Elena Latan

[latan.elena]

"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .





Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.

Dostoievski




“Inocenta copiilor este acel ceva care ii face exemple luminoase in fata omenirii.”

Kurt Chambers




"Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el inocenţa,
drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară;
făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus:
«Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu».
În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe."

Ernest Bernea



„Frumusețea trezește sufletul la viață.”

Dante Alighieri

[latan.elena]

„Există mai multe feluri de dragoste. Una este egoistă, rea, acaparatoare, care foloseşte iubirea pentru a da importanţă sinelui. Aceasta este cea mai urâtă şi mai schiloadă. Cealaltă este o revărsare a tot ce este mai bun în tine - bunătate, apreciere şi respect - nu numai respectul manierelor sociale, ci respectul mai mare care este recunoaşterea unei persoane ca unică şi valoroasă. Primul tip de dragoste poate îmbolnăvi, micşora şi slăbi, pe când cel de-al doilea îţi poate elibera puterea, curajul şi bunătatea, ba chiar şi înţelepciunea pe care nu ştiai că o posezi.”

John Steinbeck




„Omul fericit este cel care, fiind țăran sau fermier, își găsește liniștea în casa lui”.


Johann Wolfgang von Goethe

[latan.elena]

Viața nu este ceea ce ar trebui să fie. Este ceea ce este. Este modul în care îl abordezi care face diferența.

Virginia Satir




Poate că fericirea este aceasta: să nu simți că ar trebui să fii în altă parte, să faci altceva, să fii altcineva.

Isaac Asimov




''Natura, la randul sau, are “perfectiuni” pentru a arata ca este imaginea lui Dumnezeu,
si defecte pentru a arata ca ea nu este decat o imagine.''

Blaise Pascal



Viata nu este intotdeauna cum ne-o dorim, dar o traim cum putem mai bine. Nu exista viata perfecta, dar exista momente perfecte.
"Luna este „sus”, atunci când ne uităm la ea de pe Pământ. Cu toate acestea, cineva care se află în spaţiu, se poate uita la Lună „în jos”. Toate definiţiile dispar, atunci când perspectivele se schimbă. Nimic nu este adevărat – nimic, în sensul absolut. Adevărul este, ca să folosim expresia lui Hemingway, o sărbătoare cu dată schimbătoare."

Neale Donald Walsch

[latan.elena]

Când tac, deodată tăcerea
are o dimineață a ei, un zenit,
are o după-amiază a ei,
și-apoi iarăși o dimineață.

Nichita Stanescu



Somnul şi trezia-Nichita Stănescu

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm..
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?

[latan.elena]

„Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieţii mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esenţiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar nişte completări şi lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce ţâşnise în acei ani din inconştient şi mai întâi mă inundase, mă copleşise. A fost materia primordială pentru opera unei vieţi."




′′ Despre iubire se poate vorbi cu cuvinte frumoase; dar despre viață? Viața stă deasupra iubirii. Dar dragostea este mama de neînlocuit a vieții. Viața nu trebuie să fie forțată niciodată în dragoste; în schimb dragostea trebuie forțată în viață.

Iubirea poate fi supusă și suferinței, nu așa vieții. Atâta timp cât dragostea este plină de viață, trebuie luată în considerare; dar, odată ce dă naștere vieții, devine o carapace goală și pradă căderii. [...]

Nu mai vorbesc în numele iubirii, ci al vieții. [...]

O ființă umană are nevoie de o mamă până când viața ei s-a dezvoltat. Atunci el se va despărți de ea. Și viața are nevoie de iubire până când s-a dezvoltat, apoi se va despărți. Grea este despărțirea copilului de mamă, dar și mai grea este separarea vieții de iubire. [...]

Principiul tuturor lucrurilor este iubirea, dar esența lucrurilor este viața. Această distincție este crudă. De ce, sau spirit al celui mai adânc întunecat, mă obligi să spun: cine iubește nu trăiește, și cine trăiește nu iubește? Întotdeauna am susținut altfel!"

C.G.Jung - Carte roșie

[latan.elena]

Deci vrei să fii scriitor - Charles Bukowski

deci vrei să fii scriitor.
dacă nu vine arzător din tine
atunci, orice ar fi,
nu o face.

dacă nu vine pur şi simplu din
inima şi din mintea şi din gura
şi din interiorul tău,
nu o face.

dacă trebuie să stai ore întregi
holbându-te la ecranul calculatorului
sau cocoşat peste
maşina de scris
căutând cuvintele potrivite,
atunci n-o face.

dacă o faci pentru bani sau
faimă,
n-o face.

dacă o faci pentru că vrei
femei în pat,
n-o face.

dacă trebuie să pierzi ore
rescriind şi rescriind la ea,
atunci n-o face.

dacă-i greu numai să te gândeşti la ea,
n-o face.

dacă încerci să scrii precum altcineva,
n-o face.

dacă trebuie să aştepţi să iasă din tine,
atunci aşteaptă răbdător.

dacă nu iese din tine,
atunci fă altceva.

dacă întâi trebuie s-o citeşti neveste-tii
sau prietenei tale sau prietenului tău
sau părinţilor tăi sau oricui altcuiva,
nu eşti pregătit.

nu fi ca mulţi alţi scriitori,
nu fi ca multe alte mii de
oameni ce se autointitulează scriitori,
nu fi mohorât şi plictisitor şi
pretenţios, nu fi consumat de dragoste de sine.

bibliotecile lumii
s-au săturat
de cei ca tine.

dacă nu vine din
sufletul tău precum o rachetă,
dacă n-ai înnebuni sau
te-ai sinucide sau ai ucide
dacă n-ai scrie,
n-o face.

dacă soarele din tine
nu-ţi arde interiorul,
n-o face.

când a venit cu adevărat timpul,
şi dacă ai fost ales,
se va întâmpla de la
sine şi se va întâmpla
până când mori sau moare-n tine.

nu există nicio altă cale.
şi n-a existat niciodată o altă cale.

[latan.elena]

''Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.''




''Oricât se străduiau oamenii, îngrămădiţi câteva sute de mii pe o palmă de loc, să sluţească pământul pe care se înghesuiau, acoperindu-l cu piatră pentru a nu mai putea rodi nimic, smulgând orice firicel de iarbă ce se- neumeta să răsară, îmbâcsind văzduhul cu fum de cărbune şi petrol, ciopârţind copacii şi alungând din preajma lor toate animalele şi păsările – primăvara era tot primăvară, chiar şi la oraş. Soarele încălzea, iarba dădea colţ verde şi se înălţa oriunde n-o stârpea mâna omului, nu numai prin parcuri, dar şi printre dalele de piatră; mestecenii, plopii, mălinii îşi desfăceau frunzuliţele lipicioase şi înmiresmate; pe ramurile mugurate ale teilor plesneau bobocii plini de sevă; stăncuţele, vrăbiile, porumbeii ca în fiecare primăvară îşi clădeau voios cuiburile, iar muştele, înviorate de căldura soarelui, bâzâiau pe lângă ziduri. Plantele, păsările, gâzele, copiii, toţi erau veseli. Numai oamenii – cei vârstnici, cei în toată firea – nu încetau a se înşela şi a se chinui unii pe alţii şi pe ei înşişi. Pentru ei nu această dimineaţă de primăvară, această frumuseţe a lumii, dăruită de Dumnezeu spre fericirea tuturor vietăţilor – frumuseţe aducătoare de pace, bună înţelegere şi dragoste între oameni – era ceva sfânt şi însemnat, ci sfânt şi însemnat era ceea ce născociseră ei înşişi, pentru a se înstăpâni unii deasupra celorlalţi.''



''Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.''

Lev Tolstoi în Învierea

[latan.elena]

Khalil Gibran – Jumătate de viaţă

Nu te-îndrăgosti de cel care iubeşte cu jumătate de măsură.
Nu te mulţumi cu o jumătate de prieten.
Nu participa la acţiunile celor jumătate talentaţi.
Nu trăi jumătate de viaţă şi nu muri jumătate de moarte.
Dacă optezi pentru tăcere, atunci taci.
Dacă vorbeşti, continuă până termini ce ai de spus.
Nu alege tăcerea ca să spui ceva.
Nu vorbi ca să nu spui nimic.
Dacă accepţi ceva, atunci acceptă cu curaj, nu te eschiva.
Dacă refuzi, atunci acest fapt să fie evident….
Un refuz ambiguu echivalează cu-o acceptare.
Nu admite jumătăţi de răspuns.
Nu te-încrede-n jumătăţi de adevăr.
Nu visa jumătăţi de vis.
Nu te amăgi cu jumătăţi de speranţă.
Jumătate de-înghiţitură nu-ţi va stinge setea.
Jumătate de-îmbucătură nu-ţi va potoli foamea.
Jumătate de drum nu te va duce nicăieri.
Jumătate de idee nu-ţi va aduce rod.
Jumătatea cealaltă este partea de care te temi.
Eşti tot tu, în acelaşi loc, dar în alt timp.
Eşti tu, dar în lipsa ta.
Jumătatea aceea de viaţă este viaţa ta netrăită.
Un cuvânt pe care nu l-ai rostit.
Un zâmbet pe care l-ai amânat.
O dragoste pe care n-ai trăit-o.
O prietenie despre care n-ai ştiut.
A atinge, dar a nu ajunge.
Muncă şi, totodată, neparticipare, participând doar pentru a fi absent.
Este ceea ce te face un străin celor de lângă tine, iar pe ei străini ţie.
Jumătate este, spus simplu, un moment de incapacitate.

Dar tu nu eşti jumătate, eşti întreg şi capabil.
Eşti întregul făcut pentru a trăi o viaţă rotundă, nu jumătate de viaţă.

[latan.elena]

O, slujitorule, unde mã cauti ?
Iatã! Eu sunt lângã tine.
Nu sunt nici în templu, nici în moschee:
nici în Kaaba, nici pe muntele Kailas.
Dacã esti un cãutãtor adevãrat
Mã vei vedea pe datã:
Mã vei întâlni într-o clipã.
Kabir spune: "O, Sadhu! Domnul este suflarea întregii suflãri."

Kabir

[latan.elena]

“Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume?
Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă – milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot – în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie.''

Osho




NOAPTE BUNA !