Primăvara vieții și primăvara anului sunt făcute să fie legănate în pântecele verde al naturii.
Jerome K. Jerome
Primăvara vieții și primăvara anului sunt făcute să fie legănate în pântecele verde al naturii.
Jerome K. Jerome
Sintonia este acel punct în care inima, mintea și emoțiile se aliniază.”
Fabrizio Caramagna
"Fii recunoscător pentru tot ce ai, recunoștința este importantă. Universul iubește oamenii recunoscători,
cu cât ești mai recunoscător, cu atât Universul îți va oferi mai multe lucruri pentru care să fii recunoscător."
Louise L. Hay
„Renașterea este misterioasă, ceva în noi moare și altceva se ridică din nou,
ca cerul care ieri a aparținut iernii și astăzi încântă și ca aceste frunze mici
care vor da în curând lumină tuturor copacilor”.
Fabrizio Caramagna
Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.04.2024 la 18:21.
Fii cel mai bun prieten al tău.
Aflați că momentele de singurătate vă permit să descoperi cine ești cu adevărat.
Sergio Bambarčn
„Fiecare emoție este un mesaj, treaba ta este să asculți.”
Gary Zukav
„Învață să fii fericit cu ceea ce ai în timp ce urmărești tot ceea ce îți dorești.”
Jim Rohn
„Numai visând și rămânând fideli viselor vom putea fi mai buni,
iar dacă suntem mai buni, lumea va fi mai bună.”
Luis Sepúlveda
Nu te mulțumi cu orizontul.
Caută infinitul.
Jim Morrison
https://www.youtube.com/watch?v=ox2QTySzJQA&t=1201s
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) a fost o avocată, poetă, prozatoare și publicistă română.
S-a născut la Iași,ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei, doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni,
unde lucrau părinții ei la spital, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. Wikipedia
Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi?
Magda Isanos
Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună şi-am trăit goi?
N-am avut altă-avuţie
decât praful de pe tălpile noastre,
altă casă decât zările-albastre
din copilărie.
Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt aceşti vânzători de vis?
N-am avut linişte, n-am avut masă-aşezată,
însă tu ne zâmbeai câteodată.
Te-arătai la sfârşitul câte unui cuvânt,
erai ca un fulger, ca o pală de vânt.
Şi noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile.
Doamne, dintre toţi copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greşit şi primeşte-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune*-ţi mâinile
pe ranele noastre prea pământeşti
şi spune că ne vindeci şi ne primeşti!
Magda Isanos - Poezii
Magda Isanos « Poezii si Versuri
Poemul femeii care iubea primăvara
Va veni primăvara.
Florile pe creştete-or duce
lumina care luce-străluce
a soarelui
şi-a marelui
anotimp visător.
„Floare, răsai…”
va murmura lumina de mai.
Aripe
se vor desfăşura în prielnice clipe,
şi fiece lucru va fi prelungit în umbra de taină.
Pentru dragoste îmbrăcând altă haină,
şi totuşi, sfărâmicios, pieritor,
va fi şi floare şi om şi zbor.
Ce rămâne?
Urâtă-ntrebare…
Cine-a scornit-o oare?
Cine-a scornit vorbele „astăzi” şi „mâne”?
Ca şi când n-ar fi totul veşnic,
şi soarele şi lumânarea din sfeşnic,
în măsura-n care ard şi există…
Tu nu fi tristă.
Priveşte:
lumina cade-n flori, se roteşte,
se face fluture şi albină.
Umbra, şi ea ca o apă,
lunecă nu ştiu cum şi ne scapă,
apoi se umple de luceferi. E noapte.
Toate-acestea într-o zi vor fi coapte.
Florile din pomi vor fi mere.
Cântecul din iasomii – tăcere,
şi stelele – pulbere-n vânt şi părere…
Tu cântă şi nu te teme.
Mai înainte de vreme
nu vei muri.
Vei culege şi vei huzuri
în lungă toamnă.
Vei şti ce-nseamnă
cu aripa lor cocorii pe cer
şi pe pământ ce scrie plugul de fer,
însă nu vei şti toate.
Umbrele şi luminile neîmpăcate
vor juca pe mânile tale-nghețate.
Şi tu vei zâmbi.
Puținul sânge ce te va-ncălzi
va fi încă prețios şi viu.
Şi-n moarte vei intra mai târziu,
ca-ntr-o apă
răcoritoare.
Ce oră e oare?
Cine mă scapă
şi cine-mi vine în întâmpinare?
Tu eşti, tovarăş al tinereții,
din anotimpul privighetorilor,
stăpânul tuturor florilor
vieții.
Vrei să mă iei? Dar unde?
Umbrele noastre-acum vor pătrunde
taina cea de pe urmă. Tăcere.
În paradis nu-s vegetații efemere.
Nici râuri ce-ngheață.
Să mergem, dar, cu soarele-n față.
Mă părăseşti, viață…
Lumina fuge. Unde-s minunile?
Nu pot muri ca sălbătăciunile,
în resemnare şi pace.
Am iubit pământul.
Fiecare umbră aruncată pe el.
Zborul fiecărui porumbel.
Şi cântecele pe care le şoptea vântul.
Acum mă părăsesc colorile
ca nişte păsări sperioase.
Amintirile se usucă, şi florile
cad lovite de-o mână misterioasă.
Cine spune: „Dormi, iubita mea,
s-a stins blânda stea.
dormi…”
Şi anii mei vor cădea, uniformi,
în uitare,
despoiați de calda suflare
a povestitorilor răsfățați.
O, ridicați-mă încă-ntre perne, oameni ciudați,
fără chipuri şi fără umbră.
Văd soarta mea sumbră
în ochii voştri solemni.
Să nu mă-ndemni
să mă închin, părinte.
Picăturile sângelui meu sunt sfinte.
Să mergem, tovarăş al tinereții,
din anotimpul privighetorilor,
stăpânul tuturor florilor
vieții.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.04.2024 la 19:57.
Înflorirea glicinei face parte dintre
acele lucruri care uimesc viața...
un zâmbet de lumină,
o cascadă perfectă de flori,
un mesaj secret.
Fabrizio Caramagna
Singurătate
George Gordon Byron
Să şezi visând pe ţărm, pe lunci, pe stânci,
să mergi unde-i pădurea mai obscură,
în locuri unde tainele-s adânci
şi unde tu eşti cea dintâi făptură;
să vezi de sus ce alţii nu văzură,
s-ajungi pe culmi cu fiarele a sta,
s-admiri un pisc, un hău, o apă pură,
nu-i a fi singur, ci a conversa
cu farmecul Naturii, cu măreţia sa.
Dar în mulţime, forfotă, foială,
s-auzi, să vezi, să simţi şi să posezi,
pierdut, pribeag, muncit de îndoială,
lipsit de ale dragostei dovezi,
neadecvat, scăzut, lovit de boală!
Să n-ai prieten, un ortac, un frate,
să n-ai pe nime-n care să te-ncrezi,
cu milioane-n faţă şi în spate
e a fi singur, e singurătate!
Răbdarea este putere.
Răbdarea nu este o absență a acțiunii;
mai degrabă este „timpul” care
așteaptă momentul potrivit pentru a acționa,
principiile corecte
și în modul corect.
Fulton J. Sheen
„Cu toții căutăm fericirea, dar o colorăm cu atât de multe cerințe
încât nu reușim niciodată să o atingem. Fericirea este ceva interior,
motiv pentru care trebuie să ne scufundăm în noi înșine pentru a o găsi.”
Osho
„Nimeni nu are viața la care se aștepta, dar modul în care
te adaptezi la dificultăți determină dacă ești fericit sau nu.”
K. Harmel - Atâta timp cât stelele sunt pe cer.
„Lanțurile de obiceiuri, care ne limitează libertatea și ne blochează
creșterea,sunt de obicei prea mici pentru a fi observate, până când
devin prea mari pentru a fi rupte.”
Samuel Johnson
„ Unu, nu uita să privești în sus, la stele, și nu în jos la picioarele tale. Doi,nu renunța niciodată la
muncă. Munca îți oferă sens și scop, iar viața este goală fără acestea. Trei, dacă ai norocul să găsești
iubirea, amintește-ți că este acolo și nu îți bate joc de ea.”
„Cu toții suntem diferiți, dar împărtășim același spirit uman. Poate că asa este natura umană, să ne
adaptăm și supraviețuim .”
Stephen Hawking
Momentan sunt 149 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 149 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje