Îmi place să cred asta
dacă dragostea ar avea un miros
ar fi cel al lanurilor de lavandă
care pătrunde în aer la răsăritul soarelui
dăruind rândurilor, mângâiate de razele sale,
o mie de nuanțe de culoare.
Lucy Rizom
Îmi place să cred asta
dacă dragostea ar avea un miros
ar fi cel al lanurilor de lavandă
care pătrunde în aer la răsăritul soarelui
dăruind rândurilor, mângâiate de razele sale,
o mie de nuanțe de culoare.
Lucy Rizom
„Cea mai importantă sarcină este să aduci mai multă viață în ziua ta.
Acest lucru nu înseamnă mai multe lucruri de făcut, ci dimpotrivă.
Înseamnă să-ți creezi spațiu pentru a gândi, a merge, a mânca, a dormi, a citi, a iubi, a visa.”
Brendon Burchard
"Fă doar ceea ce te hrănește cu adevărat."
Lasă-i pe restul în pace.
Nu-ți pierde timpul cu activități plictisitoare, cu oameni care nu pot
îmbogățește-te, cu situații enervante.
Îţi pierzi timpul.
Și cu ea, energie. Energiile voastre prețioase de viață.
Cei care îți permit să evoluezi, să crești, să înțelegi.
Dar dacă sunt dedicați altceva, cum poți să-ți găsești drumul?
Cum poți urma drumul dacă ești obosit, trist, jos, gol?
Ați văzut vreodată un cavaler obosit de viață câștigând bătălia?
Câștigi dacă ești concentrat, prezent, atent și vital.
Și ca să fie așa, trebuie să abandonăm ceea ce nu este bine pentru noi.
Chiar dacă este obiceiul liniștitor, dar mlăștinos, chiar dacă ne face să părem
egoist, chiar dacă este împotriva piesei pe care o facem de mult timp.
Urmează ceea ce te pasionează, ce te încarcă, ce nu te obosește și
tot ce te răpește complet și cu dragoste.
Îmbată-te cu pasiunile tale.
Fără vină, fără raționament, fără teamă.
Lumea are nevoie de oameni vii, creativi, reali.
Nu te lăsa distras de știri, evenimente sau persoane care vor să-ți blocheze
vitalitatea te întemnițează în frică, rușine sau disperare.
Să ne trezim și să plecăm în lume mândri, alerți și entuziaști.
Fă doar ceea ce te hrănește cu adevărat.
Într-un mod nemilos. Fără dacă și dar.
Aceasta este adevărata revoluție, în interiorul și în afara noastră. ”
Elena Bernabeu
„Viața este prea scurtă ca să te trezești dimineața cu regrete. Așa că iubește oamenii
care te tratează bine și uită-i pe cei care nu o fac. Totul se întâmplă cu un motiv. Dacă
vine o oportunitate, profită! Dacă îți schimbă viața , lasă-o așa! Nimeni nu a spus că
va fi ușor, doar au promis că va merita.”
Harvey Mackay
Totul se poate întâmpla
de la un moment la altul
Totul se poate întâmpla
cu sine sau altora
Totul se poate întâmpla
și poate dispărea
Totul se poate prăbuși
și reconstruit
În orice moment al zilei
ura și iubirea
Totul se poate întâmpla se aprinde
și se răcește
Totul se poate estompa
și să înflorească din nou
Totul se poate schimba
de la cel mai bun la cel mai rău
Un cuvânt greșit
un act ratat
o țiglă, o piatră de pavaj
un trandafir, un sărut
Totul poate fi mai rau
sau mai bine
cu un zâmbet
Jacques Higelin
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.06.2024 la 20:53.
„Suntem ca si cărțile. Majoritatea oamenilor ne văd doar coperta... În
cel mai bun caz, ei citesc rezumatul nostru sau se bazează pe criticile
pe care alții le-o fac. Dar cert este că foarte puțini dintre ei cunosc cu
adevărat istoria noastră.”
Woody Allen
În timp inveti.... - Jorge Luis Borges
După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea desiguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe...
că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi cu ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ...
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la
jumătatea drumului.
Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori,
şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă,
că într-adevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă ...şi cu fiecare zi învaţă...
Cu timpul înveţi că a sta alături decineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil
să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această
persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi
Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii
Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face
Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fila aceeaşi intensitate
Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită
alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată
Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ,
dar multiplicate ridicate la pătrat
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,
asta va determina că în final ele nu vor mai fi aşa cum sperai
Cu timpul îţi dai seama că în realitate cel mai bun nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur,
îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
şi acum s-au dus şi nu mai sunt...
Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare,
să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor , să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten , dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens
Dar din păcate,
toate se învaţă doar cu timpul...
Pentru că întrebările cu adevărat serioase sunt doar cele pe care le poate pune un copil. Doar
cele mai naive întrebări sunt cu adevărat serioase. Acestea suntîntrebările pentru care nu există
răspuns. O întrebare pentru care nu există răspuns este o barieră dincolo de care nu se poate
trece. Cu alte cuvinte: tocmai întrebările pentru care nu există răspuns sunt cele care marchează
limitele posibilităților umane și trasează limitele existenței umane.
Milan Kundera, Insuportabila uşurătate a fiinţei
Vita con Lloyd
„Lloyd, viața mi se pare plată. Fără emoții”
„Marea este și plată, dar nu mai puțin incitantă, domnule”
— Poate pentru că se mişcă marea?
— Sau poate pentru că emoția aparține celor care știu să mearga in adancuri, domnule.
— Asta înseamnă că îți ții mereu respirația, Lloyd?
"Dimpotrivă, domnule. Uneori, doar scufundându-te începi din nou să respiri"
„Hai să mergem în larg, Lloyd”
„Sunt bucuros să pregătesc echipamentul, domnule”
„A iubi pe cineva pe termen lung înseamnă a participa la o mie de
înmormântări ale oamenilor care au fost. Oamenii sunt prea epuizați
pentru a mai fi. Oamenii pe care nu-i mai recunosc în interiorul lor.
Oamenii din care au crescut, oamenii în care nu au ajuns niciodată
să crească. Ne dorim atât de mult ca oamenii pe care îi iubim să-și
recapete scânteia când se stinge; pentru a fi găsite rapid atunci când
sunt pierdute.
Dar nu este treaba noastră să tragem pe cineva la răspundere în fața
oamenilor care au fost. Este datoria noastră să călătorim cu ei între
fiecare versiune și să onorăm ceea ce iese pe parcurs. Uneori va fi o
flacără și mai luminiscentă. Uneori va fi o pâlpâire care dispare și inundă
temporar camera cu un întuneric perfect și necesar.”
Heidi Priebe
Michelangello Buonarroti
Sonet 89
Cu ochii tăi văd o lumină lină,
ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară.
Cu paşii tăi, la fel, port o povară
ce-i pentru paşii-mi osteniţi străină.
Aripa-ţi, fără pene, mă anină,
roşesc la bunul plac ori sunt de ceară,
mi-e iarna cald, îngheţ în toi de vară
şi-n cer mă-înalţă mintea ta senină.
În vrerea ta stă voia-mi totdeauna,
în inimă Ia tine-mi stă gândirea
şi-n respirare vorba-ntreţesută.
De-a pururi eu voi semăna cu luna,
căci ochii noştri-i văd doar strălucirea
pe care soarele i-o împrumută.
Sonet 96
De poate ca un lemn uscat să ardă
truditu-mi suflet când nu te iubeşte,
altă iubire poate să mi-l piardă.
Şi dac'alt spirit de iubire creşte
şi cu splendoarea lui mă-nflăcărează,
pierd ochii tăi şi mor în jar ca-n cleşte.
Şi dacă nu te-ador, curata rază-a
speranţei vii şi gândurile-s triste,
pe cât iubirea pentru tine-i trează.
https://www.google.com/search?sca_es...ih=866&dpr=1.1
Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădesc
în târna mea arsă de sărătură,
ca să-și arate toată ziua oglinzii albastrului ceresc
neliniștea din galbena-I făptură.
Spre limpezime tind cele cele întunecate,
se epuizează corpurile-n unduire
de culori: aceastea-n muzică. Risipirea
e întâmplarea-ntâi între-ntâmplate.
Adu-mi tu planta care ne înclină
unde țâșnesc bălaie transparențe
și-evaporă viața ca esență;
dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.
Eugenio Montale
NOAPTE BUNA !
Momentan sunt 107 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 106 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje