"- Unde să te ascund Primăvară?...
- În sufletul tău....
- Si când nu voi mai fi?...
- Sub aripa unui înger, albă si gingașă ca o petală de măr înflorit!"
Nichita Stănescu
"A fi, a fi, a fi, cu disperare a exista peste limite; tristeţe, nenoroc,
fericit, zdravăn şi gata oricând să începi totul de la început, a fi cu îndârjire,
a trăi atâta timp cât ceea ce e mai scump în tine e viu pe Pământul pe care
nimeni nu-l poate opri să existe unic şi uriaş în Univers. ”
Nichita Stanescu
Nu vezi de două ori același cireș și nici aceeași lună împotriva căreia stă un pin.
Fiecare moment este ultimul, pentru că este unic.
Marguerite Yourcenar
Narcise-Golica1.jpg - Wikipedia
https://www.youtube.com/watch?v=E0dg9owJmYQ
https://www.youtube.com/watch?v=B4CvJtOPp7w
Jacques Prévert(n. 4 februarie 1900,Neuilly-sur-Seine,
Franța – d. 11 aprilie 1977, Omonville-la-Petite, Franța).Wikipedia
Cum să pictezi portretul unei păsări
de Jacques Prévert
Mai întâi pictează o cușcă
Cu ușa deschisă
Apoi pictează
Ceva frumos
Ceva simplu
Ceva frumos
Ceva util
Pentru pasăre
Apoi așează pânza lângă un copac Într-
o grădină
Într-un pădure
Sau într-o pădure
Ascunde-te în spatele copacului
Fără să vorbești
Fără să te miști...
Uneori pasărea va sosi în curând
Dar ar putea dura cu ușurință mulți ani
Pentru ca ea să decidă
Așteaptă
, dacă este necesar, ani de zile
Rapiditatea sau încetineala sosirii păsării
Nu are nicio legătură cu succesul picturii
Când pasărea ajunge
Dacă ajunge
Păstrează cea mai profundă tăcere
Așteaptă până când pasărea intră în cușcă
Și când a intrat
Închide ușor ușa cu peria
Apoi
Șterge una câte una toate barele
Cu grijă să nu atingi niciuna dintre pene ale păsării
Apoi fă un portret a copacului
Alegând cea mai frumoasă dintre ramurile sale
Pentru pasăre
Pictează și frunzișul verde și prospețimea vântului
Praful soarelui
Și zgomotul făpturilor ierbii în căldura verii
Și apoi așteaptă să cadă pasărea. decide să cânte
Dacă pasărea nu cântă
Este un semn rău
Un semn că tabloul nu este bun
Dar dacă cântă este un semn bun
Un semn că poți semna.
Apoi scoți ușor
Una din penele păsării
Și semnezi numele tău într-un colț al tabloului.
Storytime: How to Paint the Portrait of a Bird
Pentru tine dragostea mea
M-am dus la târgul de păsări
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine
Dragostea mea
M-am dus la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine
Dragostea mea
M-am dus la târgul de fiare
Şi-am cumpărat lanţuri, lanţuri grele
Pentru tine
Dragostea mea
Şi apoi, m-am dus la târgul de sclavi
Şi te-am căutat
Dar de tine n-am dat
Dragostea mea
Jacques Prévert
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.04.2024 la 17:52.
Solfegiu metafizic - George Ţărnea
Nimic nu-i scapă vieţii de iubit,
nici morţii de cules, peste măsură...
mărunta zi cu numele zdrobit
și omul ideal cu floarea-n gură.
Desăvârşind vârtejul solitar,
dispar şi constelaţii şi reptile;
pe toate le plasează-n inventar
un arhitect al ordinii subtile.
Nu-i mâine, azi, dacă nu e şi ieri,
într-o perfectă logică formală
și nu te poţi retrage nicăieri
din sfera anormal de prea normală.
E roditor doar lutul prihănit -
cu gândul sau cu fapta şi privirea -
rănirii se consacră cel rănit
și acceptării, doar împotrivirea...
Alex Coman Fotograf
Pe poteci prin Tara Barsei
https://www.youtube.com/watch?v=DWrtHaKMlRw
Când spun poezie nu mă refer la un gen literar. Poezia este o modalitate
specială de conștientizare a lumii, de a intra în contact cu realitatea. Astfel
poezia devine o filozofie care îl ghidează pe om de-a lungul vieții.
Andrei Tarkovski
”Ca să-ți dai seama cât prețuiește viața ta, de cum ai izbutit s-o valorifici, gândește-te că mâine ar putea fi
ultima zi. Dar nu ultima zi a vieții tale - căci atunci ai mai putea găsi vreo mângâiere: ai scris ceva, ai ajutat
pe cineva, vei putea consola pe vreun cititor dupa cincizeci-șaizeci de ani de la moartea ta - sau, dacă ai
activat în istorie, ai modificat istoria țării tale, ai contribuit la înălțarea sau salvarea neamului tău, etc. O
asemenea moarte e consolatoare - și totuși ea nu validează viața pe care ai dus-o. Dar gândește-te că
mâine ar putea fi ultima zi a lumii. Că mâine pământul se reîntoarce la modul lui predestinat: de gaz. Vezi,
atunci, ce-ți mai rămâne din viața ta: doar binele pe care l-ai făcut, dragostea pe care ai împărtășit-o,
mângâierea pe care ai dăruit-o altora”.
Mircea Eliade, ”Jurnal I”
https://www.youtube.com/watch?v=T5IurKR0WP8
Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București - d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român,
reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922. Wikipedia
Ion Minulescu: 10 Curiozităţi despre Viața și Opera Poetului
Ion Minulescu - Poezii
Ion Minulescu – un simbolist aparte
Ion Minulescu este considerat unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX și un exponent de seamă al simbolismului în literatura română. Prin intermediul creațiilor sale, a reușit să aducă o nouă perspectivă și sensibilitate în poezia românească, plasându-se în rândul marilor nume ale literaturii universale. Rolul său în literatura română este deosebit de important, deoarece a contribuit la modernizarea și inovarea poeziei românești, aducând în prim-plan teme și viziuni ce reflectau spiritul modernității. Opera sa poetică a influențat o întreagă generație de poeți și a deschis noi orizonturi în expresia poetică românească.
Ion Minulescu: unul dintre cei mai importanți poeți români ai ...
Ion Minulescu și Claudia Millian - regii neîncoronați ai boemei bucureștene
Trec vagabonzii
Trec vagabonzii,
Trec stăpânii grădinilor fără stăpâni,
Trec antipozii fericirii patriarhalilor bătrâni,
Trec anonimii omenirii,
Trec corifeii poeziei şi preistoriciii gândirii,
Trec regii primului dezastru şi-nvinşii primului regret,
Trec vagabonzii-
Parodia nedumeririi lui Hamlet.
Voi nu i-aţi cunoscut nici unul
Dar ei pe voi v-au cunoscut,
Ei - cei goniţi de câinii voştri-
V-au cunoscut
Când v-au cerut
Ce nu le-aţi dat,
Voi sclavii primei ruşini şi-ai primului păcat...
Trec vagabonzii - însetaţi de cer,
De mări
Şi de păduri...
Voi ce-i priviţi cum trec pe-alături de voi,
Nepăsători
Şi orbi,
Ca nişte regi Oedipi,
Fiţi mândri
Că-n negrul vostru stol de corbi
S-au coborît de unde nu ştiţi
Şi-aceşti câţiva răzleţi vulturi...
Fiţi mândri şi le-ntindeţi mâna,
Şi dacă v-o resping scârbiţi,
Voi - umiliţi-
Îngenunchiaţi ca-n faţa unor atotputernici iertători,
Căci vagabonzii sunt enigma eternului "de-atâtea ori",
Şi ei de-atâtea ori vă iartă,
De câte ori îi necinstiţi!...
Ion Minulescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.04.2024 la 19:32.
În spatele tuturor lucrurilor văzute se află ceva mai vast;
totul nu este decât o potecă, un portal sau o fereastră care se deschide spre altceva.
Antoine de Saint-Exupéry
"Stelele tăcute i-au făcut întotdeauna pe oameni vorbăreți. De când oamenii se adună în noaptea misterioasă, discursul proliferează. Cum nu suportă ignoranța, bărbații creează cunoaștere. Ei inventează mituri, inventează zei, inventează ştiinţa. Zeii se schimbă, reușesc, mor, modele cosmologice și o singură ambiție persistă, aceea de a explica.
Tot timpul, la doar câțiva pași de foc, vorbitorul deșertului crede că deține adevărul. Și contemporanii săi din jurul său împărtășesc această convingere. "
Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
Totul se schimba,
totul se mișcă, totul
evoluează, totul zboară
si pleaca.
Frida Kahlo
NOAPTE BUNA !
Momentan sunt 118 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 118 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje