai comoara minţii,
a sufletului tău, câştigată prin citirile tale, este adevărata bogăţie,
căci ea nu se pierde, nu se prăpădeşte niciodată.
Leonardo da Vinci
Nimeni nu poruncește sufletului.
Rămâne acolo unde este fermecat.
Fernando Pessoa
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 4 săptămâni la 19:13.
Omul simte nevoia să fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să moară.
Dacă simte că viaţa sa nu contează pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilă. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru că îi lipseşte iubirea.
Într-o lume plină de iubire, terapia nu ar fi necesară deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientă.
Îmbrăţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de căldură, de atenţie. Simpla senzaţie de căldură provenită de la cealaltă persoană poate vindeca multe boli, inclusiv răceala şi egoul. Ea este suficientă pentru a te transforma din nou într-un copil.
Iubirea asigură această punte, ea este rădăcina noastră.
Aşa cum respiraţia este esenţială pentru corpul fizic – dacă încetăm să mai respirăm, corpul moare –, iubirea reprezintă respiraţia interioară a sufletului. Acesta trăieşte prin iubire...
Osho
Iubirea necesită o inimă deosebită, nu o minte deosebită.
Iubirea are inteligența ei, felul ei de a vedea, de a percepe, felul ei de a înțelege viața, felul ei de a pătrunde misterul existenței.
Calea este iubirea, Calea este inteligența iubitoare. Când iubirea și inteligența se întâlnesc se creează un spațiu în care tot ce este cu putință omului poate deveni realitate.
E nevoie de o inteligență iubitoare. (Osho)
Feel The Line - Tatyana Markovtsev
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 4 săptămâni la 19:08.
Iubesc ceea ce unește, acul și ața,
Repar buzele unui tricou, ale unei răni.
Iubesc poteca de munte sculptata in trepte,
Ce leagă sate, cabane, adăposturi, pajiști.
Trebuie să iubești micul ecran luminos
unde pot să-ți văd căscatul îndepărtat
iar harta lumii este la spatele tău.
Iubesc conexiunea și pentru că se conectează
stiloul de pe caietul care reunește
mâna care îți scrie ochilor care șterge rândurile.
Erri De Luca
„Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă,prea repede pentru cei care se tem,
prea lung pentru cei care plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar pentru
cei care iubesc, timpul este o eternitate.”
W. Shakespeare
Momentan sunt 200 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 200 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje