Cine nu-și pierde o parte din timp
privind florile, stele,
zâmbetul unui copil,
nu va avea apărare.
Se va prăbuși
Abbé Pierre
„Natura poartă întotdeauna culorile spiritului”.
Ralph Waldo Emerson
Cine nu-și pierde o parte din timp
privind florile, stele,
zâmbetul unui copil,
nu va avea apărare.
Se va prăbuși
Abbé Pierre
„Natura poartă întotdeauna culorile spiritului”.
Ralph Waldo Emerson
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.06.2024 la 19:35.
Pentru că întrebările cu adevărat serioase sunt doar cele pe care le poate pune un copil. Doar cele mai naive întrebări sunt cu adevărat serioase. Acestea sunt întrebările pentru care nu există răspuns. O întrebare pentru care nu există răspuns este o barieră dincolo de care nu se poate trece. Cu alte cuvinte: tocmai întrebările pentru care nu există răspuns sunt cele care marchează limitele posibilităților umane și trasează limitele existenței umane.
Milan Kundera, Insuportabila uşurătate a fiinţei
Elena Shumilova Photography
Perseverență
de Marin Sorescu
Voi privi la iarbă
Până voi obține titlul
De doctor în iarbă.
Voi privi la nori
Până voi ajunge Laureat
Al norilor.
Voi trece pe lângă fum
Până când fumul, de rușine,
Va deveni iar flacăra
De la început.
Voi trece pe lângă toate lucrurile
Până când ele
Vor veni să mă cunoască.
„Gandurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.”
Abram L. Urban
„Nu aștepta ca alții să-ți aducă flori. Plantează-ți propria grădină și înfrumusețează-ți propriul suflet.”
Luther Burbank
„Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic.”
Albert Einstein
BUCURIE.
„ „Este mai bine să-ți cucerești bucuria decât să cedezi tristeții.” a notat Gide la 12 mai 1927 în Jurnalul său.
Ce este bucuria? Un mod plin, mulțumit, recunoscător de a locui existența.
Bucuriei nu-i lipsește nimic. Cu toate acestea, el nu are totul - cine are totul? Pe de altă parte, se mulțumește cu ceea ce are. Mai bine: îi place.
Persoana fericită nu experimentează frustrare. În timp ce celor dezamăgiți, deprimați, melancolici, obosiți, totul lipsește.
Dacă tristețea este conștientizarea unei absențe, bucuria este conștientizarea unei prezențe. Când tristețea vizează ceea ce nu există sau nu mai există – durerea că ai pierdut pe cineva, dezgustul de a te cunoaște slab, muritor, neputincios, limitat – bucuria vine din plinătate. Ne țipă plăcerea de a fi în viață, acolo, orbiți de ceea ce ne înconjoară.
Să te bucuri și să te bucuri, aceasta este bucurie. Nu cere nimic, nu regretă nimic, nu se plânge de nimic. Ea sărbătorește. Ea mulțumește. Bucuria este recunoștință.
Ce lejeritate ne aduce bucurie scutindu-ne de ceea ce ne incarca: ambitii, regrete, remusi, obsesii, amaraciune, iluzii, pretentii!
Timpul nostru nu-i place bucuria. Iubește amețelile și distracția, aceste practici care ne îndepărtează de plictiseală sau suferință fără a ne apropia de bucurie. În fericit, ea vede doar un prost, niciodată un înțelept.
Acum, există o înțelepciune a bucuriei. Fericit să trăiesc, nu numai că sunt de acord, dar iubesc: sunt de acord cu ceea ce există și iubesc ceea ce îmi vine sub simțurile. Mă căsătoresc și ador universul.”
(Când cred că Beethoven a murit - Eric-Emmanuel Schmitt)
„Esența optimismului nu este doar să privești dincolo de situația actuală,
ci este o forță vitală, puterea de a spera atunci când alții renunță, puterea
de a ține capul sus când totul pare să eșueze, puterea de a îndura eșecurile,
o putere care nu lasă niciodată viitorul adversarilor săi, ea revendică viitorul pentru sine.”
Dietrich Bonhoeffer
"Nu te uita să vezi dacă paharul tău este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Uită-te
la câtă lumină este în pahar."
Fabrizio Caramagna
Elogiul umbrei - Jorge Luis Borges
Bătrânețea (acesta-i numele pe care i-l dau ceilalți)
poate fi timpul fericirii noastre.
Animalul a murit ori e aproape mort.
Trăiesc între forme luminoase și vagi
care încă nu sunt întunericul.
Buenos Aires,
care înainte se deșira în mahalale
spre câmpia nesfârșită,
e din nou acum Recoleta, Retiro,
străzile cenușii din cartierul Unsprezece
și dărăpănatele case vechi
pe care încă le numim cartierul de Sud.
Întotdeauna în viața mea au fost prea multe lucruri;
Democrit din Abdera și-a scos ochii ca să poată gândi;
pentru mine timpul a fost Democrit.
Această penumbră se lasă ușor și nu doare;
alunecă pe o pantă lină
și seamănă cu veșnicia.
Prietenii mei n-au chip,
femeile sunt la fel cum erau cu mulți ani în urmă,
colțul de stradă poate fi altul,
nu există litere pe paginile cărților.
Toate acestea ar trebui să mă înspăimânte,
dar sunt o mângâiere, o întoarcere.
Din nenumăratele texte care există pe pământ
n-am citit decât foarte puține,
cele pe care continuu să le citesc în memorie,
citind și transformând.
Dinspre Apus și Răsărit, din Miazănoapte și din Miazăzi,
se-adună drumurile care m-au adus
la centrul meu secret.
Aceste drumuri fost-au ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri,
zile și nopți,
privighetori și vise,
fiecare clipă, oricât de fugară, din trecut
și din trecutul lumii,
temuta spadă a danezului și luna persanului,
faptele celor ce-au murit,
cuvintele, iubirea-mpărtășită,
Emerson și zăpada și atâtea alte lucruri.
Acum le pot uita. Ajung la centrul meu,
la algebra mea și la cheia mea,
la oglinda mea.
Curând voi știi cine sunt.
„Când o ușă a fericirii se închide, alta se deschide; dar adesea ne uităm atât de mult la ușa închisă,
încât nu o vedem pe cea care ne-a fost deschisă.”
Helen Keller
Cineva pe care l-am iubit mi-a dat odată o cutie plină de întuneric. Mi-au trebuit ani să înțeleg că și acesta a fost un dar.
Mary Oliver - Utilizările tristeții
Este nevoie de mult timp pentru a înțelege Iubirea, binecuvântările și darurile. „Suferința este un dar, în ea se ascunde mila”.
Rumi
Juan Brufal, 1973 | Digital painter
Când ești bătrân
de WILLIAM BUTLER YEATS
Când ești bătrân și cenușiu și plin de somn,
Și dând din cap lângă foc, dă jos această carte,
Și citește încet și visează la aspectul moale
Ochii tăi au avut o dată, și din umbrele lor adânci;
Câți ți-au iubit clipele de har fericit,
Și ți-au iubit frumusețea cu dragoste falsă sau adevărată,
Dar un singur om a iubit sufletul de pelerin din tine,
Și a iubit durerile chipului tău schimbător;
Și aplecându-se lângă barele strălucitoare,
Murmură, puțin trist, cum a fugit Iubirea
Și umbla pe munții de deasupra capului
Și și-a ascuns fața în mijlocul unei mulțimi de stele.
''Si chiar de nu voi fi un far, ci o candela, ajunge. Si chiar de nu voi fi nici candela,
tot ajunge, fiindca m-am straduit sa aprind lumina. ''
Nicolae Titulescu
NOAPTE BUNA !
Momentan sunt 209 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 209 vizitatori)
Marcaje