“Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens.”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
“Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens.”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
Tăcerea...
Limbajul care exprimă cel mai bine si conduce cel mai sigur la transcendentă
nu este limbajul intelectual,
ci cel al poetilor si al misticilor,
al muzicii
...si al tăcerii.
(Yvon Le Mince)
SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm
Val Răzeşu
DORUL S-A COPILĂRIT
Val Răzeşu
Ne-ampărțit viața cu barda
drumul vieții, şi-a durut
lacrimi sar sub pleoape coarda
când mă strigi din neştiut.
Vii pe-o rază de lumină,
pe cărările din zori
zâmbet candid pe retină
sângerând roşul din flori.
Pari atât de fericită
că din lacrimă mă vezi,
că vecia-i o clipită
peste care tu valsezi.
Cu surâs deschizi fereastra
dintre lumi, sunt iar copil
şi, din inimă, Măiastra
te sărută cu un tril.
Prin păduri de prea târziu,
hoinăreşti pe vechi poteci,
frunza mea , din pomul viu
te-ai desprins de ram, pe veci.
☆
Când iei din neființă chip,
cu pescăruşi marea se-nchină,
şi-mi desenezi surâsuri pe nisip
sub pleoape toropite de lumină.
Când nu ştiai aripi că vei avea
şi cerul albăstrea în noi nebun,
făceai din nori păpuşi de catifea,
cuvintele, baloane de săpun.
Copilăream cu toți copiii frați,
urcam desculți, râzând, pe curcubee,
...dar ai plecat, ce mulți ați mai plecat,
doar gândul mai înalță spre voi zmeie.
Ce fericiți şi ce frumoşi eram...
azi, s-au uscat potecile bătute
pe care ca un flutur tresăream
când florile săreau să mă sărute.
Te-nchipuiam sirenă în ocean,
magie vie se-tâmpla sub gene,
eram cu tine-n lume de mărgean,
cu frunze verzi deasupra de sprâncene.
☆
Sora mea din lumi de vis,
lacrimile trag a noapte
şi a dor pe cord deschis,
şi cuvintele a şoapte.
Te-am chemat azi în poem,
de departe ai venit,
şi-am zâmbit din lacrimi semn,
dorul s-a copilărit...
VAL RĂZEŞU
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.09.2017 la 15:16.
''Fericirea pare intotdeauna mica atunci cand o tii in mana, dar las-o sa plece si vei vedea imediat ce mare si pretioasa a fost .''
Maxim Gorki
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.09.2017 la 15:18.
Magie
Din transformări de nedescris învie
aceste plăsmuiri: să simţi! să crezi în joc!
Că flacăra se face scrum se ştie,
dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc.
Magiei-i tot! Iar într-al vrajei vast ţinut
vorba comună către slăvi ţâşneşte…
Precum un crescător de păsări izbuteşte
să-şi cheme porumbelul nevăzut.
(R.M. Rilke)
”Cele mai grele teste ale căii spirituale sunt răbdarea de a aștepta momentul potrivit și curajul de a nu fi dezamăgiți de ceea ce întâlnim.”
(Paulo Coehlo)
Eugen Doga
Eu caut muzica ce nu se aude, la fel cum o ascultam pe mama care mai mult vorbea cu ochii. Te țintea cu privirea și putea privi minute întregi, fără să clipească, și din ochii ei veneau romane întregi, simfonii, trăsnete, descărcări electrice cerești, mângâieri. Dar uneori și dulci reproșuri. Asta este muzica.
Eugen Doga
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.10.2016 la 23:07.
Omul este locul în care universul ia cunostintă de el însusi,
este de asemenea locul unde universul se roagă;
adică intră în relatie constientă, de iubire
cu Sursa lui sau Principiul existentei lui.
Acest loc în care universul se roagă este inima.
(Jean Yves Leloup – Lettres ŕ un ami athée)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm
Habar n-am câți ani am
Câți ani am? Câți vreau eu. Am momente în care mă simt de parcă aș fi trăit zece vieți. Și altele în care mă simt, în cel mai realistic mod, ca la 17 ani. Tocmai de aceea nu mă scandalizez și nici măcar nu înțeleg de ce nu-i frumos să fiu întrebată câți ani am. E ca numărul de la pantofi. O cifră. Nu mă identific cu ea.
Eu nu am o vârstă. Nu mai măsor viața în ani, ci în trăiri. În momente de râs și veselie. Îmi măsor viața în momente de dor, de dragoste și tristeți efemere. Nostalgii și melancolii date de luna plină. Îmi petrec fiecare zi trăind. Nu am timp să contorizezi timpul. Pentru că, în mine, nu am vârstă. Am viață. Las timpul să îmi curgă prin vene, mergând mână în mână cu el, îi zâmbesc și îi povestesc despre câte mai avem de trăit împreună. Iar el îmi zâmbește înapoi. Îmi devine cel mai bun prieten. Nu mă lupt cu timpul meu. Nu încerc să îl înving. Mi-l iau la braț și mă bucur că îl am.
Cât durează o privire în ochii bărbatului iubit? Dar momentele în care stai în sala de așteptare și tot ce îți dorești e să apară chirurgul și să îți spună că operația tatălui tău a decurs bine? Poți îmbătrâni într-o clipită cât în zece ani. Și e îndeajuns o iubire, ca să fii din nou de douăzeci de ani.
Am întâlnit femei cu o etate respectabilă, de la care puteai să împrumuți tinerețe. Pulsa și vibra viața în ele. Cu un surâs, îți luau vreo zece ani de pe umeri. Cu o suflare te readuceau la vârsta râsului plin. Pentru că da, râsul e unul dintre cele mai mari secrete. Cu fiecare zâmbet, ți se mai duce un an. Ați văzut cum oamenii veseli nu își arată vârsta? Când sufletul e vesel, trupul i se supune și jubilează, și chicotește, ca un izvor curat, de munte. Și întinerește!
Oamenii au inventat vârsta pentru că au nevoie de repere, de puncte de echilibru universal valabile. Au nevoie să se raporteze la ceva, mai ales când sunt în derivă. Să se sprijine și să știe că și alții sunt ca ei. Că nu sunt singuri. Dar sufletul habar nu are de așa ceva. El există, indiferent de reguli, protocoale ori lumânări de pe tort.
Nu am nevoie de operații ca să fiu tânără. Și dacă m-o ține Dumnezeu întreagă la cap, nici nu voi avea nevoie vreodată. Nici de sute de creme care mai de care mai înverșunate împotriva trecerii timpului. Folosesc, nu zic ba. Loțiune tonică, ulei de argan și, o dată pe săptămână, îmi fac peeling. Cu zaț de cafea, ou și miere. Pe față și corp. Am învățat că, pentru a fi tânără, am nevoie de veselie. De zâmbet. De liniște. De pace. De gânduri frumoase față de mine și tot ce mă înconjoară. Am nevoie să mulțumesc pentru tot ce am și câte or să mai vină. Că ale mele sunt toate.
Ah, și mai am nevoie de un lucru. La fel de important ca zâmbetul: sport. Merg la o sală. Nu dau o căruță de bani, pentru că e una dintre cele mai modeste din oraș. Și merg pe jos. Mult. Mai dau de oameni care zâmbesc, de copaci înfloriți, de colț de cer senin, de o ploaie de vară și apoi de curcubeu.
Și să știi că nu e greu deloc. Nu te speria că timpul trece. E al tău și tu îi dai valoare. Fii prietena timpului tău, iar la următoarea aniversare, dacă tu simți, mai scoate câteva lumânări de pe tort. Că doar nimeni nu știe mai bine decât tine câtă viață ai trăit!
Pe Ioana o găsiți cu totul aici.
SURSA: http://www.catchy.ro/habar-n-am-cati-ani-am/78217
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.10.2016 la 16:06.
Momentan sunt 169 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 169 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje