Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





Nu sunt altceva decât un suflet simplu
care este uimit
care știe să asculte vântul
care își găsește pacea în tăcere.

Ignazia Atzori




Fie ca abisul să se împace cu Împărăția Cerurilor.
Fie ca Luna să se pregătească să primească lumina Soarelui.
Fie ca mintea să se predea voinței inimii.
Fie ca gheața întunericului să se topească în splendoarea noii zile.

Mario Bucci



''Despre copaci, flori, suflet, serenitate. Simple argumente de conversatie intre mine si natura,
asupra carora – oh ce minune! – cadem intotdeauna de acord.''

Fabrizio Caramagna




Munții Rodnei - în căutarea bujorilor de munte | Muntii Nostri

[latan.elena]

"Mai bine sa stii mai putine si sa iubesti mai mult, decat sa stii mai multe si sa nu iubesti!"

Erasmus Din Rotterdam

[latan.elena]

Așa mor copilăriile, când întoarcerile nu mai sunt posibile pentru că podurile tăiate înclină grinzile deconectate în spațiu străin spre apa neobosită.
Nu există așadar alt remediu decât cel al șarpelui: abandonarea pielii în care nu mai intrăm, lăsarea ei pe pământ, printre tufișuri și trecerea la vârsta următoare.
Viața este scurtă, dar intră în ea mai mult decât suntem capabili să experimentăm.

José Saramago





Alain Laboile

[latan.elena]

Bucuraţi-vă

de Dumitru Matcovschi


Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca-ntr-o poveste,
Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite un moş tace-n toiag, alb ca troianul.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu? Cine eşti tu? Cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.

Zilele vin, zilele trec... ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Grijile cresc, toamnele cresc, viaţa descreşte,
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

[latan.elena]

Tinerețe, ziuă, bătrânețe și noapte - Walt Whitman


Tinerețe, mare și tare, iubitoare – tinerețe plină
de grație, forță și fascinație,
Știi tu că Bătrânețea te poate urma cu aceeași
grație, forță și fascinație?

Splendidă, plină zi, ziuă a imensului soare, a
acțiunii, ambiției, râsului,
Noaptea te urmează pe-aproape, cu milioane
de sori și cu somnul și cu
reconfortatul întuneric.

1881

[latan.elena]

Bunica mea obișnuia să spună că atunci când o femeie se simte tristă, cel mai bine pentru ea e să își împletească părul; în acest mod durerea ar fi prinsă între șuvițele de păr și nu ar putea ajunge în corp.


Apoi adăuga că trebuie sa avem grijă ca tristețea sa nu-ți intre în ochi că ar putea să-ți curgă râuri de lacrimi, apoi ar fi putut ajunge pe buzele tale și te-ar forța să spui lucruri care nu sunt adevărate, care te-ar putea afecta, iar apoi ar putea ajunge în mâinile tale unde ar putea fi și mai rău: să faci pâinea necoaptă sau să afumi mâncarea. Iar astea toate se pot întâmpla pentru că tristeții îi place gustul amar.


Când te simți tristă copila mea, împletește-ți durerea în jur șuvițelor de păr și doar când va începe vântul de nord să sufle și să lovească puternic, abia atunci să-l despletești, să-l lași sa fluture în vânt și să îți risipească toată tristețea strânsă în el.


Părul nostru este o plasă capabilă să prindă totul, este puternic ca rădăcinile stejarului și moale ca spuma mării.


Nu te lăsa copleșită de melancolie, copila mea, chiar dacă inima ta este ruptă sau oasele tale sunt reci de atâta durere.


Nu lăsa tristețea să intre în tine prin părul tău pentru că va curge ca într-o cascadă prin canalele pe care luna le-a trasat în corpul tău și îți va invada fiecare celulă a ființei tale. Împletește-ți tristețea, spunea ea, întotdeauna împletește-ți tristețea….


Și mâine te vei trezi copila mea cu cântecul vrabiei, si vei găsi palid și estompat toată aceasta tristețe între șuvițele rebele ale părului tău….


Paola Klug

[latan.elena]

RUGĂCIUNEA SENINĂTĂŢII-REINHOLD NIEBUHR

Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile care pot fi schimbate
Şi înţelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte;
Dă-mi harul de a trăi din plin fiecare zi în parte,
Şi de-a mă bucura de darurile fiecărei ore,
De a accepta greutăţile ca pe o cale către pace şi împăcare,
De-a accepta, așa cum a făcut Isus,
această lume aşa cum este ea, imperfectă,
și nu aşa cum aş fi dorit-o eu să fie.
Cu convingerea că vei îndrepta toate lucrurile pe făgaşul bun,
Mă încredinţez Ţie,
Astfel încât să trăiesc cu rezonabilă fericire în această viaţă
și cu infinită fericire alături de Tine în cea care va să vină.
Amin.

[latan.elena]

"Este iubire. Va trebui să mă ascund sau să fug.
Zidurile închisorilor sale cresc, ca într-un coșmar atroce.
Frumoasa mască s-a schimbat, dar ca întotdeauna este singura.
Pentru ce voi avea nevoie de talismanele mele:
exercițiul literelor, erudiția vagă,
galeriile Bibliotecii, lucrurile comune,
obiceiurile, noaptea atemporală, gustul somnului?
A fi cu tine sau a nu fi cu tine este măsura timpului meu.
Este, știu, dragoste: anxietatea și ușurarea de a-ți auzi vocea,
așteptarea și amintirea, oroarea de a trăi în timpul următor.
Este dragoste cu mitologiile ei, cu mica ei magie inutilă.
Există un colț de stradă unde nu îndrăznesc să trec.
Numele unei femei mă anunță.
O femeie mă doare pe tot corpul.”

Jorge Luis Borges - Este dragoste


Ph Ferdinando Scianna 1984, scriitorul Jorge Louis Borges cu soția sa Maria Kodoma vizitând
Muzeul Arheologic Regional Antonio Salinas din Palermo.

[latan.elena]

Deşi este încă seară
simt că mâine vine vara
cu lungi gene de mărar
şi cu ochii de muştar,
cu obrajii de caisă
unduindă a narcisă.

Ca o pasăre măiastră
ea va bate la fereastră,
Eu-i deschid. Ea intră-n casă,
tărcată şi pepenoasă.

Nichita Stanescu

[latan.elena]

''O singurătate pură și o pace profundă. Cele mai bune lucruri pe care luna le poate oferi oamenilor. ''

Haruki Murakami




NOAPTE BUNA !


Waldorff Photography