"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..." .
"Din visteria de frumuseți și odoare,
Cu inima mea cutezătoare,
Doamne, numai dragostea ta aș fura..."
Vasile Voiculescu
''Fericiti cei ce nu au nevoie de logaritme mistice sau religioase ca Sa-L afle pe Dumnezeu. Ce simpla e credinta !''
Vasile Voiculescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.04.2024 la 12:45.
Lunca din Mirceşti - Vasile Alecsandri
Bate vânt de primavară şi pe muguri îi deschide;
Vântul bate, frunza creşte, şi voioasă lunca râde.
Sub verdeaţa dragalaşă dispar crengile pe rând.
Şi sub crengile umbroase mierla sare şuierând.
O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare,
Ş-un nou glas de armonie completează imnul sfânt
Ce se-nalţă cătră ceruri de pe veselul pământ.
Tot ce simte şi viază, feară, pasere sau plântă
În căldura primaverii naşte, saltă, zboară, cântă.
Omul îşi îndreaptă pasul cătră desul stejăriş,
Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziş.
El se duce după visuri; inima lui creşte plină
De o sacră melodie, melanholică, divină,
De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător
Ce-i aduc în pept suspinuri şi-n ochi lacrimi de amor.
Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,
Ş-a sperărei zâmbitoare, ş-a plăcerei, ş-a iubirei,
Paserea-şi găteşte cuibul, floarea mândrele-i colori,
Câmpul via sa verdeaţă, lanul scumpele-i comori.
Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană,
Cu-al său fir de-argint subţire face-o punte-aeriană,
Iar în leagăn de matasă gangurul misterios
Cu privighetoarea dulce se îngână-armonios.
Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare,
Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare,
Şi, ca roi de petre scumpe, gândăceii smăltuiţi
Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiţi.
O pătrunzătoare şoaptă umple lunca, se ridică.
Ascultaţi!... stejarul mare grăieşte cu iarba mică,
Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor.
Fluturul cu plânta, râul cu limpidele izvor.
Şi stejarul zice ierbei: „Mult eşti vie şi gingaşă!”
Fluturaşul zice florie: „Mult eşti mie drăgălaşă!”
Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind;
Râu, izvoare, nouri, raze se împreună iubind.
Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al ţării mele,
Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele!
Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor,
Şi Siretul te închide cu-al său braţ dismierdător.
Umbra ta, răcoritoare, adormindă, parfumată,
Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată.
Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi,
Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi.
Şi-i încântă, şi-i îmbată, şi-i aduce la uitare
Prin o magică plăcere de parfum şi de cântare,
Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai,
Tot şopteşte de iubire în frumoasa luna mai!
Lunca Mircești (Vasile Alecsandri) - Wikipedia
Ceea ce este, este. Opreste-te si priveste!
Osho
''Acestea sunt schimbările sufletului. Nu cred în îmbătrânire. Cred că ne schimbăm permanent aspectul în faţa soarelui. De aici rezultă optimismul meu.''
Virginia Woolf
"Ce este în realitate lucrarea gândului? În noi, în jurul nostru există o materie subtilă, dar neorganizată, fiindcă ea nu a primit încă niște forme. Asupra acestei materii gândul nostru are niște puteri, și depinde de noi să o considerăm ca un aluat de modelat pentru a deveni niște creatori în lumea frumuseții, a armoniei și a luminii. Desigur, este important ceea ce omul creează în planul material, dar creațiile sale psihice sunt infinit mai importante, și el este judecat de Cer în funcție de aceste creații. Cei mai mulți oameni, care nu-și stăpânesc gândurile, populează spațiul cu niște creaturi monstruoase, diabolice, care propagă peste tot răul. Dimpotrivă, discipolul care cunoaște puterile gândului încearcă să producă numai niște creații benefice ce vor aduce pacea și lumina peste tot în lume."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Îmi plac artiștii,
poeţii, nebunii.
Îmi plac oamenii diferiți,
In afara cutiei.
Luminos în interior
și fără bibelouri afară.
(Agostino Degas)
„Diferenţa dintre persoana care eşti astăzi şi cea care vei fi peste cinci ani constă
în oamenii cu care îţi petreci timpul şi în cărţile pe care le citeşti.”
John C. Maxwell
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.04.2024 la 15:11.
„În ciuda tuturor pierderilor și privațiunilor pe care le-am suferit, iubesc cu ardoare viața,
iubesc viața de dragul vieții și, cu adevărat, parcă mă pregătesc în fiecare moment să-mi
încep viața și sunt absolut incapabil să discern dacă Mă apropii de sfârșitul vieții mele sau
sunt pe cale să o încep: aceasta este trăsătura fundamentală a caracterului meu; și, poate,
de asemenea, a realității”.
Fedor Dostoievski, „Caiete și caiete”.
„Suferința omului vine din faptul că vrea să aleagă doar ceea ce i se pare frumos și luminos:
vrea doar curcubeul, nu norii negri plini de ploaie; dar nu știe că curcubeul nu poate exista
fără acei nori întunecați. , care sunt fundalul indispensabil pentru apariția curcubeului”.
Osho
„Dacă scoți praful de pe fluturi, fluturii nu mai zboară; poate că omul,
cu toată știința lui, nu a înțeles că fluturii nu ar trebui să fie prafuiti.”
Alda Merini
„Va trece timpul acesta”
Oscar Hahn
Acest timp va trece pe măsură ce vor trece
toate zilele oribile ale vieții.
Vânturile care te bat se vor
calma.
Sufletul rătăcitor se va întoarce la cuibul său
Ceea ce s-a pierdut ieri va fi găsit
Soarele fără pată conceput
va ieși din nou în partea ta
Și vei spune mării: Cum am putut,
înecat fără busolă și pierdut,
să ajung în port cu pânzele rupte?
Și o voce îți va spune: Nu înțelegi?
Același vânt care a spart navele
este cel care face să zboare pescărușii.
.
„Nu scriu cu cerneală. Scriu cu lejeritatea mea. Nu știu dacă mă pot face înțeles: cumpăr cerneala; dar nu există magazin pentru ușurință. Vine sau nu: depinde. Când nu vine, este deja prezent. Mă înțelegi? E peste tot, lejeritatea: în prospețimea insolentă a ploilor de vară, pe aripile unei cărți părăsite la picioarele patului, în sunetul clopotelor mănăstirii la ora slujbelor, un strigăt copilăresc și vibrant, într-un nume de o mie și o mie de ori șoptit ca atunci când mestecă un fir de iarbă, în zâna care este lumina la cotițele șoselelor șerpuite ale Jurei, în sărăcia șovăielnică a sonatelor lui Schubert, în ritualul închiderii încet. obloanele la amurg, în atingerea subtilă de albastru, albastru pal, aproape violet, pe pleoapele unui nou-născut, în dulceața deschiderii unei scrisori mult așteptate, prelungind cu o secundă momentul citirii ei, în zgomotul lui. castane care se prăbușesc la pământ și în stângăcia unui câine care alunecă pe un iaz înghețat, mă opresc aici, lejeritate, vezi, se dă peste tot. Dacă în același timp este rar, incredibil de rar, este pentru că ne lipsește arta de a primi, pur și simplu de a primi ceea ce ni se dă peste tot.”
„Peste tot, amestecate cu particulele de aer pe care le respirăm, există particule de iubire rătăcitoare. Uneori se condensează și cad ca ploaia pe capul nostru. Uneori nu. Depinde atât de puțin de voința noastră, ca un duș de primăvară. Tot ce putem face este să stăm cât se poate de adăpostiți. Și poate asta este ceea ce nu funcționează în căsătorie: această parte a umbrelei.”
„Știi ce este melancolia? Ai mai văzut o eclipsă? Ei bine, e chestia asta aici: luna alunecă în fața inimii și inima nu mai dă lumină. Noaptea în plină zi. Melancolia este dulceață și întuneric.”
Christian Bobin
Catrin Welz-Stein
"Noaptea mă aşteaptă ca o veche prietenă şi-mi dă umărul ei catifelat, destul de larg pentru toate visele mele.”
Cella Serghi
"Lumea este plina de lucruri magice, care asteapta cu rabdare ca simturile noastre sa devina mai ascutite."
W.B. Yeats
Momentan sunt 159 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 159 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat.JPG)
Marcaje