"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
Multumirea este trăirea raiului.
Alexander Schmemann
"Minunea se găsește în fiecare moment. Încearcă să simți, să percepi,
în loc să gândești. Sensul profund al vieții se află dincolo de gânduri."
Enrique Barrios
Viata nu mai poate fi plictisitoare
din clipa în care
un fir de aur
vă leagă de
adâncul vostru.
Karlfried Graf Durckheim
"Nimic nu este niciodată complet hotărât. Nu există niciodată o singură cale,
un singur destin. Trebuie să știi că poți, că trebuie să alegi. Dar trebuie să vrei
să alegi. Să crezi că este posibil. Acel destin se construiește cu propriile mâini.
Destinul este întotdeauna un drum deschis, atâta timp cât există o singură
suflare de viață, există speranță de a alege.
Martin Gray, Cartea vieții
Magdalena Berny :: Behance
Se sărutau cu glasurile, poate,
și au pornit mai departe, tot mai departe
dar s-au atins cu spinările către orizonturi,
cu spinările de stelele coborâte
Culorile deveniseră grele;
le apăsau umerii
ca o povară
și mai întâi au lepădat albastrul
se sărutau cu glasurile, poate,
și au pornit departe, tot mai departe
dar oboseala le atârna de pleoape și de nări
asemenea mirosului de soare întunecat
Sunetele deveniseră grele;
le apăsau gurile
ca o rană
și mai întâi au lepădat cântecul
Dar ei au pornit mai departe, tot mai departe
și inimile lor fulgerau, din când în când
Apoi caii albi, ce păscură
umezeala ochilor și frăgezimea obrajilor
și vigoarea mâinilor și zborul călcâielor…
Dar ei au pornit mai departe, sărutându-se poate
Câmp negru… ierburi negre…
și hergheliile cailor albi
ca niște pete de tăcere
Nichita Stanescu
„Încărcați armăsarul iubirii și nu vă temeți de cale, armăsarul iubirii știe exact calea. Cu un singur salt, calul Iubirii te va duce acasă.”
Rumi
Khaled Zaki Art
Fiecare tic-tac este o secunda de viata care trece, scapa si nu se repeta. Și e atâta intensitate,
atât de mult interes pentru ea, încât singura problemă e să știi să o trăiești. Fiecare rezolvă cum poate.
Frida Kahlo
Să trăiești în modestie; să cauți eleganța și nu luxul; rafinamentul și nu strălucirea; să fii
important dar sa nu cauți recunoașterea și să ai de toate fără să fii bogat; să studiezi mult,
să gândești în tăcere, să vorbești încet și să fii sincer; să asculți păsările și stelele, pe copii
și pe înțelepți; să ai mereu inima deschisă; să treci peste toate și să fii curajos.
William Ellery Channing
Tudor Arghezi, pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.Wikipedia
”Psalm” – Tudor Arghezi
Pentru că n-a putut să te-nțeleagă
Deșertăciunea lor de vis și lut,
Sfinții-au lăsat cuvânt că te-au văzut
Și că purtai toiag și barbă-ntreagă.
Te-ai arătat adeseori făpturii
Și-ntotdeauna-n haine de-mpărat,
Amenințând și numai supărat,
Că se sfiiau de tine și vulturii.
…
Tu ești și-ai fost mai mult decât în fire
Era să fii, să stai, să viețuiești.
Ești ca un gând, și ești și nici nu ești,
Între putință și-ntre amintire.
Tudor Arghezi - Poezii
Psalmul de taină
Tudor Arghezi
O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-însul locul mumii,
Femeie răspândită-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: săcure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de grumaji
Şi m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji
Pe care te-am purtat brăţara la mâna casnica-a gândirii.
Cu care-am năzuit alături să leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea
Şi care-n fiece mişcare pierzi cu-o petală câte-o stea.
Pământ făgăduit de ceruri cu turme, umbră şi bucate.
Tu care mi-ai schimbat cărarea şi mi-ai făcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurată dintr-o vâltoare-ntr-o vâltoare,
Şi ţarmii-mi cresc în jur cât noaptea, pe cât talazul mi se-ntinde
Şi ai lăsat să rătăcească undele mele suferinţe;
Unde ţi mâinile să-ntoarcă în aer căile luminii?
Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cununa spinii?
Şi şoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind
Şi-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind?
Tu ce nfiori pe seşuri plopii când treci din creştet la picioare,
Şi prinzi de tot ce te-ntâlneşte o plasă caldă de răcoare.
Tu ce scrutezi, scotându-ţi sânii pe jumatate din veştminte
Ca să-i sărute focul gurii, cuprinşi de mâini cu luare-aminte,
Pustia vremii, străbătută de şoimi de scrum şi de nisip,
Cărora vântul le-mprumută o-nfăţişare fără chip;
Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o săgeată fără ţintă,
Şi frumuseaţea ta făcută pare-a fi fost ca să mă mintă.
Dar fiindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pândi faptura
Şi n-ai ştiut a-i scoate-n cale şi-a-l prăvăli de moarte, ura;
Ridică-ţi din pământ urechea, în ora nopţii, când te chem,
Ca să auzi, o! neuitată, neiertătorul meu blestem.
Viaţa de poveste a lui Tudor Arghezi alături de marea lui iubire, Bobiţă. „Toată literatura mea
Tudor Arghezi - Poezii
PORTRET: Viaţa neştiută a lui Tudor Arghezi – de la geniu ...
https://www.youtube.com/results?sear...tudor+arghezi+
Cainele sufletului
de Tudor Arghezi
Sufletul meu e caine credincios
L-am dezlegat adeseori din lant,
Adeseori din cusca lui l-am scos
si l-am tarat pana la sant,
Pana la santul intaririi mele,
Ca sa-l innec in zmarcul dintre stele.
Desprins cu lantul si lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cusca
si maraie la biciul dintr-un cui
Care scoboara pe-nserat si-l musca
si i se plimba ca un foc pe piele
Ranile lui sunt si-ale mele.
Caine misel, tu marai numai biciul
si urmele si pragul mi le lingi!
Caci te tarasti ca sa-ti pastrezi soriciul
si dand din coada voia mi-o invingi.
Pe toata viata innadit cu tine,
Nedespatit de coada si de bot,
Sunt suparat ca, stransi atat de bine,
Sa te alung din batatura mea nu pot.
insa ma jur, cand voi cadea de moarte,
Hoitul meu gol nu-ti va spori ospatul,
Caci de aproape, ca si de departe,
Te voi croi si din mormant cu batul.
Câte meserii a avut, de fapt, poetul Tudor Arghezi?
Tudor Arghezi, copil fiind, l-a zărit pe stradă pe Mihai Eminescu ( ”Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase. L-am zărit pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească, impetuos. ”Uite-l pe Eminescu!”, a spus cineva, cu un glas pe care-l țiu minte.")
Câteva decenii mai tarziu, Nichita Stănescu evocă o întâmplare pricinuită de un gest oarecum neobișnuit al lui Geo Bogza:
”Cât de sictirit am putut să fiu de unii colegi când Geo Bogza m-a ridicat de ceafă ( acum un deceniu și mai bine) - cu macaraua brațului său - și m-a dus să-i sărut mâna lui Tudor Arghezi. Arghezi era ca o frunză. Vorbea parcă bătut de un vânt stelar. Bogza i-a ridicat mâna lui suavă în lopata mâinii lui și iată că bâlbâit m-am trezit sărutând o mână care-și scrisese testamentul nu pentru sine, ci pentru poezie.
Restul e ca un ecran alb. Arghezi a spus atunci câteva cuvinte argheziene. Bogza, câteva cuvinte bogziene. Eu aveam limba smulsă.
<<Penibil! Penibil!>>, mă admonestară câțiva colegi. <<Ai ajuns să pupi mâna mărimilor!>>, îmi reproșară alții. <<Ești un lingav!>>, îmi spuseră ceilalți. Mi-a fost rușine, și ciudă, și atât.
Azi, însă, când potrivesc câte un cuvânt sau rostesc cu gura câte o frază în omenia artei, mă întorc și zic: e gura care a sărutat mâna lui Arghezi. E Arghezi, cel care, fiind copil, l-a văzut cu ochii săi căprui pe Eminescu. Și aceasta mi se pare nesfârșit de mult.”
„Arghezi povestea – îşi aminteşte Nichita Stănescu într-un interviu, în 1977 – că fiind copil l-a văzut [pe Eminescu] pe Calea Victoriei trecând în absentă visare. Arghezi era copil şi ce face un copil? Un copil se uită cu ochii lui de copil, curioşi, în ochii tuturor. Tânăr fiind, m-am uitat cu ochii curioşi şi înfioraţi de emoţie în ochii ascuţiţi de inteligenţă şi de sarcasm ai lui Arghezi. Iată cît e de apropiat Eminescu de noi! Ochii mei s-au uitat în ochii lui Arghezi, care s-au uitat în ochii lui Eminescu.
Cum spun unii anatomiști, ochiul este partea cea mai expusă a creierului. E ca și cum m-aș fi uitat în versurile lui când m-am uitat în ochii lui Arghezi."
https://www.facebook.com/poeziifrumo...28232544578287
https://www.youtube.com/results?sear...ghezi+-+Poezii
https://www.google.com/search?sca_es...M&vssid=mosaic
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.07.2024 la 20:33.
Era o fântână - Elena Farago
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.
Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Sorin Onisor https://www.facebook.com/photo/?fbid...58586879013739
“Muzica este o revelație mai înaltă decât înțelepciunea și filozofia.”
Ludwig van Beethoven
“Dacă nu am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.” – Emil Cioran
“Muzica este o explozie a sufletului.” – Frederick Delius
“Muzica purifică înțelegerea, o inspiră și o înalță pe un tărâm
la care nu ar putea ajunge de una singură.”
Henry Ward Beecher
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.07.2024 la 21:03.
„Puțini oameni știu să facă o plimbare. Calificările sunt rezistență, haine simple,
pantofi vechi, ochi pentru natură, bună dispoziție, curiozitate vastă, vorbire bună,
tăcere bună și nimic prea mult.”
Ralph Waldo Emerson
Kees Scherer unofficial ideas
Miez de noapte
Tudor Arghezi
Eu sunt acel pe care l-am visat,
l-am căutat și-am vrut să-l născocesc,
ca prin gunoiul meu cel omenesc
să treacă raza, ager și curat.
Acel ce-atinge neatins noroiul
și poate duce drum și peste cer
și să rămâie fier de este fier,
rugina-n el să nu-și puie altoiul.
Să năzuiască-n marmură schimbare,
singurătății, de sus, de stalactit,
fiind cu toate-n veac nepotrivit
și aripile fiindu-i veșnic călătoare.
Eu știu tăcea când visul a murit,
și-n toată clipa-nalț câte-o statuie
tăcerii, pe un drum ce suie
neisprăvit.
Momentan sunt 528 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 528 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje