Bucuria vine în viața noastră atunci când avem ceva de făcut; pe cineva pe care
să-l iubim; și ceva la care să sperăm.
Victor Frankl
„Tandrețea poartă impulsuri de bunăvoință, vibrează cu o intensitate de atenție și de ascultare
care îl atinge pe cel care o va primi profund într-un cuplu, este unul dintre cele mai importante
cimenturi pentru a menține două ființe împreună.
Jacques Salomee
Bucuria vine în viața noastră atunci când avem ceva de făcut; pe cineva pe care
să-l iubim; și ceva la care să sperăm.
Victor Frankl
„Tandrețea poartă impulsuri de bunăvoință, vibrează cu o intensitate de atenție și de ascultare
care îl atinge pe cel care o va primi profund într-un cuplu, este unul dintre cele mai importante
cimenturi pentru a menține două ființe împreună.
Jacques Salomee
Sunt la vârsta la care observ lucrurile mai calm, dar cu intenția de a continua să cresc.
Sunt la vârsta la care începi să mângâi visele cu degetele și iluziile devin speranță.
Sunt la vârsta la care iubirea este uneori o furie nebună, dornică să se consume în focul unei pasiuni așteptate.
Și uneori, este un colț liniștit, ca un apus de soare pe plajă.
Câți ani am? Nu trebuie sa le marchez cu un numar, pentru ca dorintele mele se implinesc, lacrimile varsate
pe parcurs vazand iluziile mele spulberate valoreaza mult mai mult decat atat.
Nu contează dacă am douăzeci, patruzeci sau șaizeci!
Contează cât de bătrân mă simt.
Am anii de care am nevoie pentru a trăi liber și fără teamă.
Să-mi continui drumul fără teamă, pentru că port cu mine experiența acumulată și puterea visurilor mele.
Câți ani am? Cui îi pasă!
Am anii necesari pentru a renunța la frică și a face ceea ce vreau și simt.
José Saramago
Nu există niciun roman de dragoste în lume care să te învețe să iubești. Ars
amandi nu este un poem didactic. O carte, o poezie te poate deschide către
idei noi, te pot face să iei cărări pe care nu ai fi îndrăznit să le urmezi, lărgesc
orizonturi necunoscute. Dar nu puneți cărți pentru a răspunde la întrebarea lui
Auden, "vă rog spuneți-mi ce este iubirea", pentru că eu nu pot să v-o dau. Fiecare
poveste de dragoste, trăită sau inventată, reușește să fie unică și diferită și irepetabilă
în comparație cu miliarde de alte povești care s-au întâmplat deja, care se întâmplă
și care se vor întâmpla.
Cu alte cuvinte, nu poți învăța dragostea teoretic sau mergând la magazinele altora.
Înveți iubind, sau altfel pierzându-te pe tine.
Andrea Camilleri
„Încrederea este această rădăcină minusculă prin care cei vii rezonează cu toată viața,
cu alți bărbați, cu alte femei, precum aerul care scaldă pământul sau tăcerea care scobește
cerul Fără încredere, fără legături și fără lumină. Fără ea, nimic.”
Christian Bobin
Timpul pe care-ți place să-l pierzi
nu este irosit.
John Lennon
Lucrurile frumoase sunt peste tot.
Și de cele mai multe ori nu costă nimic altceva
că voința unei priviri.
Carolina Turroni
„Cred că una dintre cele mai mari provocări ale umanității noastre
este să reînvățăm cum să auzim semnele. Înainte de o boală, șoapta
de oboseală; înainte de o despărțire, șoapta de enervare; înainte de
dezastrul ecologic, șoapta unei specii. Dar știm doar să auzim strigăte
prea nerăbdătoare, avem nevoie de bubuituri ca să înțelegem.
Catherine Testa
„Nimic din ceea ce iubești nu se pierde. Nu chiar. Lucrurile, oamenii — întotdeauna dispar,
mai devreme sau mai târziu. Nu le poți ține, la fel cum nu poți ține lumina lunii. Dar dacă
te-au atins, dacă sunt în tine, atunci sunt încă ai tăi. Singurele lucruri pe care le ai vreodată
cu adevărat sunt cele pe care le ții în inima ta.”
Bruce Coville
Artist Laurel Bleadon - Maffei
Catchy
Emil Cioran, în 1945: “Dragostea creşte în ardorile banalităţii şi se micşorează în trezirile inteligenţei. Doobitocia extatică se repetă cu uşurinţă, căci nicio piedică nu intervine dintr-un creier luciu. „Creşteţi şi vă înmulţiţi” – poruncă într-un univers de slugi, deschise spre patima orizontală şi incapabile de voluptăţi fără tăvăliri.”
ok, a zis viața. fie ca tine. acum.
și după aproape patru decenii îi trimite pe cap dragostea. eh? el, 70, ea 35. Cioran – ca un adolescent ispitit de Diavol – îi scrie bilețele pe șervețel la o aniversare într-o cafenea.
Povestea, mai jos.
Și încă ceva despre Cioran: acest bărbat ne-a tras o mare clapă, ca să zic așa. l-am perceput ca cinic, dezabuzat, de un pesimism apăsător. ei, bine, ce spune el la final? „Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.” felicitări, ce altceva?
mai mult:https://www.catchy.ro/sex-cu-cioran/48322
,,Ziua abia a început și... este deja șase seara.
Abia a sosit luni și este deja vineri.
... și luna s-a terminat deja.
... și anul aproape s-a încheiat.
... și deja 30,40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.
... și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.
... și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem...
Deci ... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas...
Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac...
Să punem ceva culoare în griul nostru...
Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.
Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne. Să încercăm să eliminăm „după” ...
O fac după...
Voi spune după...
Mă voi gândi la asta după...
Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.
Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:
după aceea, cafeaua se răcește....
după aceea, prioritățile se schimbă...
după aceea, vraja este spartă...
după, sănătatea trece...
după aceea, copiii cresc...
după aceea, părinții îmbătrânesc....
după aceea, promisiunile sunt uitate...
după aceea, ziua devine noapte...
după aceea, viața se termină...
Și atunci este adesea prea târziu....
Deci... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu...
Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde cele mai bune momente, ...
cele mai bune experiențe,
cei mai buni prieteni,
cea mai buna familie...
Ziua este astăzi... Momentul este acum...
Nu mai suntem la vârsta la care ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat până mâine…”
Jacques Prévert
"Suntem floarea de lotus plutind pe suprafaţa întunecată a eleşteului. Dacă
tu cauţi frumuseţea fără de tristeţe,nu o vei găsi. Dacă eşti în căutarea bucuriei,
fără chinul durerii - vei căuta în zadar. Tot ceea ce este transcendent vine din părţile
cele mai de jos - lumina, din întuneric; floarea albă din apele noroioase ale eleşteului."
Paul Ferrini
Chiar și acum, în ținuturile Carewall, toată lumea vorbește despre acea călătorie. Fiecare în felul lui.
Toate fără să fi văzut vreodată. Dar nu contează. Nu se vor opri niciodată să spună. Ca să nu uite
nimeni cât de frumos ar fi dacă, pentru fiecare mare care ne așteaptă, ar exista un râu, pentru noi.
Și cineva – un tată, o iubire, cineva – capabil să ne ia de mână și să găsească acel râu – să-l imagineze,
să-l inventeze – și să ne plaseze pe curentul lui, cu lejeritatea unui singur cuvânt, la revedere. Acest lucru,
într-adevăr, ar fi minunat. Ar fi dulce, viață, orice viață. Și lucrurile nu ar strica, dar s-ar apropia purtate
de curent, puteai mai întâi să le atingi și apoi să le atingi și abia la sfârșit să te lași atins. Să te rănești și sa
mori din cauza asta. Nu contează. Dar totul ar fi, în cele din urmă, uman. Imaginația cuiva ar fi suficientă - un
tată, o iubire, cineva. Ar ști să inventeze o cale, aici, în mijlocul acestei tăceri, în acest pământ care nu vrea să
vorbească. Drum iertător și frumos. Un drum de aici până la mare.
Alessandro Baricco, Ocean Sea
Momentan sunt 793 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 793 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje