Elena Latan

[latan.elena]

LA MULŢI ANI tuturor copiilor din lumea întreagă !







Orice copil
George Țărnea

Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.
Orice copil are o țară,
Orice copil are părinți,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al pașilor cuminți.
Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Și printre spini din când în când.
Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n povești,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curații ochi copilărești.
Orice copil are o mare
Pe care-și poartă barca lui,
Dar nu se-așteaptă să coboare
La țărmul mării nimănui.
Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Și-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe “ieri”.
Orice copil se poate face
Și floare și păun și cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.
Orice copil are sub gene
Și stropi de rouă și ghețari,
Hrăniți din legile viclene
Din jocul unor oameni mari….






''Vindecă lumea
Fă-o un loc mai bun
Pentru tine și pentru mine și pentru întreaga rasă umană
Sunt oameni care mor
Dacă îți pasă suficient de cei vii
Fă un loc mai bun pentru tine și pentru mine''

[latan.elena]

"Râzi, ochiule, despică-ți orizontul
și fii încăpător și fii atent, mereu.
Cascada lumii las-o să irumpă
în peștera flămândă-a sufletului meu.

Și voi picioare, lin călcați pe praguri.
Adolescența iată-mi-o înapoi.
Cobor pe propriile-mi trupuri regăsite
ca pe-o scară
și amintirile au trup, și timpul are-altoi.

Și iată-mi prietenii uitați și-ntâia mea iubire
și anul șapte-al vieții mele regăsit,
și primul da și primul nu
și prima mea uimire
și aerul de-atunci
în vârful unei raze-nțepenit.

Am căzut în propria mea inimă
asemenea nisipului în clepsidră.
Am căzut în propria mea inimă de copil
la fel cum se prăbușește-n iarnă un cal.
Am căzut într-o inimă pe care
atingând-o cu mine însumi
o făceam să existe din ce în ce mai puțin
și mai stins.
Fiecare bătaie a ei ondula tot mai întins
și eu înotam, înotam și fiece lovitură
de braț împingea,
de jur-împrejurul meu, tot mai departe,
țărmurile.
Și înotam, înotam
în mijlocul unei mări a candorii,
a singurătății, a lucirilor de demult.
Înotam, într-un plutitor
și transparent ocean, înotam."

Nichita Stănescu

[latan.elena]

„Fluturele nu este un animal, ca toate celelalte, defapt nu este un animal,
ci starea cea mai înaltă, ultimativă, supremă, festivă şi în acelaşi timp cea
mai importantă formă de viaţă a unui animal”.

Hermann Hesse




Fluturii numără clipe, nu ani, și totuși au timp destul.

Rabindranath Tagore




„Fluturii sunt confetiul lui Dumnezeu, aruncați pe Pământ în celebrarea iubirii Sale.”

K. D’Angelo




„Dragostea este ca un fluture, un lucru rar și blând.”

Dolly Parton




,,Fericirea este un fluture care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un
pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine.''

Nathaniel Hawthorne




„Ne pierdem sufletul dacă pierdem experiența pădurii, fluturii, cântecul păsărilor,
dacă nu putem vedea stelele noaptea.”

Thomas Berry

[latan.elena]

Nu lăsa nimic pentru mai târziu.
După aceea, cafeaua se răcește.
După aceea, pierzi interesul.
După aceea, zilele devin nopți.
După aceea, oamenii se schimbă.
După aceea, oamenii îmbătrânesc.
După aceea, viața continuă.
După aceea, nu mai rămâne nimic decât regretul

Antonio Cecere

[latan.elena]

Virgulele sunt importante, toate semnele de punctuație sunt. Ca și soarta,
când ajungi în locul nepotrivit, la momentul cel mai puțin oportun și totul se schimbă.
Apoi există un verb „simți”, cu o mie de sensuri.
Îmi place verbul a auzi, a auzi zgomotul mării, a-l mirosi, a auzi zgomotul ploii udându-ți buzele,
a auzi un pix care trasează sentimente pe o foaie albă de hârtie.
Miroși persoana pe care o iubești, auzi-i vocea și simți-o cu inima.
A simți este verbul emoțiilor, te întinzi pe spatele lumii și simți.

Alda Merini

[latan.elena]

„Tot ceea ce privește Sufletul se dezvăluie spontan și orice efort rațional nu face
decât să-l îndepărteze. Asta pentru că natura lui nu este fenomenală. Se prinde
cu inima ca pe o poezie, ca pe o operă de artă. O simți, o iubești, dar niciun concept,
cum ar fi umbra trecătoare, nu este adecvat pentru el.

Rumi







Iadul și raiul nu vor fi găsite în viitor, pentru că sunt acum, prezente. Când ne iubim dezinteresat,
este adevăratul rai, iar când suntem în război unii cu alții și răspândim ură, acesta este adevăratul iad

Shams Tabrizi




















Freydoon Rassouli

[latan.elena]

„Vreau să cânt precum cântă păsările. Fără să-mi fac griji că mă poate
auzi cineva sau de ceea ce pot gândi alții despre mine.”

Rumi




„Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora
e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.”

Emily Bronte

[latan.elena]

''Cum s-a format marea?

Legenda pe care ți-o spun începe când doar zeii existau pe planeta Pământ.
Zeus , regele zeilor, s-a plictisit așa că a decis să creeze oameni. El i-a făcut neputincioși și au nevoie de toate, astfel încât să se roage pentru ceea ce aveau nevoie.
Ceva mai târziu, Zeus, în dispută cu soția sa , Hera , a creat -o pe Thera , fata perfectă și, de teamă că soția sa o va descoperi, a ascuns-o. Mergea la ea ori de câte ori putea să fie în compania ei. Într-o zi Hera, bănuitoare, a decis să-și urmărească soțul în secret și a descoperit astfel existența Therei.

Pentru a se răzbuna, Hera l-a creat pe Mahr , omul perfect și l-a prezentat lui Thera. Cei doi s-au îndrăgostit imediat și când Zeus s-a întors la fată, Hera a povestit ce s-a întâmplat.
Zeus i-a explicat soției sale că a creat Thera pentru că avea nevoie de o femeie care să-l înțeleagă și să-l dorească. Furios, a decis să-i facă pe cei doi îndrăgostiți să simtă ceea ce a simțit față de soția sa așa că a transformat-o pe Mahr în mare și pe Thera în pământ, astfel încât cei doi să fie mereu împreună, dar în același timp separati.
Din acea zi, pământul a găzduit marea în timp ce încearcă să ajungă la ea legănându-se, fără să o poată prinde.''(web)

[latan.elena]

„Nu putem ști ce se va întâmpla cu noi în întorsătura ciudată a vieții. Dar putem
decide ce trebuie să se întâmple în noi, cum ne putem descurca cu lucrurile și ce
decizie să luăm și, în cele din urmă, asta este ceea ce contează cu adevărat. "

Joseph Fort Newton



„Orizontul se aplecă înainte, oferindu-ți spațiu pentru a face noi pași de schimbare.”

Maya Angelou

[latan.elena]

Cerul era înstelat, atât de mult încât, după ce l-am contemplat,cineva
se întreba dacă oamenii fără pace ar putea trăi sub un asemenea cer.

Fiodor Dostoievski




Nu te mulțumi cu orizontul.
Caută infinitul.

Jim Morrison