"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
La mulți ani, Mamă Pâmânt! Te iubim ! Îți mulțumim pentru viața și frumusețe nesfârșită dăruită ,
pentru ca încă ne mai suporti !
''Pământul e un rai. Iadul e să nu bagi în seamă asta. ''
Jorge Luis Borges
"Nu moștenim Pământul de la străbunii noștri, ci îl împrumutăm pentru copiii noștri!"
„Dacă am putea vedea clar miracolul unei singure flori, întreaga noastră viață s-ar schimba”
Buddha
„Când deschid fereastra camerei mele în fiecare dimineață,
este ca și cum aș deschide aceeași carte pe o pagină nouă.”
Mario Quintana
„Feminitatea nu înseamnă numai ruj, coafuri stilate şi haine lamodă. Este
împodobirea divină a umanităţii. Îşi găseşte expresia în puterea ta de a iubi,
în spiritualitatea ta, în delicateţea,strălucirea, sensibilitatea, creativitatea ta,
farmecul tău,graţia, bunătatea, demnitatea şi tăria ta interioară.“
James E. Faust
Nichita Stănescu
De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino, tu, cu tine toată
ca să-ntruchipăm o roată
Vino, tu, fără de tine
ca să fiu cu mine, mine
O, răsai, răsai, răsai
pe infernul meu, un rai
O, rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme.
"Dezîmblânzirea" ( din volumul "Epica Magna" - 1978)
„Raritatea creează miracol; repetarea îl șterge.”
Éric-Emmanuel Schmitt-Femeia din oglindă
"Să fim recunoscători oamenilor care ne fac fericiți, ei sunt grădinarii fermecători prin care ne înfloresc sufletele. "
Marcel Proust
"Fii recunoscător pentru tot ce ai, recunoștința este importantă. Universul iubește oamenii recunoscători, cu cât ești mai recunoscător, cu atât Universul îți va oferi mai multe lucruri pentru care să fii recunoscător."
Louise L. Hay
https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=a5qkleFMh98
Veronica Micle, n. Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.Wikipedia
Povesti de viata: Veronica Micle și Mihai Eminescu - Marea Iubire!
Raze de lună - Veronica Micle
"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură se răsfrânge!
Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne;
Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună
A sa linişte eternă, eu aş da de voie bună
Toate razele de lună, toate razele din soare
Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare.
Veronica Micle, cea din urmă poezie
Veronica Micle - Poezii
Iubirea dulce și durută Mihai Eminescu – Veronica Micle, numai moartea i-a
Când noaptea e adâncă ... - Veronica Micle
Când noaptea e adâncă și-i liniște, tăcere,
când și zefirul dulce pe frunze doarme lin,
iar luna călătoare pe cerul cel senin
a firii adormite e singura veghere,
Atuncea al meu suflet, răpus de doruri multe,
deștept, făr-de repaos veghează ne-ncetat,
cu-al zilei zgomot mare în veci neîmpăcat
tăcerea mută-a nopții îi place să asculte.
Ce-aude el atuncea când eu n-aud nimica,
nu știu, însă în pieptu-mi un farmec dulce simt,
și orizontu-mi pare ca e îngust și strâmt,
iar lumea uriașă neînsemnat de mică.
https://www.google.com/search?q=Vero...ZSK0JM&vssid=l
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.04.2024 la 22:30.
https://www.youtube.com/watch?v=WZw7qaNzZ_M
Trecutul
Ci dincolo de zona blestemată-a morţii,
Peste cătunele încremenite de pe vale,
Departe peste albe culmi,în fund departe,
Mai departe decât chiar depărtarea
Eşti tu,
E lumea existenţei tale,
De care nu,oricât de-adâncă zarea
Mă desparte,
Ci infinitul fără sprijin,fără toarte
Îl urcăm învinşi,învinşi îl coborâm.
Căci de acest metal,
Tăios şi imaterial,
În fiecare clipă sufletu-mi sfărâm.
Ţi-adeseori,
Privind sfios prin tainicul crenel de lut,
Ca printr-un ochi de geam,
Îmi pare
Că printr-un magic dioram
Privesc alt tărâm.
Eşti tu acolo…
O,numai dacă mai trăieşti,
Căci nici un semn de-acolo nu ne-ajunge,
Nici veşti,
Nici păsări,
Nici un călător
Nu vine de la voi rătăcitor,
Ci numai nevăzute priviri,
Explozii de obuze şi de mine
Ropote de gloanţe.
Eşti tu acolo!
Camil Petrescu
(n. 22 aprilie 1894, București – d. 14 mai 1957, București)
Ea e actrița care i-a fermecat pe Camil Petrescu și Mihail Sebastian
https://www.google.com/search?sca_es...M&vssid=mosaic
Camil Petrescu « Poezii si Versuri
„Lasă totul nedefinit, inclusiv pe tine.
Imprieteneste-te cu incertitudinea.
Îndrăgostiți-vă de mister. Îngenunchează la altarul Necunoașterii.
Dă-ți timp întrebărilor să respire și răspunsurile te vor găsi.”
Jeff Foster
Nu-s ochii dragei mele stropi de soare
Şi roşul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sânu-i oacheş pare
Şi negrul păr i-e ca o sârmă-n val.
Ştiu roze albe, ştiu şi roze roşi,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Şi-s balsamuri mai dulci să le miroşi
Decât e boarea întregii sale firi.
Îmi place s-o aud, deşi plăcut
Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă.
Eu mers de zâna încă n-am văzut,
Dar draga mea e clar că-n ţărnă calcă.
Şi totuşi, eu o cred la fel de rară
Cum spun şi cei ce mint când o compară.
William Shakespeare
William Shakespeare
''Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.
Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă."
Rabindranath Tagore
Momentan sunt 564 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 564 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje