”Astăzi nu e decât o zi asemenea tuturor zilelor, dar ceea ce ți se va întâmpla în toate zilele care vor urma, depinde de ceea ce faci astăzi. Așa a fost de fiecare dată.”
(Ernest Hemingway)
”Astăzi nu e decât o zi asemenea tuturor zilelor, dar ceea ce ți se va întâmpla în toate zilele care vor urma, depinde de ceea ce faci astăzi. Așa a fost de fiecare dată.”
(Ernest Hemingway)
Savatie Baștovoi
Poem de toamnă,
Oamenii ne intră în viață diferit. Unii ca o pasăre, alții ca o frunză. Unii ca un animal bătut care se ascunde, alții ca o piatră care te lovește în față.
De aceea viața e uneori zbor, alteori plutire, uneori suspin, alteori durere.
Viața noastră e ceva atît de greu de numit.Uneori s-ar părea că sîntem purtați prin lume de toți cei care ne-au iubit. Unii ne poartă ca pe o haină, alții ca pe o coroană. Unii sîngerează, alții cîntă. Pentru unii poate sîntem ca o bucată de pîine dezgolită pe o masă, sau poate o cană cu vin.
Nu descoperi fața ta pentru că va veni cineva să-ți pună o coroană. O pasăre se va așeza pe ea, apoi va cădea o frunză. Apoi vîntul le va lua pe toate și le va duce departe, acolo unde tu nu vei putea ajunge niciodată.
De Anima
„Lucrurile se înţeleg la marginea cuvintelor, şi cuvintele nu sunt de ajuns ca să le înţelegi: e nevoie de har.” – Tudor Arghezi
Pictură: Erica Hopper
„Nu e om decât acela pe care imnul, sau poemul, sau ruga l-au înfrumusețat și care e clădit pe dinăuntru. Privirea lui se fixează asupra ta cu limpezime, căci e privirea unui om bogat lăuntric.”
(Antoine de Saint-Exupéry, Citadela)
Pictură: Conrad Kiesel
“Momentele de fericire pe care le traim ne iau prin surprindere. Nu le gasim noi pe ele, ci ele pe noi.”
Ashley Montagu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.10.2016 la 22:45.
Oana Pellea - Actor
Nu voi uita niciodata o fraza din Jurnalul sau exceptional, sfasietor de sincer si onest, carte in care m-am regasit, carte care mi-a adus linistea in suflet si o mare, mare dorinta de a trai frumos:
“Crede-ma pe cuvant ca mai mare minune decat viata nu exista, ca mai mare virtute decat modestia nu exista si mai mare bucurie decat iubirea nu exista. Si peste toate e Dumnezeu.”
Nu m-am considerat niciodata vreo povestitoare desavarsita, cel putin nu in scris, dar gurile bune spun ca am trait ceva experiente intresante care ar trebui legate, odata, intr-o carte de povesti “nemuritoare”.
Cand mi-a lansat Cristina invitatia de a scrie o poveste de iubire, prima data m-am panicat, m-am intimidat, am revizuit iubirile trecutului, am zambit printre amintiri si mi-am zis: Doamne, eu despre ce sa scriu acum? Despre care dintre iubiri sa scriu? Caci am iubit cativa la viata mea, asa m-a invatat un domn cand eram mica: “Iubeste si tu, ma taticu, ca, zau, nu stiu ce altceva ar mai fi de facut pe lumea asta!”
P.I. Ceaikovski, W.A. Mozart, Emil Cioran, Milan Kundera, Petru Popescu, Mircea Cartarescu, Pietro Mascagni, Dan Puric, Marius Manole, Al Pacino, Jack Nicholson sunt o parte din barbatii care mi-au patruns in suflet si de care m-am indragostit iremediabil si neconditionat. Wow, am “avut” ceva domni la viata mea, da’ ma opresc aici cu dezvaluirile…sa nu spuna gura lumii ca … .
MAI MULT: http://www.traiescfrumos.ro/blog/201...besc-o-femeie/
''Cântecul este grandoarea vorbirii. '' Thomas Carlyle
Val Răzeşu
''Tu, suflet gingaş, de poet
Cu floare veşnicia scrie,
Adună macii în buchet,
Îmbrățişați în Poezie...''
Adrian Păunescu - Iubito, vine toamna,
recită Adrian Moldovan
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurînd singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.
Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămîi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.
Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea,
Iubito, te iubesc şi vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cît eşti de disperată şi senină.
Iubito, vine toamna pînă-n oase
O simt în mîna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.
"Aș vrea să mă topesc într-o lacrimă și-n ea să-și oprească soarele razele și să plâng apoi la capătul luminii..."
Emil Cioran
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.10.2016 la 20:00.
Datoria noastră cea mai imperioasă este, poate, aceea
de a nu da niciodată drumul
firului Minunii.
Datorită lui voi iesi din cel mai întunecat dintre labirinturi.
Christiane Singer
Momentan sunt 243 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 242 vizitatori)
Marcaje