"Probabil că nu existăm cu adevărat până când nu ne vede cineva existând, nu vorbim cu adevărat până când nu înţelege cineva ceea ce spunem… În esenţă, nu suntem pe de-a-ntregul vii până când nu suntem iubiţi." Alain de Botton
"Probabil că nu existăm cu adevărat până când nu ne vede cineva existând, nu vorbim cu adevărat până când nu înţelege cineva ceea ce spunem… În esenţă, nu suntem pe de-a-ntregul vii până când nu suntem iubiţi." Alain de Botton
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.10.2016 la 15:45.
Se spune ca in “realitatea de Rai” oamenii aveau trupul acoperit de haina de har a inimii . Si atunci, oamenii isi vorbeau de la inima la inima . Ce minune facuse Dumnezeu, cand spusese ca “totul o sa fie la vedere!”
Dar, ce cumplit ca acest “totul”a fost distrus, mai apoi, prin pacat . Si atunci, de rusine, se spune ca inima s-a ascuns in trup .
“Trei inimi ai in tine, muritorule!” “Cea a lui Dumnezeu, cea a sufletului tau si cea de carne si sânge prin care curge viața .. Dar atunci când in tine, inima Domnului nu mai bate, să stii că esti în moarte sufletească .
Dar eu, simt că lânga inima lui Dumnezeu, mai este o inima …cea a mamei .
Iar când aceasta nu mai bate…esti singur! (Dan Puric-Mama)
MAI MULT: https://wikipedlia.wordpress.com/201...i-ma-sa-intru/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.10.2016 la 16:55.
''Nu regula, ci întâmplarea e plină de mister; o iubire e de neuitat doar atunci când cuprinde în ea, încă din prima clipă, întâmplătorul.'' Milan Kundera
Inteligenta capului nu e deloc inteligenta;ea este calitatea de a fi bine informat.
Adevarata inteligenta este inteligenta inimii,singura inteligenta care exista.
Capul este doar un acumulator.El e vesnic vechi,niciodata nou,niciodata original.
Este bun la anumite scopuri;ca fisier,e foarte bun.
Si in viata e nevoie de asta-multe lucruri trebuie tinute minte.Capul,mintea,e un biocomputer.
Acumuleaza intr-una cunostinte in el si ori de cate ori ai nevoie de ele le scoti.
Capul e bun pentru matematica,pentru socoteli,pentru viata de zi cu zi.
Dar daca tu crezi ca asta e toata viata ta,ai sa ramai prost.
N-ai sa cunosti niciodata frumusetea simtirii,n-ai sa cunosti niciodata binecuvantarile inimii.
Nu vei cunoaste niciodata harul care coboara numai in inima,dumnezeirea care intra numai in inima.
Nu vei cunoaste niciodata rugaciunea,nu vei cunoaste niciodata poezia,nu vei cunoaste niciodata iubirea.
Inteligenta inimii aduce poezie in viata ta,iti invata pasii sa danseze,iti face viata o bucurie,
o sarbatoare,un ras continuu.
Iti da simtul umorului.Te face capabil de iubire.Asta e adevarata viata.
Viata care e traita cu capul e o viata mecanica.Devii un robot – poate foarte eficient.
Robotii sunt foarte eficienti, masinariile sunt mai eficiente decat omul.
Cu capul poti castiga multe,dar nu vei trai multe.
Poti avea un standard de viata mai bun, dar nu vei mai avea viata.
Viata este a inimii.Viata poate creste numai in inima.Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii.
Tot ce este frumos,tot ce este cu adevarat valoros,tot ce este plin de inteles,important vine din inima.Inima este centrul,capul e doar periferia.
A trai cu capul inseamna a trai la periferie,fara sa ajungi sa cunosti vreodata frumusetile si culorile centrului.A trai la periferie inseamna prostie.A trai cu capul inseamna prostie.
A trai cu inima si a te folosi de cap ori de cate ori este nevoie inseamna inteligenta.
Dar centrul,stapanul,se afla in miezul fiintei tale.
Stapanul e inima,iar capul e doar servitor – asta inseamna inteligenta.
Cand capul devine stapan si inima e uitata de tot,asta e prostie.E la latitudinea ta sa alegi.
Tine minte,capul ca sclav e un sclav frumos,foarte util.
Dar ca stapan e un stapan periculos si iti va distruge toata viata,iti va otravi toata viata.
Priveste in jurul tau.Viata oamenilor e total otravita, otravita de cap.
Ei nu mai simt,nu mai sunt sensibili,nimic nu-i mai emotioneaza.
Soarele rasare dar in ei nu tresalta nimic;se uita la soare cu ochii pustii.
Cerul se umple de stele,dar inima lor ramane insensibila la frumusetea nemarginita presarata de stele, niciun cantec nu se inalta din inima lor.
Omul a uitat sa cante.
Norii vin pe cer si paunii danseaza,dar omul nu stie sa danseze.A ajuns un infirm.
Pomii dau in floare – dar omul gandeste,niciodata nu simte,si fara simtire inflorirea e cu neputinta.
Iesi din starea asta!
Lasa viata sa aiba romantism,putina aventura.Exploreaza!
Milioane de frumuseti si de splendori te asteapta.
Continui sa te misti in cerc,fara sa intri in tempul vietii.Usa templului este inima.
Urmareste, cerceteaza, observa, uita-te bine la viata.Nimeni altcineva n-o sa te ajute.
Ai depins prea mult de altii, de asta ai ajuns asa.Ai grija, e responsabilitatea ta.
Esti dator fata de tine insuti sa te uiti bine la ce faci cu viata ta.
Exista poezie in inima ta?
Daca nu, nu mai pierde timpul.Ajuta-ti inima sa toarca si sa teasa poezie.
Exista romantism in viata ta?
Daca nu exista, esti deja in mormant.Invata sa traiesti.Adevarata inteligenta este cea a inimii.
Ea nu e intelectuala,este emotionala.Nu seamana cu gandirea,seamana cu simtirea.
Ea nu este logica,este iubire.
Iubirea e disponibila doar pentru cei care isi ascut continuu inteligenta.
Iubirea e pentru cei mediocri…iubirea nu e pentru cei lipsiti de inteligenta.
Omul lipsit de inteligenta s-ar putea sa fie un intelectual de frunte; de fapt, cei lipsiti de inteligenta incearca sa devina intelectuali; asta e modul lor de a-si ascunde lipsa de inteligenta.
Iubirea nu e pentru intelectuali.
Iubirea necesita cu totul altfel de talent – o inima talentata, nu un cap talentat.
Iubirea are inteligenta ei, felul ei de a vedea, de a percepe, felul ei de a intelege viata, de a patrunde misterul existentei.
Poetul e mult mai aproape de asta decat filosoful.Iar misticul este chiar in templu.
Poetul este pe trepte,iar filosoful este departe.
El cel mult se poate apropia de alee,dar niciodata de trepte.
El continua sa dea tarcoale templului,studiind peretii exteriori,si ajunge sa fie atat de vrajit incat uita de tot ca peretii exteriori nu sunt adevaratul templu si ca zeitatea e inauntru.
Poetul ajunge la usa,dar usa e atat de frumoasa incat il hipnotizeaza.
El crede ca a ajuns – ce poate exista mai mult de atat?
Filosoful se pierde tot incercand sa ghiceasca ce se afla inauntru.El nu se duce acolo,el doar gandeste, filosofeaza.
Poetul incearca sa patrunda misterul,dar se impotmoleste la usa.Misticul intra in chiar sanctuarul templului.Calea este iubirea si calea este inteligenta iubitoare.
Cand iubirea si inteligenta se intalnesc, se creeaza un spatiu in care tot ce este cu putinta omului poate deveni realitate.E nevoie de o inteligenta iubitoare.
Inteligenta singura devine intelectuala,iubirea singura devine sentimentalism,dar inteligenta iubitoare nu devine niciodata intelectuala sau sentimentalism.Ea iti confera un nou gen de integritate,o noua cristalizare.
Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”
"Dumnezeu este un izvor care ţâşneşte, iar în ființa umană pe care El a făcut-o după chipul său există deopotrivă, ascuns în profunzime, un izvor ce aşteaptă niște condiţii pentru a ţâşni şi a curge. Dacă prin gând, prin rugăciune, ea reuşește să se lege de Izvorul Celest, ea va face să ţâşnească apa din propriul izvor, şi toate celulele ei vor fi udate, însufleţite de această apă divină.
Dacă învățăm să facem să curgă în noi acest izvor care este viața, care este lumina, vom deveni un instrument în mâinile Cerului. Iar într-o zi vom fi în stare să îndeplinim programul dat de Maestrul Peter Deunov în această formulă atât de frumoasă şi profundă: „Să aveţi inima pură precum cristalul, intelectul luminos ca soarele, suflet vast ca universul, spiritul puternic ca Domnul şi unit cu Domnul.''
Omraam Mikhaël Aďvanhov
https://www.youtube.com/watch?v=lZdeA4EWQPo
Cântec de dor -Nichita Stănescu
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
Nichita Stănescu -De dragoste
Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.
Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.
Nichita Stănescu -Viata mea se iluminează
Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.
Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.10.2016 la 22:58.
„Rugăciunea nu este o cerere. Ea este dorul unui suflet. Este mai bine să ai o inimă fără cuvinte, decât cuvinte fără inimă.” Mahatma Gandhi
"Dacă nu te duci după ceea ce îți dorești, nu vei avea niciodată. Dacă nu întrebi, răspunsul va fi întotdeauna nu. Dacă nu faci un pas înainte, vei fi întotdeauna în același loc.” Nora Roberts
femeia în pictură
Femeia feminină, tandră, sensibilă,seducătoare, fascinantă, rafinată, misterioasă, e sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzeşte. In ochii femeii iubite… frumuseţea lumii, în spiritul ei… nemurirea, speranţa vieţii…motiv ce a inspirat mii de picturi. Femeia, eterna muză.
“Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile
Dar e şi imposibil fără noi…”
MAI MULT :https://viataoperadearta.wordpress.c...a/art-gallery/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.10.2016 la 00:04.
''E timpul sa ne intoarcem la adevar.
Da, sunt iubiri pe lumea asta la care trebuie sa renuntam. Pentru ca fiecare suflet din cele doua are alt drum de urmat in aceasta viata. Si atunci e in regula: traim ce avem de trait impreuna si apoi mergem mai departe, fiecare inspre altceva.
Sunt insa iubiri la care n-ar trebui sa renuntam niciodata. Sunt iubiri pentru care merita sa speri, sa respiri si sa existi. Sunt iubiri pe care merita sa le transformi in eternitati. Sunt iubiri unice, adevarate, pe care le intalnesti nu o data in viata, ci o data in mai multe vieti. Iubiri care creeaza universuri si galaxii.
Care pot multiplica lumina pe Pamant. Care pot ajuta sa cream o lume mai frumoasa. Inauntrul si in afara noastra.
Iar ceea ce trebuie sa facem este nu sa renuntam la o astfel de iubire, asa cum facem de mult prea multe ori, ci sa renuntam la obstacolele pe care le punem in calea ei.
Sa renuntam la conditionari care ne tin incorsetati de secole: legate de timp, distanta, statut social, varsta, bani, la parerea familiei care ne crede nebuni, la parerea prietenilor care ne catalogheaza, la impactul constiintei colective care ne vrea roboti aliniati in fiecare dimineata in drum spre serviciu…
Uneori, punem la mijloc parti din noi intunecate pe care le lasam sa ne controleze vietile. Alteori, lasam iubirea sa ne scape printre degete din teama de a ne confrunta demonii.
Iubiri care creeaza Universuri
Cu toate astea, o stim in adancul inimii noastre, si daca ni s-a intamplat si daca nu: Exista iubiri care trebuie pastrate si traite pana la capat.''
MAI MULT:https://www.damaideparte.ro/despre-r...ile-pe-pamant/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.10.2016 la 00:04.
Momentan sunt 18 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 18 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje